55 de însemnări.
"E așa de ușor sa fii fericit... Cu condiția numai să nu schimbi înțeleapta ta nebunie pe nebuna ințelepciune a celor cuminți." - un citat din Hogaș care va deveni deviza anului 2013 pentru mine.
Așa să-mi ajute Dumnezeu!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
"31.12.1966 - Telefon de la P., care contramandeazà venirea mea. Contramandare, contrarietate. În ce parte anume din ființa mea? Vulgaritățile mai întâi. Perspectivă de mâncare, dar și prilej de tămbălău, de risipă, de conversații inutile, dar care fac impresie proștilor. Am ajuns chiar la acest punct? Numai asta e? Cred ca principala decepție este pierderea unei ocazii bune de a mă uita. O viață întreagă am fugit de mine însumi. Dar e prea simplu spus. Am fugit de complexele mele de inferioritate, de spectacolul ratării mele. Asta e adevărat, dar nu e complet adevărat. În fond, fug de ocazia de a mă regăsi față în față cu adevăratul meu eu, cu Sinea. M-am angajat pe o cale care duce la Ea, și mi-e teamă de ea pentru că însumează un asemenea vid, o asemenea despuiere și singuratate, încât cel mai calificat dă înapoi." (V.L. - J.a.)
Rândurile de mai sus au darul sa mă facă sa înțeleg ca nu sunt condamnabile nici proximitatea cu zgura, cu zațul ființei mele și nici măcar tendința naturală de a aluneca în mâlul senzațiilor date de tot felul de activități ex-centrice... Doar lipsa de atenție, de vigilență asupra slăbiciunilor este cu adevărat condamnabilă. Este diferența pe care Maestrul o face între "a fi bun" și "a fi indulgent" cu propriile slăbiciuni, căci alunecările și slabiciunile constientizate pot fi rectificate, rascumparate chiar, pe când cele "trecute cu vederea" sau "nebăgate în seamă" atârnă ca niște pietre de moară de gâtul nostru.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Ponta tocmai a afirmat ca va aproba exploatarea gazelor de șist și ca va stabili un impozit forfetar pentru prestatorii de servicii... Va urma probabil exploatarea de la Roșia Montana, prelungirea concesionării exploatării petrolului de către OMV și, de ce nu, o creștere a taxelor și impozitelor... Ca doar a trecut o lună de la alegeri și promisiunile din campanie au fost deja uitate! Mai e ceva de zis?
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Se spund ca SN și-ar fi regizat oana în ultimele detalii "Ieșirea din scena": în acest "spectacol" Îl văd pe Ilici ieșind din crematoriu însoțit de o haita de indivizi cu fețe de activiști. SN a plecat însoțit fiind de cei printre care a trăit toată viața, de cei cu aceleași "vederi".
Câteodată trebuie sa vezi spectacolul până la sfârșit pt a realiza că intr'adevăr nu îți place... și acum sunt convins ca nu am nimic în comun nici cu artistul și nici cu omul SN! Dumnezeu sa îl ierte!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Cum ar fi să realizăm efectiv că "orice faptă, gând intenție, volițiune a noastră, indiferent de ce calitate e, poate fi promovată, rascumparată, restructurată de ochiul divin care privește totul în simultaneitate, ba chiar în omniprezență.(?) Ne este permis; Dumnezeu ne îngăduie sa substituim ochiul inimii noastre, Ochiul Divin. ȘI ATUNCI PUTEM RASCUMPĂRA ORICE!" (VL - JA pag 32)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
În contul meu Google apare că l-aș fi accesat și din Canada, și din Statele Unite, asta deși eu n-am călcat pe acolo decât cu gândul (prilej cu care cu siguranță am avut lucruri ai bune de făcut decât să accesez contul de Google)…
Mă aflu deci într-o DI-lemă: fie Sf. Goagle și-a revărsat din darul "ubiquității" lui și asupra subiecților lui (recte "je"), fie are mari probleme DE securitate!
Orice terță posibilitate o voi exclude ab initio pentru motive de asigurare a sănătății mentale, căci, având în vedere că și contul meu de FB a fost accesat acum câteva săptămâni din Texas, chiar nu vreau să alunec (iar) pe panta gândurilor paranoide cum că de fapt eu aș fi cel care are probleme CU securitatea…
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Cum ziceam mai devreme, la RTV este făcut un laudatio la adesa lui Băsescu și a familiei lui, iar acum este periat și dezmierdat bastardul Paul și târziu-născătoarea sa soție. Având în vedere ca Ghiță e un apropiat al lui Ponta, ar trebui oare sa înțeleg ca reabilitarea lui băsferatu face parte din "Pactul" semnat între cei doi din urmă? Luați acum și o poză!
Eu unul o sa iau măsurile cuvenite pt curmarea lehamitei ce încearcă sa mă cuprindă: închid dispozitivul aducător de mizerii și ies sa mă dau cu patinele pe lac...
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Și mi se întâmplă iarăși și din nou: cineva din SUA, mai exact din Denver, Colorado, mi-a accesat contul de Google. Asta la mai puțin de 4 zile de la ultima tentativă de acest gen și la exact o lună de când contul meu de FB a fost accesat tot din SUA, dar din Dallas… Desigur, de la ultima avertizare am schimbat parola, dar iată că m-au dovedit din nou… Spuneți-mi vă rog că ați pățit și voi același gen de bizare întâmplări, asta ca să nu alunec ireversibil pe panta gândurilor paranoide!
Mă întreb câte pasiuni a putut naște printre hackerii americani un anonim dintr-o țară greu identificabilă pe hartă de către aproape orice american respectabil care are studii medii, sau chiar superioare și mai ales ce le-a stârnit acest irezistibil interes de a-mi accesa conturile pe net???
Iată mesajul pe care l-am primit adineauri de la Google:
"Dan MV,
Recent, cineva a încercat să utilizeze o aplicație pentru a se conecta la Contul dvs. Google: dan.chitic@gmail.com. Am împiedicat încercarea de conectare pentru eventualitatea în care un infractor informatic ar fi încercat să vă acceseze contul. Examinați detaliile încercării de conectare:
13 ianuarie 2013 21:33:49 UTC
Adresă IP: 208.54.38.131 (m832636d0.tmodns.net.)
Locație: Denver, CO, USA
Dacă nu recunoașteți această încercare de conectare, este posibil ca altcineva să încerce să vă acceseze contul. Vă recomandăm să vă conectați la contul dvs. și să vă resetați imediat parola."
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
"(…) însușirile noastre ne devin tirani, atunci când sunt exersate abuziv, în gol, când vioiciunea atributului e rezultatul unui vampirism pe care calificarea o exercită asupra fondului imuabil al ființei noastre. Nu trebuie să avem încredere în calitățile, darurile, talentele noastre. Sunt principalii noștri tirani. (…) O ființă nu e târâtă în jos și în afară decât în măsura în care nu se centrează pe punctul de interferență al tuturor facultăților ei, care e și originea lor ontologică; când această centrare e efectivă, atunci caltățile ființei se declanșează când e nevoie și se retractează în ea când și-au terminat misiunea, ca laba fulger a tigrului în nonșlalnța și nepăsarea lui. Altfel, facultatea devine funcțiune perpetuă, nu-și mai termină învârtirea, devenind un blestem. O calitate devine tiranul nostru când nu putem să oprim funcționarea în gol.(…) revin la comparația de la început. Capul Meduzei, cu șerpii din jurul lui, e soarele cu razele sale. Dar nu orice soare, ci soarele eclipsat. Atunci razele îi devin autonome, se cred liberate de principiul lor, pornesc la cucerirea lumii și la aventura personală și în realitate se transfromă în nod de șerpi. Tot așa se întâmplă când Sinea se ocultează și veghea se transformă în torpoare. Deabia atunci calitățile formează un cor cacofonic, fiecare strigând în legea ei: EU, când în realitate adevăratul Eu a dispărut, adică fie și numai specificarea individuală lui Atma, ca să nu mai vorbim de acesta." (V.L. - J.a.: 2.1.1967)
Acest pasaj este probabil una din cheile dezlegării misterului parabolei talanților (Matei 25,14) în care se spune: " Luați deci de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară.", căci talantul "slugii viclene și leneșe" este ascuns în pământul ființei lui unde acesta "devine funcțiune perpetuă, [care] nu-și mai termină învârtirea, devenind un blestem."
Cum poate fi înmulțit puținul "talant" pe care îl avem la dispoziție? Dezindividualizându-l, universalisându-l, conectându-l la sursă tuturor "talanților"...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Rusu Dorina: „În legătură cu Raportul MCV, este foarte importantă observatia lui Manuel Gutan, profesor de drept, membru al Comisiei pentru o nouă Constituție a Fundatiei Horia Rusu: deși finalitatea fundamentală a constitutionalismului modern trebuie sa fie liimitarea statului în favoarea libertății, Comisia Europeană a ajuns, prin acest raport, intr-o nouă etapă: limitarea libertății individuale în favoarea statului. E grav și extrem de ingrijorator.”
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
ALE LUI
ABU YAZID AL-BISTAMÎ
(transmise de as-Sahlajî)
Am auzit pe Abu Abdallah Muhammad ibn Abdallâh aș-Șîrâzî Sufitul spunând, într-o zi a lunii șa´bân 419 H.: Am auzit pe Muzhaffar ibn Aissâ al-Marâghî spunând: Am auzit pe Șanbadhîn spunând: Am auzit pe Abu Yazid al-Bistamî spunând:
„Priveam pe Domnul meu cu „Ochiul Certitudinii”, după care El m-a răpit altuia-decât-El și m-a străluminat cu Lumina Sa. M-a făcut atunci să văd minunățiile Tainei Sale și îmi arătă Sinele Său.
Priveam, deci, „prin Sinele Său” „sinea” mea: lumina mea încetă datorită strălucirii Luminii Sale, încetând forța mea dinaintea Forței Sale și puterea mea dinaintea Puterii Sale; astfel am văzut sinea mea prin Sinele Său, măreția pe care mi-am atribuit-o prin Măreția Sa și înălțimea mea prin Înălțimea Sa.
Îl priveam, deci, cu „Ochiul Adevărului” și Îl întrebai: „Cine este acesta?” El mi-a răspuns: „Acesta nu este nici Eu, nici altul-decât-Mine; nu este dumnezeu dacă Acesta nu sunt Eu!”.
El îmi trecu „sinea” mea spre „Sinele” Său și mă răpi „sinei proprii” prin Sinele Său. Mă făcu să văd Sinele Său ca fiind Singur și îl privii deci prin Sinele Său.
Or, când am privit Adevărul prin Adevăr, am văzut Adevărul prin Adevăr și eram existent prin Adevăr în Adevăr, un anume timp, fără suflare, fără cuvânt, fără auz și fără știință, până ce Allah zămisli o știință plămădită din Știința Sa, o limbă născută din Subtilitatea Sa și un ochi ivit din Lumina Sa.
Îl privi atunci prin „Lumina Sa”, am cunoscut prin Știința Sa și am vorbit cu El pe măsura cuvintelor Subtilității Sale. I-am spus: „Ce trebuie să gândesc despre Tine?” El mi-a răspuns: „Eu sunt la tine prin tine; nu există divinitate alta-decât-tine!” Eu strigai: „Nu mă amăgi în ceea ce mă privește! Nu voi putea găsi în ceea ce Te privește, prin mine, o satisfacție și care să nu fie, dimpotrivă, prin Tine. Mulțumirea mea în ceea ce Te privește o aflu în Tine, în afara oricărei idei de „eu””.
Îmi acordă atunci favoarea de a fi „prin El fără eu”, și am vorbit cu El, deci, prin El-Însuși fără „eu”. Astfel am spus: „Ce am din partea Ta ca (atribut al) Mâinii divine, (sau al Puterii divine), o, zare a iubirii mele?” El mi-a răspuns: „Tu vei îndeplini Porunca mea și Apărarea Mea!” Eu L-am întrebat: „Și ce voi obține dacă voi îndeplini Porunca Ta și Apărarea Ta?” El mi-a răspuns: „Tu vei avea Lauda Mea pentru tine, în îndeplinirea Poruncii Mele și a Apărării Mele; îți voi mulțumi că ai îndeplinit Porunca Mea pe care ți l-am încredințat și te voi iubi pentru că ai interzis (în scopul) Apărării Mele”. I-am replicat: „Dacă este vorba că mi se va mulțumi, acordă-Ți harurile Ție-Însuți, iar dacă va fi cazul să fiu blamat, Tu nu vei fi blamat, o , zare a iubirii mele, o speranță a încercării, o tămăduire a răului! Tu ești Cel ce conduci și Tu ești Cel care primește cuvântul Poruncii, și nu există divinitate alta, decât Tu!”.
Tăcu, atunci, în privința mea , iar eu am înțeles din această tăcere că este mulțumit de mine.
Apoi, El reluă: „Cine ți-a dăruit învățătura?” I-am răspuns: „Acela care întreabă este mai știutor decât cel întrebat. În rest, Tu ești Cel care răspunzi, precum Tu ești Cel căruia i se răspunde. Pentru aceea , atunci Când Tu ești Cel care întrebi, Tu singur ești Cel căruia i s-a pus întrebarea”.
Încercarea lui Allâh, în privința mea , „prin El”, încetă; eu am fost mulțumit de El „prin El”, iar El a fost, de asemenea, mulțumit de mine „prin El”, căci existam astfel prin El, în timp ce El rămânea El; nu există divinitate dacă aceasta nu este El.
Apoi, El m-a luminat cu Lumina Esenței, iar eu Îl privi cu „Ochiul Harului”. El îmi spuse: „Cere ceea ce dorești Harului Meu și îți voi da!” Eu am răspuns: „Tu ești mai bun, mai plin de har decât Harul Tău și Tu ești mai generos decât Generozitatea Ta; preaplina mulțumire pentru Tine eu o am prin Tine-Însuți, iar eu am tins spre Tine , deci nu îmi arăta altceva în afara Ta și nu mă alunga de la Tine, ajungând astfel la o stare nevrednică de Tine. Nu mă amăgi prin Bunăvoința Ta, nici prin Generozitatea Ta, nici prin Harul Tău. Harul vine totdeauna de la Tine și revine pururi la Tine; or, de vreme ce Tu ești „Acela care readuce”, Tu ești Tu-Însuți Cel Readus; Tu ești Acela care dorește și Tu ești Cel dorit: or, astfel, se spulberă tot ceea ce ar putea fi dorit în afara Ta, așa cum încetează orice întrebare în ceea ce Te privește”.
Un timp nu mi-a răspuns, apoi zise: „Adevăr este cel pe care l-ai rostit, Adevăr ceea ce tu ai auzit, Adevăr ceea ce tu ai văzut, Adevăr, de asemenea, ceea ce tu ai „dovedit (prin realizare)”. Apoi eu am spus: „Nu! Tu ești Adevărul și prin Adevăr s-a văzut Adevărul. Tu ești Adevărul și prin Adevăr s-a dovedit (și realizat) AdevărulȘi din Adevăr și prin Adevăr se înțelege Adevărului. Așa cum Tu ești Cel care asculți, Tu, de asemenea ești Acela care face să se asculte. Așa cum Tu ești Adevărul, așa Tu ești Cel care dă existență Adevărului! Nu există Dumnezeu în afară de Tine” El mi-a răspuns: „Tu nu ești totuși, decât Adevărul. Și glasul tău a fost glasul Adevărului!” Atunci eu am spus: „Dar ești Tu, mai degrabă, Adevărul și Cuvântul Tău este Adevărul, iar Adevărul prin Tine este Adevărul. Tu ești Tu! Nu este divinitate dacă aceasta nu ești Tu. Nu există un „altul-decât-Tine”! „ El m-a întrebat: „Cine ești tu?” Eu i-am răspuns: „Cine ești Tu? El răspunse: „Eu sunt Adevărul” Eu am spus: „Eu sunt prin Tine!” El răspunse: „Deoarece tu ești „prin Mine”, Eu sunt tu și tu ești Eu” Mi-am revenit și am spus: „Nu mă amăgi în privința Ta lipsindu-mă de Tine! Este sigur că Tu ești Tu! Nu există divinitate „alta-decât-Tu”.
Când am ajuns la Adevăr și am rămas cu Adevărul „prin Adevăr”, acesta mi-a creat „aripa” puterii și pe cea a măreției; cu cele două aripi ale mele mă înălțai în zbor, dar nu am ajuns la capătul Puterii Sale și Măreției Sale. Îl chemai, atunci, pentru a-i cere ajutor față de El, pentru ceea ce nu puteam decât prin El.
Mă privi cu „Ochiul Dărniciei” și îmi dădu putere prin Puterea Sa. Mă împodobi și mă încoronă cu Coroana Nobleței Sale, îmi „dărui singularitate” cu Singularitatea Sa, mă făcu unic prin Unicitatea sa și mă investi cu Atributele Sale, dintre care nici unul nu îi este alăturat. Apoi, El mi-a spus: „Fii unic prin Unicitatea Mea, fii „Singular” prin „Singularitatea Mea”, înalță iar capul tău cu Coroana Nobleței Mele, fii mărit prin Mărirea Mea, fii puternic prin Atotputernicia Mea și ieși dinaintea Creaturilor Mele cu Atributele Mele, pentru ca Eu să văd Sinele Meu în sinea ta!” Oricine te va vedea Mă va vedea și cine se va îndrepta către tine, către Mine se va îndrepta, o Lumina Mea pe Pământul Meu și Podoaba Mea în Cerul Meu. Eu i-am răspuns: „Tu ești viziunea mea în ochiul meu, și știința mea în neștiința-mi; fii Tu-Însuți Lumina Ta, Tu vei fi văzut prin Tine-Însuți! Nu există divinitate, dacă aceea nu ești Tu!” El mi-a răspuns atunci în limbajul Mulțumirii: „Cât de bun cunoscător este servitorul Meu!” Eu am strigat: „ Tu ești Cel care știi și Tu ești Cel care este știut, Tu ești Cel care „dărui Singularitate” și Tu ești „Singularitatea”: Tu „dărui Singularitate” prin Singularitatea Ta și faci unic prin Unicitatea Ta: nu mă abate deci prin Ține de la Tine!”
Încercarea lui Allâh în privința mea „prin Singularitatea Sa” încetă, ca și cea „prin Unicitatea Sa” în legătură cu Unicitatea Sa. Voi rămâne atunci „cu El”, fără „singularizare prin mine”, dar prin Singularitatea Sa, și voi rămâne „cu El” prin El.
Atributele mele dispărură sub efectul Atributelor Sale, numele meu dispăru sub efectul Numelui Său, ceea ce putea avea în mine o semnificație de „primul” a căzut în virtutea calității Sale de „Primul” și ceea ce putea avea în mine semnificație de „ultimul” căzu în virtutea calității Sale de „Ultimul”.
Eu Îl privi atunci prin Esența Sa pe care nu o văd „cei care pretind că îl pot califica”, pe care nu o ating „cunoscătorii” și pe care nu o înțeleg „cei care împlinesc credința prin fapte (acte)”.
El mă privi cu „Ochiul Esenței”după care au dispărut numele meu, atributele mele, ceea ce putea avea în mine semnificația de „primul” și ce putea avea în mine semnificația de „ultimul”, ca și definiția (principială) a mea. El mă chemă atunci cu Numele Său, mă califică prin epitetul Sinelui și vorbi cu mine prin Unitatea Sa. El spuse: „O, Eu!”, eu am răspuns: „O, Tu!” și El a spus: „O, Tu!”
Încercarea lui Allâh în privința mea „prin mine” încetă atunci față de mine: nu mă mai numi cu Numele Sale fără ca eu să nu-L numesc la fel, și El nu îmi atribui vreunul dintre Atributele Sale fără ca eu să nu îi atribui pe același. Orice lucru „prin El” încetă „de la mine”. Rămăsei un anume „timp” fără „suflu de viață” și fără corp, ca mort.
După m-a făcut să mor îmi redădu viața și îmi spuse: „Cui aparține Împărăția astăzi?”; deoarece mă readuse la viață i-am răspuns: „Lui Allâh, Unicul, Cel care micșorează”. El reluă: „Cui aparține Numele?”; am spus: „Lui Allâh, Unicul, Cel care micșorează!” Adăugă: „Cui aparține Autoritatea acum?”; am răspuns: „Lui Allâh, Unicul, Cel care micșorează!” El a spus atunci: „Cui aparține Liberul Arbitru?” ; eu am răspuns: „Domnului Autoritar Singur-Puternic!”
El mi-a spus: „Te-am readus la viață prin Viața Mea, Te-am făcut rege în Reagatul Meu, Te-am numit cu Numele Meu, ți-am dat Autoritatea Mea, Te-am făcut să înțelegi Liberul Meu Arbitru, Ți-am acordat Numele de Seniorie și Atributele eterne” I-am răspuns: „Nu știu ce vrei: sunt în sinea-mi. Tu nu ești mulțumit, sunt în Tine prin Tine, nu ești mulțumit!” El a spus: „Nu fii nici în sinea-ți, nici în Mine! Eu eram în tine „acolo unde” tu nu erai, fie deci în Mine „acolo unde” tu nu erai.Fii în tine „acolo unde”tu ai fost și fii deci în Mine „acolo unde” Eu sunt!” Am strigat: „Dar voi putea această altfel decât prin Tine?”
Îmi aruncă o privire cu „Ochiul Puterii” și mă neantifică prin Ființa Sa, apăru în mine cu Esența Sa și am fost prin El . Întreținerea (dualității) încetă: Cuvântul deveni Unul și Totul prin Tot deveni Unul. El mi-a spus: „O, Tu!”; și de această dată i-am răspuns: „O, Eu!”.El mi-a spus: „Tu ești Singular”; i-am răspuns: „Eu sunt Singular” El mi-a spus: „Tu ești Tu!”; i-am tăspuns: „Eu sunt Eu!”dar dacă eram Eu ca „eu” nu aș fi spus : Eu. Or, deoarece eu nu sunt „eu”, fii: Tu și Tu! El aprobă: „ Eu și Eu!”. Astfel,cuvântul meu (care s-a exprimat) în numele Egoității Sale a fost ca și cuvântul meu în legătură cu Ipseitatea Sa, conform unei perfecte identități. Atributele mele deveniră Atributele Senioriei, limba mea deveni limba Identității ; atributele mele sunt: El este El, nu există divinitate dacă aceasta nu este El.
Și astfel a Fost ceea ce a fost, căci aceea era (porunca) Celui care a fost ntotdeauna și a Fost de asemenea ceea ce Va Fi din faptul că Va Fi (numai) ceea ce Este. Atributele mele sunt Atributele Senioriei și „desemnările” (pe care le formulez) sunt „desemnările” Eternității-Fără-Început iar limbajul meu este cel al Identității”.
Traducere din limba arabă și notele în care apar termenii arabi: Roger Deladrière
Traducere din limba franceză și notele cu alt conținut: T. Ghiondea
6
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Vă mulțumesc frumos tuturor celor care mi-ați trimis un gând sau o urare, cu care, fiecare dintre voi, cei pe care cu mândrie vă pot numi prieteni, trebuie să știți că m-ați atins până în miezul ființei mele.
Gândurile voastre au venit ca stropi de mană cerească peste brazdele adânci și usacate lăsate de trecerea vremii și vremilor în sufletul meu.
Și încă odată, dar nu îndeajuns, vă mulțumesc că mi-ați oferit cu generozitate această ambrozie, balsam al nemuririi stors din neuitarea voastră!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Duminică fiind, și pentru că unii dintre noi (mai) au bunul obicei de a merge la liturghie, o să aduc în discuție o dilemă care pentru orice credincios nu este lipsită de importanță și care ar fi trebuit demult tranșată printr-o Decizie a Sfântului Sinod (care ar trebui să se aplece mai mult asupra întemeierii templului lui Dumnezeu în inima credincioșilor decât asupra zidirii de biserici și catedrale megalomanice, care sunt oricum străine spiritului ortodxiei românești):
care este formularea corectă din rugăciunea Domnească "Tatăl nostru" - "pâinea noastră cea de toată zilele" sau "pâinea noastră cea spre ființă"?
Problema este cauzată în primul rând de faptul cu creștinismul nu are o "limbă sacră", limba revelației, ebraica - în care s-a exprimat Domnul Iisus nefiind aceeași cu limba în care au fost scrise Evangheliile (greaca veche - Septuaginta și latina - Vulgata), iar limba evangheliilor după care noi facem azi toate actele de credință - lecturi, rugăciuni sau servicii religioase, respectiv limba română fiind dintr-o anumită perspectivă, o limbă de "mâna a doua", textul revelației fiind trecut deja prin două traduceri succesive (din ebraică în greacă sau latină, și din acestea apoi fiind tradus în Română).
Având în vedere această situație cu totul particulară a Creștinismului printre tradițiile abrahamice surori (mosaismul având ca limbă sacră ebraica, iar islamul araba, textele sacre neputând fi modificate nici măcar cu o virgulă față de varianta originară), pentr a găsi răspunsul la problema legată de traducerea versetului din rugăciunea "Tatăl nostru" va trebui să ne întoarcem la varianta originară, primară a textului evangheliei unde vedem că atât Sf Ap. Matei (IV, 4) cât și Sf Ap Luca (IV, 4) folosesc expresia « ton arton hēmōn ton epiousion » (τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον) unde cheia o găsim în traducerea cuvântului "epiousion" - ἐπιούσιον.
"Epiousion" este cuvântul care este tradus de obicei prin "cea de toată zilele", asta deși nu are o traducere directă, un echivalent în limba română. În istoria creștinismului această expresie a găsit mai multe traduceri: "pâinea noastră cea de toate zilele" - unde accentul se pune pe cererea făcută către Dumnezeu de a ne da mijloacele supraviețuirii fizice, "pâinea noastră cea de mâine" - în care accentul se pune pe nevoile noastre viitoare decât pe cele prezente, iar o atreia variantă a traducerii ar fi "pâinea noastră cea spre ființă" (poate ar fi mai corect să se transcrie "spre Ființă") - unde accentul se pune pe caracterul de hrană spirituală.
Această ambiguitate a traducerii termenului "epiousion" - ἐπιούσιον vine din faptul că acest cuvânt este cu totul special chiar în limba greacă, nefiind întâlnit în nicio altă creație literară anterioară Septuagintei, (fiind deci ceea ce se numește un hapax, în DEX - HÁPAX LEGÓMENON s.n. (Liv.) Cuvânt care apare într-un singur loc (în literatură sau într-un text). ♦ Lucru spus o singură dată. [Pl.hapax legomena. / < fr., gr. hapax legomenon]), fapt care împiedică să fie stabilit înelesul acestui cuvânt prin raportări și comparații cu alte texte în care ar fi fost întâlnit, acest termen fiind în mod evident "inventat" sau mai degrabă "inspirat" sau "revelat" celor doi evangheliști.
Acesta este motivul pentru care suntem obligați să apelăm la o traducere literală stricto sensu a cuvântului "epiousion" - ἐπιούσιον.
Or, dacă vom ține cont de traducerea strict literală a cuvântului "epiousion" - ἐπιούσιον, suntem obligați să constatăm că acesta trebuie tradus cu supra-esențială (catolicii traducând-o cu supra substanțială - în latină, în Vulgata regăsindu-l în varianta supersubstantialem). Astfel, cuvânyul sau prefixul epi - ἐπι semnifică supra, deasupra, fiind întâlnit de peste 300 de ori evanghelii, iar cuvântul ousion - semnifică esență, esențial, ousia - οὐσία fiind în Greacă veche un substantiv bazat pe femininul participiului prezent al verbului a fi εἶναι, termen care este folosit în creștinism pentru a numi în mod special Esența Sfintei Treimi - "Dumnezeirea", elementul comun ce leagă cele trei Persoane Divine - Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, în mod indisolubil într-una și singură Dumnezeire (motiv pentru care un mare teolog rus al secoului XX V. Losski numea sf. Treime - UniTreime). Ousiios mai este tradus și prin substanță sau natură, la conciliul de la Niceea (325 d.Chr) fiind utilizat înlăuntrul termenului homoousios - homos - aceeași, oussios - natură, esență, fiind tradus în latină cu "consubstantialis", iar în română - "de o ființă" (termen pe care îl găsim în crez "și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (…) Cel de o ființă cu Tatăl").
Toate acestea ne duc la concluzia că traducerea firească a cuvântului ousia în Română ar fi cuvântul Ființă, fapt de natură a ne contura răspunsul întrebării noastre înițiale: traducerea corectă al celui 7 verset din Rugăciunea Domnească Tatăl Nostru este "Pâinea noastră cea spre Ființă" și nu "pâinea noastră cea de toate zilele", grecescul epi fiind tradus în această variantă cu românescul "spre" ca tendință în locul obișnuitului "supra", și deci sensul originar al rugăciunii este o cerere a hranei care conduce la Ființă, la Esență, la Dumnezeire, și deci se referă la împărtășanie și nu la pâinea obișnuită de fiecare zi, variantă confirmată și de către Origen în cartea sa "Despre Rugăciune" în capitolul 18.
Această perspectivă este confirmată și de către Rene Guenon care într-o notă dintr-unul din articolele sale - La cité des Saules tranșează această problemă într-o manieră fără echivoc: " la nourriture symbolise la connaissance, la première étant assimilée corporellement par l’être comme la seconde l’est intellectuellement (cf. L’Homme et son devenir selon le Vêdânta, ch. IX). Cette signification se rattache d’ailleurs immédiatement à celle que nous avons déjà indiquée : en effet, c’est la connaissance traditionnelle (entendue au sens de connaissance effective et non pas simplement théorique) qui est la véritable « nourriture d’immortalité », ou, suivant l’expression évangélique, le « pain descendu du Ciel » (Saint Jean, VI), car « l’homme ne vit pas seulement de pain (terrestre), mais de toute parole qui sort de la bouche de Dieu » (Saint Matthieu, IV, 4 ; Saint Luc, IV, 4), c’est-à-dire, d’une façon générale, qui émane d’une origine « supra-humaine ». - Signalons à ce propos que l’expression ton arton ton epiousion, dans le texte grec du Pater, ne signifie nullement « le pain quotidien », comme on a l’habitude de la traduire, mais bien littéralement « le pain supraessentiel » (et non « suprasubstantiel » comme le disent certains, du fait de la confusion sur le sens du terme ousia que nous avons indiquée dans Le Règne de la Quantité et les Signes des Temps, ch. Ier), ou « supracéleste » și l’on entend le Ciel au sens extrême-oriental, c’est-à-dire procédant du Principe même et donnant par conséquent à l’homme le moyen de se mettre en communication avec celui-ci."
Ieșind deci de sub umbrele înșelătoare ale ambiguității să spunem deci cu convingere și cu credință "Pâinea noastră cea spre Fiintă Dă-ne-o nouă azi" cu așteptarea momentului în care prin și în rugăciune și euharistie vom fi una cu Tatăl și cu Fiul prin Sfântul Duh, după cuvânul Domnului: "Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime" (Ioan XVII, 22). Amin!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere... dar nici nu dă! Constatare a cărei realități nu ne-o confirmă doar experiențele cotidiene ci și cuvântul Bibilic: "căci celui ce are i se va mai da, iar celui ce nu i se va lua și ce are"!
Așa ca faceți bine "sa fie" ca Dzeu sa aibă ce cere!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Mă uit la tv și mă apucă greața: Stănișoară în PNL? Direct în poziția de vice-preș.? O să iau (încă) un emetiral și o să încerc să aplic dictonul latinesc "repetitio mater studiorum" spunându-mi de 100 de ori că "doar proștii au prințipuri" (o parafrază mai puțin reușită dar mai explicită a clasicului "numai bou-i consecvent")! Secretul succesului în viață? Fii o curvă patentată!!!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
În mijlocul a mii de mesaje de iubire și apreciere la adresa feminității, venite chair și de la pseudo-președinți și politicieni cu iq-ul unei mâțe (deși nu voi a jigni bietele animale), însoțite sau nu de poze cu imense buchete de flori photoshopate, poate e momentul să ne întrebăm ce reprezintă de fapt "sărbătoarea" de 8 Martie…
Unul dintre motive al institurii acestei "sărbători moderne" (și cel mai invocat) este ca în aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale „femeilor muncitoare“, începând cu o grevă a tesatoarelor new-yorkeze din 1857. Acesta a fost pretextul instituirii zilei de 8 martie (demagogic numita „internationala“, căci n-au sarbatorit-o oficial decât anumite cercuri conspirationiste și țările din fostul „lagar socialist“). Propunerea a fost făcută și aprobata în 1910, la asa-numita Conferința a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sarbatorire în mediile respective avand loc în anul următor. Autoarea propunerii a fost militanta revolutionara Clara Zetkin (1857-1933), o intelectuala evreica nascuta la Wiederau (Saxonia) și moarta la Arhanghelskoie, în fosta U.R.S.S. (unde a propasit pe linia partidului).
Și cam atât despre 8 martie… Așa că de ce avem nevoie de o sărbătoare comunistoidă pentru a spune femeilor din viața noastră cât le apreciem?
Cu atât mai mlt cu cât pe meleagurile noastre avem cu doar 7 zile mai devreme mărțișorul, sărbătoare precreștină a primăverii dar și mai ales a feminității, căsătoriei și fertiltății. Pe 1 Martie în antichitatea greacă era una din zilele din an în care era sărbătorită Hera (zeița protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, precum și regina zeilor și a oamenilor.) iar în roma antică era sărbătorită Iunona (zeiță a tinereții care veghea la "inițierea" tinerelor femei în taină viitorei lor maternități, care mai apoi a fost asimilată de români zeiței Hera), zeiță care printre altele avea în grijă și bijuteriile și ornamentele femeilor (de unde și mărțișorul) și care era sărbătorită pe 1 Martie - Iuno Lucina! Mai mult, în cinstea zeiței Iunon (sau Iuno) românii au numit a patra lună a calenadului lor (a șasea a noastră) - luna Iunie.
Deci da, avem tradițional instuite zile pentru a sărbători feminitatea (la care va trebui să adăugăm și sărbătorile mariale - ale Sfintei Fecioare - venite din creștinism), ba mai mult, chiar o lună întreagă - Iunie în care putem să ne exprimăm adorația față de feminitate, asta dacă nu o facem în fiecare zi a anului…
Așa că: de ce 8 Martie???
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
În scurtul drum al zilei către noapte,
Primit-am viață și iubirea-n șoapte,
și un magic loc ce-l simt acasă
și amețitoare a iubirii transă.
Și toate, toate câte sunt și fură,
din tine se desfac în mii de văluri
ce-n versu-mi strâmb încerc să-ți cânt,
Madonă, Mamă sau Veneră!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
În seara asta am avut parte de o experiență contrariantă: întors în jurul orelor 21 cu o problemă la birou (aflat în miezul Bucureștiului pe bd Hristo Botev, la mai puțin de 150 m de Piață Rosetti) am avut surpriza sa găsesc la ușă un "client" mai puțin obișnuit: un homeless de aproximativ 50 de ani, care însă arăta de 70, ce se instalase cu toate catrafusele sale sa innopteze, căci deh, de două zile s a stricat interfonul! Deranjat, dar și putin stanjenit, i-am zis pe un ton neutru sa dispară până când ies.
După mai bine de juma' de oră am constatat nu numai ca neașteptatul "client" nu plecase, dar mai apăruse un companion adolescentin! L-am întrebat pe acesta din urmă "tu cine mai ești?", însă răspunsul a venit tot de la decanul de vârsta "e fi-miu!", moment în care recunosc ca m am înmuiat... După un moment de ezitare m am lăsat învins de emoție și le am cerut sa îmi spună povestea lor. Cum mă asteptam, am avut parte de o istorie trista povestita incoerent în care cei doi mi au insailat un lung șir de evenimente din care n-au lipsit infidelitati dureroase, divorțuri cu efecte dezastruoase, evacuări pripite etc. N-am vrut sa analizez toate informațiile primite, căci până la urmă mi s a părut ca singura cu adevărat importantă era situația dezastruoasă și fără ieșire a celor doi. Amintindu-mi în pragul postului mare de un îndemn la compasiune și generozitate venit din partea Domnului ("dezbracat am fost și m-ati imbracat, flamand am fost și mi ați dat sa mananc, (...) căci toate câte le veți face acestor mai mici Mie mi le veți face" - scuze pt inexactitatea citatului) le-am zis ca încerc sa fac ceva pentru ei, dar am insistat sa le comunic ferm ca în mod categoric camparea în fața ușii mele e o soluție pe care nu o pot accepta. Zis și făcut: am pus mâna pe telefon și, fără a intra în multe detalii acum, am contactat o cunoștință ce lucrează la o fundație creștină. Această mi-a spus ca face tot posibilul sa găsească o soluție, insistand totuși sa nu mă implic foarte tare în această "speță", căci aparențele sunt de cele mai multe ori inselatoare. Și a găsit repede soluție: un "echipaj" format dintr-un asistent social, un medic și un psiholog (uau, chiar nu mă așteptam sa avem și noi pe aici, în Romanica, așa ceva!!!) urma sa ajungă la ușa biroului meu în aproximativ o oră!
Incredințat ca lucrurile au intrat pe un făgaș bun, le-am dat celor doi 10 lei și am insistat pe lângă cei doi defavorizați ai soartei sa aștepte "echipajul" social, spunându-le pe un ton CÂT am reușit de amenințător ca nu mai vreau să-i mai văd la mine la ușa! Le strâng mâna, le urez de bine și plec, inchizand totuși de două ori toate yalele cu care ușa e dotată.
Ieșind din clădire am reanalizat cele trăite și mi-am dat seama CÂT de superficial și abrutizat sunt de societatea egoista în care trăim: unde sunt mancarea, băutura, hainele din parabola biblica? Clar, puteam sa fac mai mult pentru cei doi amarati, motiv pentru care o sun pe maica-mea și ii spun sa facă un coș cu de-ale gurii și sa vină repede la mine la birou, povestindu-i pe scurt toate cele întâmplate. Primul răspuns a fost cel la care mă așteptam -"Ai înnebunit de tot!", dar după câteva insistențe am reușit, spre surprinderea mea, sa o conving sa iasă din casa la 10 seara!!!
Ce sa mai, toate se legau surprinzător, iar eu am plecat spre casa mulțumit de mine, ca în putine, în foarte puține alte seri...
Deznodamant:
Așa cum ratiunea mă impingea sa prevăd, la sosirea "echipajului social" și a maica-mii cei doi dispăruseră deja... De unde și proverbiala imposibilitate de a face binele cu forța!
Concluzie?
Da, m-am simțit inșelat, prostit, smenuit de niște aurolaci, ceea ce nu face bine pentru egoul super boostat al unui "om modern"... Cu toate astea, sentimentul pe care l-am avut în drumul meu spre casa a meritat aparenta umilință... Cred deci ca sunt gata sa greșesc din nou!
PS Totuși dacă îl veți întâlni pe individul din fotografie nu va lăsați "inmuiati", căci nu merită... Sau cine știe?
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Și a revenit! Da, ați ghicit: "clientul" meu de aseară care m-a "tras pe sfoară"; neinsotit însă de la fel de rătăcitorul său "fiu"... I-am spus ca sunt foarte supărat pe ei, însă i-am dat bilețelul lasat ieri seară de către cei de la fundația Caritas în care e marcat traseul de urmat către adăpostul de noapte.
Văzând ca e vis-a-vis de Cotroceni m-am liniștit brusc: odată ajuns acolo va găsi sigur un partener de troscăneală și bagabonțeli! Nu, hotărât n-o sa se plictisească! Doamne ajută!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Hristos a înviat! Christus resurrexit!
și Paște fericit!
Joyeuses Pâques!
Happy Easter!
Felix Pasche!
Frohe Ostern!
¡Feliz Pascua!
Buona Pasqua!
Vrolijk Pasen!
Glad Påsk!
Kellemes Húsvéti Ünnepeket!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Chapeau bas Crin! Măcar la nivel de enunțare a principiilor... Cei 7,4 milioane îi cer să depașească faza de enunțare și sa treacă la punerea în pactică a angajamentelor asumate! În caz contrar USL ul devine o construcție caducă dpdv principial, al cărui unic temei și scop rămâne ciolanul.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Basferatu susține și încearcă sa justifice blatul cu TrăDOTTORE: acum, când sclavii lui sunt nominalizați pe funcții, vrea asumare politică și nu concursuri "netransparente"...
Base dixit "propunerile pe care le a făcut primul ministru nu mi dau nicio teamă ca vor există schimbări în trendul ascendent al justiției (...) avem nevoie de stabilitate", cu alte cuvinte
JUSTIȚIA RĂMÂNE BĂSISTĂ!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
din cuprins: Mihai Vâlsan - “Funcția lui René Guénon și destinul Occidentului”
Muhy ad-Dîn ibn Arabî - “Cununa Supușilor”
Matgioi - “Acțiunile și Reacțiunile concordante”
Dôgen - “Cele opt aspecte ale Iluminării”
Frithjof Schuon - “Despre sacrificiu”
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Barilul de Petrol a ajuns azi la 98, 33 USD, asta după ce la mijocul lui Februarie 2013 prețul era la 117 USD… Care va să zică o diferență de 16%! Vi se pare că și prețul la combustibilii de pe piața românească a scăzut pe măsură? Că doar fiecare creștere a prețului e reflectată la virgulă…
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Din cuprins:
Atmâ Sakshatkara
Shoshibitzu – Șase eseuri
Rabbi Menahem Recanati – Pleromul și cultul Shaykh Al-‘Alawî – Adevăratul Maestru Vasile Lovinescu – Dialoguri (2)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Pentru ca încerc sa nu fiu egoist, va voi cita din "Cuvântul înainte" a unei "capodopere" scrisă de un mare "contemporan în viață":
"fără a putea fi exhaustiv, măcar cât se poate de complet"!!!
Un alt citat "E Lovinescu recunoaște că nu neagă..."!!!
DORIN DAVID rules!!! :)))
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
« Tout d’abord, pour ce qui est de l’individu, îl est évident, après ce qui vient d’être dit, que son intention d’être initié, même en admettant qu’elle soit vraiment pour lui l’intention de se rattacher à une tradition dont îl peut avoir quelque connaissance "extérieure", ne saurait aucunement suffire par elle-même à lui assurer l'initiation réelle. En effet, îl ne s’agit nullement d'"érudition", qui, comme tout ce qui relève du savoir profane, est ici sans aucune valeur ; et îl ne s’agit pas davantage de rêve ou d’imagination, non plus que d’aspirations sentimentales quelconques. S’îl suffisait, pour pouvoir se dire initié, de lire des livres, fussent-ils les Écritures sacrées d’une tradition orthodoxe, accompagnées même, și l’on veut, de leurs commentaires les plus profondément ésoțériques, ou de songer plus ou moins vaguement à quelque organisation passée ou présente à laquelle on attribue complaisamment, et d’autant plus facilement qu’elle est plus mal connue, son propre "idéal" (ce mot qu’on emploie de nos jours à tout propos, et qui, signifiant tout ce qu’on veut, ne signifie véritablement rien au fond), ce serait vraiment trop facile ; et la question préalable de la "qualification" se trouverait même par là entièrement supprimée, car chacun, étant naturellement porté à s’estimer "bien et dûment qualifié", et étant ainsi à la fois juge et partie dans sa propre cause, découvrirait assurément sans peine d’excellentes raisons (excellentes du moins à ses propres yeux et suivant les idées particulières qu’îl s’est forgées) pour se considérer comme initié sans plus de formalités, et nous ne voyons même pas pourquoi îl s’arrêterait en și bonne voie et hésiterait à s’attribuer d’un seul coup les degrés les plus transcendants. Ceux qui s’imaginent qu’on "s’initie" soi-même, comme nous le disions précédemment, ont-ils jamais réfléchi à ces conséquences plutôt fâcheuses qu’implique leur affirmation ? Dans ces conditions, plus de sélection ni de contrôle, plus de "moyens de reconnaissance", au sens où nous avons déjà employé cette expression, plus de hîérarchie possible, et, bien entendu, plus de transmission de quoi que ce soit ; en un mot, plus rien de ce qui caractérise essentiellement l’initiation et de ce qui la constitue en fait ; et pourtant c’est là ce que certains, avec une étonnante inconscience, osent présenter comme une conception "modernisée" de l’initiation (bien modernisée en effet, et assurément bien digne des "idéaux" laïques, démocratiques et égalitaires), sans même se douter que, au lieu d’avoir tout au moins des initiés "virtuels", ce qui après tout est encore quelque chose, on n’aurait plus ainsi que de simples profanes qui se poseraient indûment en initiés. »
(René Guénon, Aperçu sur l'initiation)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Din Denia zilei de Marți: "fiecare din noi să înmulțim talantul harului după măsură: Unul să aducă întelepciune prin fapte bune; iar altul să săvârșească SLUJBA LUMINĂRII; credinciosul să împărtășească cuvântul său celui ce nu știe tainele și altul să-și împartă bogăția săracilor."
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
aici la țară e o atmosferă specială de acest 1 Mai "căzut" în mijlocul Săptămânii Mari : niciun grătar nu sfârâie prohodul neaoșului mic (condamnat la dispariție de către Marea UE), nici muzică nu e și nici chiote specifice exhuberanței bahice nu zgâlțâie tihna acestei zile de vară prematură. Nimic... Doar liniște și pace!
Deși neașteptat, această bună cuviință, dacă nu chiar cuvioșenie, e un semn că nu suntem complet smintiți și rătăciți în ceea ce numim "modernitate", căci omul "simplu", "din popor", în mod natural dă întâietate unui moment axial cum e Învierea Domnului în fața unei sărbători muncitorești.
Doamne ajută!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
În fața evidenței pericopei evanghelice citite în noaptea de Înviere (Ioan 1, 12. Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu - !!!), după ce în prealabil Patriarhul în ultimii ani a insistat sa amintească și să sublinieze faptul că botezul este "arvuna înfierii", în această noapte de Înviere este pentru prima oară când aud explicit în biserică din gura unui preot faptul că "CEL CE CE PRIMEȘTE SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE SE UNEȘTE DEPLIN CU HRISTOS"!!!
Iată că am ajuns în ziua în care adevăruri spuse pănă acum cu juma' de gură prin colțurile bibliotecilor și universităților (cu reală teamă de a nu fi considerat smintit sau chiar eretic) sunt bine-vestite din fața ușilor împărătești ale altarelor.
Interesante vremuri trăim...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Azi 10 mai, de Izvorul Tămăduirii și de Ziua Regalității, m-am judecat la ICCJ cu băsferatu însuși, sinteza, chintesența urât mirositoare a tot ce au însemnat ultimii 66 de ani de republică: trădare, ipocrizie, cinism, minciună, lașitate, hoție, impostură, nepotism, incompetență, subversiune, mediocritate intelectuală, duh al negării, antitradiție...
Aștept (fără mari speranțe) verdictul instanței...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Ceea ce era previzibil s-a întâmplat: ICCJ a respins ca "nefondată" plângerea mea împotriva rezoluțiilor pronunțate de către PG în dosarul în care subiectul activ al infracțiuni este băsescu traian.
Mai importantă decât soluția în sine este însă motivarea hotărârii... Așteptăm cu interes, dar fără speranțe, argumentația luminată a acestei înțelepte soluții.
PS Oricum, clar este un lucru: fugiți când îl vedeți pe președintele și stăpânul nostru, oricare ar fi numele lui, ascundeți-vă de la fața lui, căci beneficiind de impunitate penală, are drept de viață și de moarte asupra supușilor săi, printre care, vrând-nevrând, vă numărați și voi!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Îl y a du reste une sorte de complémentarité compensatoire entre l'intellection et l'orgasme: de même que l'union sexuelle, pour être proprement humaine, exige sa sacramentalisation et sa spiritualisation, donc son intériorisation, de même - en sens inverse - la connaissance intelectuele, tout d'abord mentale et théorique, exigé une concrétisation en profondeur qui lui ajoute une dimension extatique, d'où l'association d'idées entre la sagesse et le vin. ("În vino veritas" dit un proverbe antique rapporté par Alcée; dans le même sens, Theocrite relève le rapport ésoțérique entre "l'ivresse" et la "vérité"!) - F Schuon: "Du divin à l'humain" pag 20.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Guvernul Ponta à hotărât ca vom cumpăra de la portughezi avioane F16 S-H fabricate cândva în anii '70...
Constat cu amărăciune ca, punct cu punct, guvernul USL bifează toate obiectivele guvernului basescu-boc: cumpărăm gunoaiele zburătoare ale altora, exploatăm gazele de șist și aurul de la Roșia Montana, regionalizam pripit țara dând posibilitate ungurilor sa se autonomizeze, privatizăm în grabă companii strategice ca CFR-ul vânzându-le către miliardari de carton din clica băsistă...
Acum e evident ca toată incrancenata luptă electorală nu a fost cu băsescu sau cu ce poate fi definit ca basism (stat autoritar condus de structuri mafiote), ci exclusiv pentru a dobândi statutul de beneficiar al parandărătului!
Trist, f trist!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Un strop
Cazând grăbit spre al Gaiei pântec
I-aud în lunecare întregul devenirii cântec,
Un strop.
Cum viața-n treagă lunecă în vrie,
Omul având ca unic scop sa știe
Un strop
Că-ntreg misterul ăstei lumi opace,
Se Ascunde stând tihnit în pace
În strop.
Cum el în sine este totul,
Și balta, râul, marea sau oceanul,
Ca strop.
Unind în sine în grabnica-i cădere,
Tot ce e jos cu-a cerului mistere
În strop.
Căci doar clipa e cea ce-ndeasă
Și cer și oceane și lumea înțeleasă
În strop.
Dar el, strivindu-se în tulbure băltoaca,
Pare cu malul una sa se facă,
Un strop,
Doar până când la a soarelui chemare
Ii amintește natura-i călătoare
De strop...
Și acum privind l'a cerului ofrandă,
Cum zeii înșiși spre noi oferă slavă
Pe strop
Rugând pre om ca gândul să ridice,
Spre înaltul cerului pentru a fi ferice
Un strop:
C'așa cum fiecare picătură e'ntreg oceanul,
Așa și omul tot una-i cu Domnul,
Un strop...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Sa viețuiești în astă lume
Când te hrănești doar cu venin
Slujind în van idei străine.
Căci imposibil ți-e sa vezi
Cum steaua sus pe cer răsare,
Și soaptelor codrilor cei verzi
De mult uitat-ai sa le dai crezare.
Făcut-ai zid în jurul tău de plastic!
Miop fiind, tu te mândrești
Când Slugă al musuroiului fantastic
În tine nu poți sa mai privești.
Și nu mai știi a cerului cătare
Nici inima-ți nu poți s-o mai asculți
De atâta zgomot și vană agitare
Atunci când te așezi printre cei mulți.
Șezi dar si-ascultă a nopții taină
Și tâmpla razăm'o-ți pe-o carte
Chemând înaltul în inimâ să se cufundă
Pe loc sălta-vei sus în cer departe!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
UAU!!! Un prieten, care urmare a unui șir de evenimente dure în viața sa a simțit nevoia unei consilieri psihologice, a fost îndrumat de către doctorul său să citească o carte intitulată "Pledoarie pentru o anumită anormalitate" scrisă de Joyce Mc Douglas și apărută la Editura 3 în colecția "Biblioteca de psihanaliză". Am avut curiozitatea sa arunc o privire... Iată ce am găsit la pag. 29:
"În stadiul anal, fantasma care constă în a absorbi magic un penis extrem de valorizat nu are, în sine, nimic neobișnuit. În aceasta fază, accesul la puterea falică este reprezentat în imaginarul copiilor de ambele sexe ca o incorporare anală a penisului tatălui. (Clinica ne oferă nenumărate exemple, iar jocurile copiilor mici o ilustrează.) Dar atitudinea copilului față de dorința lui (pentru falus) și față de fantasma sa (de incorporare a penisului patern) se organizează în funcție de relația cu ambii părinți. Dorința va fi resimțită fie ca permisă, în care caz se va putea integra în Eu și deschide calea spre o sexualitate adultă, fie, dimpotrivă, va fi trăită ca interzisă și periculoasă, ca purtătoare a unui risc de castrare pentru tată, pentru mamă, sau pentru copil însuși."...
E clar, prietenul meu a găsit cheia problemelor lui...
PS: Serios vorbind, pasajul demonstreaă fără echivoc profunda Criză a lumii moderne, în care totul este râsturnat cu susul în jos și pervertit, în care totul este redus la un subconștient care este asimilat infra-ființei.
Și dacă tot există tentația ineluctabilă de a reduce complexitatea psihicului uman la mecanismele primare ale organismelor vii, de ce sa ne oprim la mecanismul reproducător și sa nu coborâm la nivelul intra'adevar de bază, la aparatului digestiv! Aștept momentul când problemele psihice ale pacienților vor fi tratate prin paralelism cu "complexa" senzație de foame sau "inefabilul" proces al unei constipații.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Și un gând de dimineață:
Când gândul'l las sa lunece pe valuri,
Și sufletu-mi se leagănă pe gânduri,
Mă simt pe loc cuprins de-o grea beție
De ochii-mi zăbovesc pe-a mării vrie
Doar la vederea soarelui răsare
Genunea de tărie să separe,
Și linia fină a orizontului sa taie
Cel ce am fost de cel ce va să fie!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
O altă zi grea de "muncă": valuri de 2 m și vânt de 35 - 40 noduri (aproximativ 65 - 74 km/h!!!), ambele din față... și în față! Atât de în față că valurile sparte îți făceau un nesolicitat dar obligatoriu "peelling" facial...
Greu, domn'e, greu!
PS Filmulețul e un sample absolut nereprezentativ, căci iPhonul a murit subit de la atâta "peelling"...
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Privind la subiectul NR 1 al masa mediei românești cred ca ar fi necesară schimbarea nu doar a Constituției ci și a stemei României:
Propun înlocuirea vulturului (demodat și oricum nereprezentativ) cu cioara - desigur incoronată!!!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Aristip (435-350 î.Chr) fiind întrebat de ce filozofii se duc la casele bogaților în timp ce aceștia nu-i vizitează pe filozofi, răspunsul lui a fost: "Cei dintâi știu de ce au nevoie, iar ceilalți nu!"
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Ce este un subiect de ȘTIRE: faptul că acum TREI ZILE a murit în mod accidental și tragic un copil,
sau că ACUM (și A TREIA ZI LA RÂND!!!) în Piața Universității au loc confruntări între jandarmi și oponenții unui proiect de exploatare auriferă ilegal și imoral???
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Breaking news: băsescu șterge pe jos (argumentat cu privire la gafele guvernului din contractul cu RMGC) cu coabitantul ponta... O bătaie'ntre șmenari (ambii lobby-sti RMGC) din care va ieși mai bine cel mai parșiv și cu mai multe meciuri în picioare... și asta sigur nu e ponta!
Iar cu ocazia asta băsferatu, sustinator vechi al RMGC, a reușit sa decridibilizeze și miscarea anti RMGC: însușindu-și-o...
Iată cum băsferatu, personificare a răului însuși, face ce trebuie să facă: relativizează și ambiguizează răul - face ca albul sa pară negru, negrul alb, pentru ca la sfârșit totul sa fie un gri murdar...
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Tocmai l-am auzit pe Zgonea "graulându"-i pe membrii psdiști cu sintagma "mii de furnici", "furnici care sunt foarte atente la liderii lor"!!!!
Q.e.d.: "furnici" - atât înseamnă pt "lideri" activul de partid, și în general cetățenii, contribuabilii - generic numiți și "pulimea", care trebuie doar să fie atenți la liderii lor și sa muncească... Doamne fere' sa gândească!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Șova, vorbind "din experiența sa de avocat", afirmă public și răspicat faptul că RMGC va câștiga în fața instanțelor arbitrale internaționale într-un eventual proces intentat Statului Român, pe care Șova tocmai îl reprezintă în calitate de ministru...
Păi bine maestre, în îndelungata și fructuoasa ta experiență ta de mare avocat, când vreodată ai afirmat în mod public în derularea și exercitarea mandatului tău de apărător al intereselor clientului tău faptul ca acesta din urmă este un escroc sau criminal??!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
(de guvernământ-n.n.) în care cetățenii sunt conduși de un individ fie prin fraudă, fie prin forță."
Se pare că nici Platon însuși nu-și putea închipui ca tirania va putea fi up-gradată la performanța de a îmbina în mod perfect funcțional frauda cu forța, și asta tocmai intr-un regim denumit în mod "universal acceptat" ca fiind o "democrație" - orânduire definită de același filosof ca fiind "acea formă în care POPORUL ARE PUTEREA ÎN STAT și STATORNICEȘTE după propria sa vrere ATÂT PE MAGISTRAȚI, CÂT ȘI LEGILE".
Asta da FRAUDĂ!
Asta da DEMOCRAȚIE ORIGINALĂ!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Acum la A3 localnicii se plâng de faptul ca nefireștile cutremure din Comuna Izvoarele au început de când "3 sonde bagă apă sărată cu presiune în pământ"!!!
Expertul INS spune ca se ia în calcul și posibilitatea ca aceste cutremure sa fie cauzate de exploatări umane...
Q.E.D.!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Nu vreau sa par ca mă bucur de răul altuia, însă în sfârșit un pesedist plătește prețul coabitării: Dragnea e trimis în judecată de DNA și suspendat automat din postul de Vicepremier!!' Sta-v-ar Kovesi, Morar & Co. în g... uvernare!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Doar o simplă coincidență? În data de 12 Decembrie 2012, pe la prânz, guvernul Ponta I a aprobat începerea explorărilor gazelor de șist de către compania Chevron. În aceeași zi, în noapte, a fost semnat de către Ponta și Pactul de coabitare cu băsescu...
Cine se aseamănă se adună... intru coabitare!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Ponta, în ședința extraordinară de guvern de azi, ședința ce premerge vizita sa la Înalta Poarta Americană unde se duce fremătând sa pupe papucul (sau ce o apuca) Marelui Licurici,
a dat dispoziții clare în vederea reprimării "ferme" a oricăror viitoare manifestări anti RMGC sau Chevron. Motivul: "1000 sau 10000 de oameni nu pot ține în loc o țară de 20 de milioane!"
O să fie "bine"...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Ponta, în ședința de guvern ce are loc chiar acum, tocmai a ordonat ca "Jandarmeria să-și facă datoia, să aplice lege și să apere prrprietatea publică dar și cea privată" spunând în același timp că Ministerului de Interne i-au fost repartizați 75 milioane lei - "bani pentru uniforme"!!!
Concluzie: războiul "Guvernului Chevron-RMGC" împotriva cetățeanului contribuabil român continuă, gorilele pontacului primind și un lot de banane ca "primă" de încurajare pentru a fi mai vânjoși și virulenți...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Nașterea sau Arătarea Domnului,
Arătarea Căii
Grea lucrare să înțelegi cu mintea ceea ce nu poate fi înțeles, ceea ce este dincolo de minte… Cu toate astea mi se pare firesc să vrei să deslușești înțelesul și semnificația acestei sărbători, atât pentru cel ce privește din perspectiva prilejului de “distracție”, de socializare, de dat și primit cadouri, dar mai ales din perspectiva celui ce participă prin credință la eveniment, care pentru el este o epifanie și unul din stâlpii realizării sale ca și creștin. Pentru acesta din urmă Crăciunul este începutul drumului, este inspirul vieții de creștin, fiind momentul în care Dumnezeu se arată se revelează atât pentru lume din peștera din Bethleem, cât și pentru credincios în cel mai secret loc al inimii sale, ca lumină a Adevărului, ca Răsăritul cel de sus.
În cele ce urmează o să încerc să urmez “stelei celei noi” și să deslușesc semnificația acestui moment în primul rând pentru mine însumi și poate și pentru cel ce mă va urma în citirea acestor rânduri în căutarea Adevărului ce ne va face liberi. Această căutare va pleca de pe planul nostru existențial - căutând izvorul istoric al acestui moment, și va încerca să-și croiască drum în sus, ca fumul de tămâie, pentru a descoperi calea către Domnul.
1. Perspectivă istorică
Este punctul de plecare a căutării noastre, asupra căruia nu vom zăbovi foarte mult, și care a constituit pentru foarte mulți o piatră de încercare de netrecut chiar de la începutul drumului. În ceea ce ne privește credem că taina depășirii oricărui obstacol este o cercetare sintetică și nu analitică a acestuia, privind “de deasupra” aparentele “neînțelegeri”, pietrele de poticnire ale unora devenind trepte ce ajută în urcușul altora.
Căutând în mai multe surse nu putem să nu evidențiem faptul că “oricât ni s-ar părea de ciudat, sărbătoarea Crăciunului - nașterea lui Isus - a fost ignorată de creștinii din primele trei veacuri.” și asta pentru simplul motiv că pentru creștinii din primele secole “adevărata naștere este nașterea cerească, marea, unica sărbătoare a începuturilor Bisericii fiind Paștele, altfel spus, comemorarea răstignirii, morții și Învierii”, cu alte cuvinte momentul începând cu care în biserica primară, prin împărtășirea cu sfintele taine în joia mare credinciosul putea deveni una cu Domnul său - adevărata naștere fiind cea de sus: “Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă împărăția lui Dumnezeu.” (În. 3,3) și “Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. “ (În. 3,5)
Studiind sursele biblice, descoperim o unică referință în Evanghelia lui Luca (Lc. 2,8) care menționează faptul că „evenimentul” a avut loc cel mai probabil în anotimpul cald din Palestina, “undeva între aprilie și noiembrie, dată fiind prezența păstorilor pe câmp la miez de noapte”, însă, având în vedere că perspectiva părinților bisericii nu putea fi una istorică, ci una atemporală și supratemporală, în niciun moment elementul hotărâtor în stabilirea acestei date nu a fost căutarea datei exacte în scurgerea timpului, ci a momentului potrivit pentru credincios în urcușul său spiritual.
Iată de ce, având în vedere imposibilitatea stabilirii unei date precise, în cadrul bisericii primare au avut loc discuții referitoare la stabilirea unei date pentru celebrarea Nașterii Domnului și așa cum vom vedea, toate variantele propuse până în anul 325, data Sinodului de la Niceea, au fost bazate pe ceea ce se numește în teologia modernă “analogii interpretative”, în fapt bazându-se pe aspecte simbolice, dar și de “iconomie” a realizării, a îndumnezeirii.
Una din aceste propuneri a fost „computus-ul pascal” din 243, în care era menționată data de 28 martie, și asta plecând de la sugestia lui Malachia 3,20 (וְזָרְחָה לָכֶם יִרְאֵי שְׁמִי שֶׁמֶשׁ צְדָקָה וּמַרְפֵּא בִּכְנָפֶיהָ וִיצָאתֶם וּפִשְׁתֶּם כְּעֶגְלֵי מַרְבֵּק׃ - Și va răsări pentru voi, cei care vă temeți de numele Meu, soarele dreptății, cu tămăduire venind în razele lui și veți ieși și veți zburda ca vițeii de îngrășat.), unde “răsăritul cel de sus”, Iisus este numit Soarele Dreptății. De la această proorocie s-a făcut legătură cu cosmogonia biblică, revenindu-se la studiul Genezei, unde se spune că Dumnezeu a separat lumina de întuneric, cele două „jumătăți” fiind egale, motiv pentru care s-a stabilit ca sărbătorire a nașterii momentul când „Lumina” este egală cu „întunericul” și anume la echinoxul de primăvară, care după calendarul roman pica pe 25 martie.
Biserica primară s-a menținut strict de cuvântul evangheliei, și a pus accentul pe nașterea de sus (în 3.3-5) în fața nașterii cu trupul, motiv pentru care la începuturile bisericii s-a considerat că “dumnezeirea lui Isus nu s-a manifestat efectiv și plenar decât în momentul botezului săvârșit în apele Iordanului de către Ioan Botezătorul (epifania)”, motiv pentru care în primele 4 secole Nașterea era sărbătorită odată cu Botezul, accentul fiind pus pe cel de-al doilea, ca având o mai mare importanță în viața credinciosului.
“Prima mențiune istorică despre sărbătorirea botezului lui Isus, la Alexandria, se află în Stromatele lui Clement (I,21,146,1). La originea sărbătorii s-ar afla gnosticul Basilide. Trebuie amintit că, pentru Basilide și discipolii săi, venirea în trup a lui Isus, încarnarea efectivă nu joacă un rol important în mântuire, aceasta fiind socotită ca rezultatul unui proces pur spiritual, interior. Basilide sărbătorea pe 6 ianuarie epiphaneia (arătarea Domnului sau Boboteaza), manifestarea lui Cristos în lumea pământească, prin mijlocirea Duhului Sfânt. Nu era vorba despre nașterea lui Isus din Maria Fecioară. Gnosticii au ales data respectivă din motive polemice, pentru a contracara un cult păgân (dacă autorul consideră că stabilirea acestei date a fost pentru a “contracara” anumite credințe precreștine, maniera în care acesta le-a înglobat păstrând tradițiile acestora până în zilele noastre ne împinge să spunem că din poziția să de tradiție mesianică, creștinismul a avut menirea să însumeze, să înglobeze și să rectifice aspectele Tradiției Primordiale pe cale să se piardă sau să se denatureze în acel moment istoric.): fie al lui Dionysos, fie al lui Eon, cel născut din fecioara Core, fie al lui Osiris. În noaptea de 6 ianuarie, se spune, apele Nilului primeau o putere miraculoasă extraordinară de la aceste zeități. Deși întemeiată de eretici, sărbătoarea Epifaniei (6 ianuarie) a fost preluată de majoritatea bisericilor din Orient. Numai că acestea nu se limitau la comemorarea botezului Mântuitorului, ci au extins sensul sărbătorii integrând în ea și comemorarea nașterii Lui, venirea magilor și nunta de la Cana. Prin urmare, până în secolul al IV-lea, data Crăciunului a fost 6 ianuarie, laolaltă cu data epifaniei.”(este extrem de interesant de observat că grecii și românii sărbătoreau solstițiul de iarnă pe 6 Ianuarie (!!!)… Astfel, în Alexandria, grecii sărbătoreau nașterea timpului în noaptea de 5 spre 6 Ianuarie. Abia Julius Caesar (110 ș.Chr - 44 Î.Chr) impune în imperiul Român ca solstițiul de iarnă să fie celebrat pe 25 Decembrie, dată la care românii celebrau Nașterea Soarelui, prilej cu care pe 24 seara discipolii lui Mithra aprindeau focuri pentru a ajuta soarele să urce peste linia orizontului.)
Prima mențiune a datelor pe care le cunoaștem în ziua de azi pare a fi fost facută de Iulius Africanul, care într-un pasaj din Cronografie, propune ziua de 25 decembrie, plecând de la premisa că 25 martie ar fi data conceperii lui Isus (Bunavestire) însă aniversarea oficială a nașterii lui Isus pe 25 decembrie “apare, pentru prima dată, la Roma, într-o Cronografie din anul 336. La originea noii date se află, pe de o parte, preluarea de către creștinism a marii sărbători mitraice a Soarelui (n anul 274 d.Hr., solstițiul de iarnă a căzut la 25 decembrie. Împăratul roman Aurelian a proclamat acea dată ‘Natalis Solis Invicti’, adică ‘nașterea Soarelui invincibil’), pe de altă parte, condamnarea învățăturii lui Arie, la Sinodul de la Niceea. Anatemizând arianismul, care Îl subordona pe Christos Tatălui, considerându-L creat, Sinodul a tranșat și asupra chestiunii îndumnezeirii lui Cristos, distingând net Întruparea de Epifanie. Prin urmare, cele două momente din viața Mântuitorului, fiecare cu un sens teologic diferit, trebuiau comemorate separat. Faptul că ambele continuau să fie comemorate pe 6 ianuarie riscă să prelungească un amalgam primejdios. Data Crăciunului s-a suprapus așadar, din rațiuni deopotrivă teologice și politice, peste data sărbătoririi lui Sol Invictus (celebrat după calendarul stabilit de Julius Caesar).” motiv pentru care în anul 320, Papa Julius a stabilit ziua de 25 decembrie ca fiind data oficială a nașterii lui Iisus Hristos, iar cinci ani mai târziu, în 325, primul împărat roman creștin, Constantin cel Mare, a consfințit definitiv semnificația zilei de 25 decembrie la îndemnul părinților bisericii, înlocuind sărbătorile “păgâne” cu o sărbătoare creștină a luminii. (Christos se întrupează ca Soare al Dreptății (Mal.3.20) și Lumină a neamurilor după cum spune Bătrânul Simeon (Luc. 3.2.),otiv pentru care Ambrozie de Milan (337-397) spune: “Hristos este noul nostru Soare”!)
Într-un proces lent Sărbătoarea Nașterii și Sărbătoarea Arătării Domnului (sau a Botezului domnului) s-au despărțit, una fiind pe 25 Decembrie iar cea de-a doua pe 6 Ianuarie(În Biserica din Constantinopol, sarbatoarea Nașterii Domnului la 25 decembrie s-a introdus prin anul 379 sau 380, când Sfantul Grigorie de Nazianz a ținut o cuvantare teologica speciala. În Cezareea Capadociei tot cam în același an, în Antiohia la 376, în Alexandria către anul 430, în Biserica din Ierusalim s-a introdus sub episcopul Juvenal, pe la 455-458, iar în Iliricum, de care depindea și Biserica din fosta Dacie Romana, s-a introdus "nu mult după 380". Biserica Armeana n-a primit sarbatoarea Nașterii Domnului la 25 decembrie și a rămas la vechea traditie orientala a Epifaniei), dar fiind în fapt aceeași Sărbătoare a Nașterii Soarelui (a Soarelui Răsare) cu cele două date de sărbătorire a acesteia, respectiv 6 Ianuarie și mai apoi 25 Decembrie și asta pentru simplul motiv că pentru creștini solstițiul vine în chiar momentul în care Dumnezeu se sălăsluiește între Oameni (la Crăciun) și întru Oameni (la Bobotează), iar Lumina cea adevărată luminează întreaga lume cu razele bunei vestiri astfel cum lumina Soarelui sporește de la o zi la alta. Astfel, Lumina cea adevărată luminează întreaga lume cu razele bunei vestiri astfel cum lumina Soarelui sporește de la o zi la alta.
Iată cum odată cu generalizarea sărbătorii individualizate a Nașterii Domnului - Dies Natalis, Nativitas Domini, Christi Natalis - la 25 decembrie în Bisericile din tot Imperiul Roman din a doua jumătate a secolului al IV-lea și în secolul al V-lea, prima mare sarbatoare bisericeasca a anului se mută de la 6 ianuarie la 25 decembrie, luand cu ea și atributele de An Nou, "Craciunul fiind socotit în popor drept An Nou - până astazi, - având unele caractere ce amintesc în chipul cel mai evident de "Kalendae Januariae".
Iată cum din chiar cercetarea “istorică” a originilor sărbătorii Nașterii Domnului ni se deschid deja pașii ce îi vom urma, căci din poziția mea de credincios nu pot consideră că lucrurile sunt întâmplătoare, potriviri bizare, coincidențe sau adaptări aleatorii. Nu, așa cum cred că vom vedea nu întâmplător această sărbătoare creștină este cea care a fost așezată de către Sfinții părinți la Solstițiul de iarnă, preluând și integrând diferitele sărbători ale popoarelor ce au îmbrățișat noua credință.
2. Nașterea Domnului ca Arătare a Ființei
Perspectivă spirituală
În cele ce urmează vom încerca să înțelegem de ce sfinții părinți au pus această sărbătoare la Solstițiul de iarnă, cu tot bagajul de însemnătate al acestuia, și în plus, de ce Nașterea Domnului poartă numele popular de Crăciun (academicienii Al. Rosetti și Al. Graur, au ajuns la concluzia ca latinul creatio explica și după formă și după înțeles etimologia cuvântului Crăciun; aici suntem obligați să facem o subliniere: unul din motivele pentru care teologii contemporani nu admit etimologia cuvântului crăciun ca venind de la latinescul creatio este cel potrivit căruia Iisus “este născu iar nu făcut”… Ceea ce nu au înțles aceștia este că dacă într’adevăr Crăciun ar proveni din creatio nu ar însemna că este celebrată “creeare Domnului Iisus” ci Creatia însăși!!!) în toată această parte de lume. Mai întâi trebuie spus că din primele veacuri creștine, sfinții părinți au văzut Crăciunul ca fiind o veritabilă sărbătoare a Îndurării Domnului ce s-a arătat prin Creație și s-a întrupat în ea, “Întrucât Bunătății (Îndurării Dumnezeirii) nu-i era de ajuns a se mișca doar în propria Ei vedere sau cugetare de Sine, ci se cuvenea să-Și reverse binele și să-l întindă spre altceva, așa încât tot mai multe să fie cele ce se vor bucură de această binefacere”.
Cum deci să te apropii cu rațiunea de un astfel de moment, când și privind cu ochiul inimii, nu poți decât a spune în limba îngerilor:
“Taină străină văd și preaslăvită, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat cel neîncăput, Hristos Dumnezeu”.
Răspunsul ne vine însă tot de pe culmi ale Inspirației și e dat impecabil de la alta din cântările bisericești din ziua de Crăciun:
“Din pântece mai înainte de luceafăr te-am născut.”
Or, în Geneză luminătorii cerului apar ca fiind făcuți în ziua a patra (Facerea 14-19), cu două “zile” înaintea plămădirii lui Adam. Iar dacă prin luceafăr vom întelege căderea lui Lucifer “ca o stea” și damnarea lui, atunci această Naștere precede dualitatea, precede cerul și pământul netocmit și gol asupra “cărora Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apelor”, fapt ce confirmă că Domnul Iisus este “născut, iar nu făcut”
Ce este deci această Naștere “sub timp” dar și în afara timpului, ce pântece puteau fi înainte de facerea Cerurilor și pământului? Ce naștere este această în care nu există dualitate, fiind Născut înaintea posibilității nașterii însăși, deși există pântece născător și prunc născut?
Iată cum Nașterea Domnului aduce credinciosului primul mare prag în participarea la Taina divină a Înomenirii dar și a creației, rațiunea neputând trece de evidențele uneia din condițiile noastre de existență: timpul. Probabil că acest prim mare prag este “sabia de foc” care-l împiedică pe necredincios și necunoscător să se Îndumnezeiască, motiv pentru care subliniez odată în plus importanța fundamentală a participării efective la taina nașterii a celui ce caută Adevărul, căci:
“Zidul cel despărțitor acum cade; Sabia cea de foc se depărtează”
În mod cert nu este o coincidență nici faptul că Evangheliile după Matei și după Luca prezintă câte o genealogie a Domnului și că în același timp Facerea, Geneza (grecescul γένεση) este traducerea ebraicului גנאלוגיה - genealogie, crearea lumii fiind practic din punct de vedere ebraic genealogia acesteia. Dealtfel, tocmai pentru acest motiv în Evanghelia după Matei, în genealogia Domnului, care începe de la Avraam(!!!) sunt 42 de neamuri împărțite în trei serii a câte 14 descendenți, dar în același timp însemnând și 6 serii de neamuri a câte 7 descendenți (7 fiind numărul ce simbolizează perfecțiunea). Or, numărul 6 simbolizează a 6-a zi, ziua în care Domnul l-a făcut pe Adam, și dacă privim din perspectiva Eternității divine (sugerată de către Ev. Matei), ziua în care S-a născut Fiul Omului - Adam cel Nou.
Concluzia: Nașterea Domnului “în Betleemul Iudeii” este din punct de vedere al Eternității Dumnezeirii simultană cu “arătarea” lui Iisus - Dumnezeu Cuvântul prin rostirea “Să fie…” ce a avut ca efect creearea lumii, dar și cu facerea lui Adam din perspectiva lui Iisus ca Fiu al Omului, căci toate acestea au loc în eterna clipă. Eventualele “asperități intelectuale” sau dificultăți de întelegere survin doar datorită faptului că așa cum înțelegem noi “cauzalitatea” noi operează doar în timp și spațiu și nu în instantaneitate.
Problema nu este nouă și nici nu necesită “noi explicații” (eventual “științifice”) atâta vreme cât am găsit această chestiune admirabil tratată de Boece, care în De Trinitate arată că “Dumnezeu este “mereu” (semper), pentru că mereu este un termen desemnând pentru el prezentul, și marea diferență între “acum” -ul (nunc) care este prezentul nostru, și (“acum”-ul care este) prezentul divin, este că “acum”-ul nostru implică un timp schimbător și o “sempiternitate”, în timp ce “acum”-ul lui Dumnezeu, care este permanent, durabil și autosubzistând, și corespunde eternității. Adăugați semper la aeternitas și obțienți “acum”-ul care se scurge mereu, fără încetare, și pe cale de consecință cursul perpetuu al timpului, adică “sempiternitatea”” ceea ce îl face pe autor să se îndoiască că “mereu”- ul lui Dumnezeu este o formă a timpului, pentru ca în Consolation de la Philophie să concluzioneze: “în acord cu Platon vom spune că Dumnezeu este etern și lumea este perpetuă.”
Referitor la aceeași problemă Maister Eckhart remarcă “În eternitatea în care Tu concepi, toate succesiunile temporale coincid în Eterna Clipă. Astfel, nimic nu este trecut sau viitor acolo unde trecutul și viitorul coincid în Clipă.”
Acest Adevăr este afirmat cu voal și de Dumnezeu însăși: în momentul revelării Numelui Domnului pe muntele Horeb la întrebarea lui Moise: “Dar de-mi vor zice: Cum Îl cheamă, ce să le spun?" Acesta a zis: “Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt" (Ieșire 3, 14). Or, așa cum sublinia domnul Florin Mihăescu, “Domnul Se definește prin El Însuși - Tautologie Divină, ipseitate supremă, pentru că Dumnezeu nu are alt reper decât propria Ființă, propria persoană”, însă îndrăznesc să spun că Domnul, prin Însuși Numele pe care ni-L revelează, ne dă explicit cheia raportării noastre la El: “Apoi i-a zis: "Așa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!" (Ieșire 3, 14). Cu alte cuvinte El nu este Cel ce a fost, sau Cel ce va fi, El este Cel ce este, indicare a eternității sale dar și a porții prin care putem “să Îl vedem”, “să avem acces la El”: prin CLIPĂ! Parmenide Îl vede în aceeași termeni: “El este total, imuabil și infinit. Nu se poate spune că era sau va fi atâta vreme cât este tot întreg Acum, Unul, continuu. Este mereu același… fără început și fără sfârșit, pentru că nașterea și moartea îi sunt străine…”, iar Aristotel zice:
“Eternitatea este acum sau deloc”.
Or, având în vedere că Timpul “este” (și începe să fie prin însăși rostirea poruncii “Să fie” ), este imposibil ca Cel ce Creează să fie întru totul în ceea ce creează decât ca oglindire a Sa, a voinței și a poruncii Sale, și nicidecum prin identificarea Sa și înglobarea Sa totală în creatură.
Înglobarea Sa în Creatură ar fi dealtfel inutilă, căci ar însemna o perfectă identitate, deci o absolută inutilitate, căci “rostul”, “de ce”-ul Creației, al oglindirii Domnului în Sine este dat de faptul că “numai creatura lui Dumnezeu poate să-și amintească de Dumnezeu, căci Acesta nu poate să-și amintească de El Însuși și această lipsă și-o înlătură creând lumea ca o determinațiune negativă a Lui, lume care neagă pe Dumnezeu prin substanța ei, Îl ignoră prin materia ei, dar Îl afirmă prin “forma” ei și acest «+, -», antinomia aceasta este Marele Nume inefabil.”
Pentru acest motiv Eternitatea lui Dumnezeu, faptul că El este cel ce este, El nu poate fi “cel ce face”, “facerea” fiind o devenire continuă, presupunând o acțiune ce are început și sfârșit. Fiind deci o imposibilitate absolută participarea sa la creație prin devenire, adică scufundarea Sa sub timp pentru a plămădi însuși timpul și lumea în șase “zile”, El rămâne în “Clipă în care toate timpurile sunt prezente”. Și cum în a tot posibilitatea Sa nemanifestată, nearătată încă, rezida și posibilitatea existenței și a temporalității, a oglindirii Feței Sale în Sine Însuși, Dumnezeirea participă totuși la și în Creație, “delegând” această sarcină Logosului, lui Iisus Hristos - Cuvântul , care “fiind Dumnezeu în relație cu Lumea (…) este în același timp Cel ce desparte Universul și lipiciul (liantul) care o leagă” (Philon). Pentru acest motiv Domnul Lovinescu spune că “Prototipul însuși al Marelui Nume Inefabil este Iisus Hristos coborât pe pământ.” și că “Paradoxal vorbind, Iisus este mai mult decât logosul din cer care e numai vidul exprimat.”
Astfel, Dumnezeu timp fiind, intră sub timp doar prin Cuvânt, fie că ne e mai lesne să întelegem asta prin poruncile “Să fie…” și crearea lumii, sau prin legile și cuvintele revelate profeților: toate acestea una sunt, și în același timp una sunt cu Nașterea Domnului. Astfel, lumea a fost (în Realitate - este) creată într-o Clipă și în același timp într-o succesiune de Acte Divine, căci “Dumnezeu, în fiecare moment creează Lumea, acum, în acest moment, și doar pentru creaturile supuse timpului creția se prezintă ca o serie de evenimente sau o evoluție”.
Meister Eckhart sintetizează impecabil: “Dumnezeu creează întreaga lume ACUM, în această clipă (nu alzemale). Tot ce Dumnezeu a creat acum 6000 de ani și mai mult, Dumnezeu îl crează deodată (alzemale) acum… Să vorbești despre lume ca și cum aceasta ar fi fost creată de către Dumnezeu ieri sau mâine ar fi pentru noi o nebunie; el creează lumea și toate lucrurile în acest Acum prezent (gegenvürtig nû)… ceea ce a fost acum o mie de ani și ce va fi într-o mie de ani, tot ceea ce este aici în prezent - toate acestea sunt dincolo la fel de bine ca și aici.”.
Pentru aceste motive, Revelația Nașterii, a “Arătării” Domnului trebuie deci înțeleasă și sub aspectul de descoperire a Divinității prin Creație în Clipă, momentul în care Domnul făcând creatura s-a lăsat descoperit de către această, căci, având în vedere că “La început a fost cuvântul și Cuântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1,1) Nașterea Cuvântului echivalează practic cu rostirea “en arche”: “Să fie lumină” (Fc 1,3), căci “Întru El era viață și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1,3).
Așa cum “în Geneză nu putem presupune că există un interval de timp între momentul rostirii poruncii “Să fie lumină!” și momentul apariției luminii - “Și a fost lumină.”, lumina fiind totodată și lumina care este azi”, la fel nu putem presupune că în Divinis există un interval de timp între Nașterea Cuvântului prin rostirea Sa la Facerea lumii, prin Arătarea Sa în staulul din Betleem sau chiar momentul acesta. Pentru acest motiv Isaia spune (60, 1 și 20):
Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, și slava Domnului peste tine a răsărit! (…)
Soarele tău nu va mai asfinți și lună nu va mai descrește; că Domnul va fi pentru tine lumină veșnică (…)”
Iar în Biserică să se cânte:
“Domnul Iisus născându-se din curata Fecioară, toate s-au luminat (…)”
Lumea întreagă este deci creată în chiar momentul în care aștern pe hârtie aceste rânduri, și astfel Cuvântul este născut prin rostirea “Să fie” și prin Nașterea Fecioarei… chiar acum este Facerea, Crăciunul, și ultimul asfințit de soare tot acum este făcut, “Lumea fiind reînnoită în fiecare clipă, viața arătându-se mereu nouă”. Chiar în momentul acesta, și pentru însăși acest motiv cântăm în Biserică de Crăciun:
“Astăzi Fecioara naște pe Făcătorul a toate; peștera aduce Edenul și steaua vestește pe Hristos, Soarele celor din întuneric...”
precum și:
“Fecioara astăzi pe cel mai presus de Ființă naște și pământul peștera celui neapropiat aduce, îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu steaua călătoresc, căci pentru noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai’nainte de veci”
Dealtfel, în mai toate cântecele bisericești dar și în colindele populare autentice, Nașterea are loc în prezent și nu cândva - acum două mii și ceva de ani, la începutul erei noastre, iar toată făptura aduce ASTĂZI - ACUM laudă.
Este evident că pentru autorii cântărilor și colindelor, ca și pentru credinciosul ce se face cutie de rezonanță a acestora, “ACUM-ul în care Dumnezeu creă primul om, ACUM-ul în care va dispărea ultimul om, și ACUM-ul în care vorbesc, toate sunt identice în Dumnezeu, în care este un singur ACUM … una și aceeași Eternitate… Luați primele cuvinte: “Dar vine ceasul și acum este” (“când adevărații închinatori se vor închina tatălui în duh și Adevăr, că și Tatăl astfel de închinători își dorește.” - Ioan 4, 23). Cine vrea să se închine Tatălui în Duh și Adevăr trebuie să se fixeze în Eternitate ...”
Și dacă tot vorbim acum despre clipă și ACUM și încep să întrevăd adevăratul sens al acestui cuvânt și anume de etern prezent, mă văd obligat să caut și rădăcinile acestui cuvânt, căci nimic nu poate fi întâmplător. Etimologic vorbind, neaoșul ACUM pare să vină fie din latină (eccum modo › acmu; acesta din urmă ar fi dat acum, prin analogie cu quomodo › cum - DER), fie din greacă (ἀϰόμ - DER). Or, latinescul eccum parcă vine să confirme toate cele de mai sus căci era întrebuințat fie ca un cuvânt demonstrativ al vorbitorului, vorbitorul folosind eccum pentru a se prezenta el insuși și în același timp pentru a răspunde interlocutorului Său, fie ca o utilizare anaforică - personajul numit cu eccum fiind absent din situația care este enunțată. Dacă vom aminti și despre a doua posibilă sursă etimologică - grecescul - ἀϰόμ, trebuie spus doar că acesta înseamnă Încă. Astfel, că luăm separat sau împreună cele două surse, nu este evident că ACUM este modul în care Vorbitorul Se prezintă El însuși, fiind Absent, dar fiind Încă.
Mai mult, îmi pun întrebarea dacă nu pot să apropii după o metodă niruktică neaoșul cuvânt românesc ACUM, întâlnit nu de puține ori și sub formă de AMU, cu sanscritul AUM - [OM], nume al Dumnezeirii cu o tehnică a pronunțării secretă asemenea ebraicului IHVH. Mai mult, sunetele rezultate în urma citirii sanscritului AUM - [OM] sunt identice cu cele ale cuvântul “Om” găsit în limba română, și care, o altă particularitate foarte interesantă a limbii române, desemnează omul ca “specie”, în fond desemnând omul în aspectul său androginic - predualist, reflexie a Omului Primordial. Astfel, nu devine oare pentru om ACUM-ul o Cale în sine spre Cel ce se prezintă pe El Însuși, Cel ce este Om și Domn, pentru ca omul să devină OM? Cu siguranță că da, și acest lucru pare a fi întărit de faptul că AUM-ul hindus este în același timp “silaba ce exprimă consimțământul, căci pentru a exprima consimțământul se spune: om!” (Chandogya Upanișad I, 1, 8) dar și simbol al Cuvântului universal, de unde AMU-ul românesc poate fi echivalentul Amin-ului din tradițiile semitice, cuvânt care avea atât sensul de “ferm”, “sigur” dar și de “să fie astfel”, “așa să fie”, aceste lucruri însă urmând a le detalia cu altă ocazie.
Nu putem oare îndrăzni să vedem conceperea Lumii ca “act de fecundare latent în eternitate”, care coincide cu Nașterea eternă a Cuvântului “prin care toate s-au făcut”, iar Fecioara sub chip de Rug nemistuit de Flăcări și Nașterea Domnului ca eterna rostire din flacără a Cuvântului - a Marelui Nume - Eu sunt Cel ce sunt?
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Urmasul lui Iacov:
Profetia
[Numerii 24:17] Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel și va lovi pe căpeteniile Moabului și pe toți fiii lui Set îi va zdrobi.
[Numerii 24:19] Din Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cu putere și va pierde pe cei ce vor rămâne în cetate.
Implinirea
[Matei 1:2] Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda și pe frații lui; …
Vine din tribul lui Iuda:
Profetia
[Facerea 49:10] Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele.
Implinirea
[Luca 3:33] Fiul Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.
Urmas pe tronul lui David:
Profetia
[Isaia 9:6] Și mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăți pe tronul și peste împărăția lui David, ca s-o întărească și s-o întemeieze prin judecată și prin dreptate, de acum și până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.
Implinirea
[Luca 1:32] Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
Uns și Vesnic:
Profetia
[Daniel 9:25] Să știi și să înțelegi că de la ieșirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului și până la Cel-Uns – Cel-Vestit – sunt șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni; și din nou vor fi zidite piețele și zidul din afară, în vremuri de strâmtorare.
[Psalmi 44:9] Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru această Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.
[Psalmi 44:10] Smirna și aloea îmbălsămează veșmintele Tale;
[Psalmi 101:25] Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
[Psalmi 101:27] Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne și toți ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimbă și se vor schimba.
[Psalmi 101:28] Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor împuțina.
Implinirea
[Luca 1:33] Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit.
[Evrei 1:9] Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.
[Evrei 1:12] Și ca un pe un veșmânt le vei strânge și ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor sfârși.
Născut în Betleem:
Profetia
[Miheia 5:1] Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei.
Implinirea
[Luca 2:4] Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David.
[Luca 2:5] Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
[Luca 2:7] Și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
Vremea Nașterii Lui:
Profetia
[Daniel 9:25] Să știi și să înțelegi că de la ieșirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului și până la Cel-Uns – Cel-Vestit – sunt șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni; și din nou vor fi zidite piețele și zidul din afară, în vremuri de strâmtorare.
Implinirea
[Luca 2:1] În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
[Luca 2:2] Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
Născut din Fecioara:
Profetia
[Isaia 7:14] Pentru această Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel.
Implinirea
[Luca 1:26] Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, …
[Luca 1:27] Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
[Luca 1:30] Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
[Luca 1:31] Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus.
Uciderea pruncilor:
Profetia
[Ieremia 31:15] Așa zice Domnul: “Glas se aude în Rama, bocet și plângere amară. Rahila își plânge copiii și nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt”.
Implinirea
[Matei 2:16] Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte și, trimițând a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.
[Matei 2:17] Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
[Matei 2:18] “Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată pentru că nu sunt”.
Fuga în Egipt:
Profetia
[Osea 11:1] Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, și din Egipt am chemat pe fiul Meu.
Implinirea
[Matei 2:13] După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.
[Matei 2:14] Și sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt.
[Matei 2:15] Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
"Aho, aho copii și frați,/ stați un pic și nu mânați:/ porcii las de îi cruțați/, brazii nu îi mai tăiați/, stați de nu mai pustiiți/ portmonee când goniți,/ pofetele să vă ‘mpliniți!"
Hai să „ne’mbelșugăm" și atfel viața decât punând bucate multe pe masă și daruri sub copaci de plastic!
Vă propun să ne pregătim de sărbătoare cu un text excepțional al d-ui Vasile Lovinescu:
"Latet sol în sidere, (Soarele este ascuns în stea,
Oriens în vespere, Răsăritul în apus,
Artifex în Opere, Maestrul (artistul) în operă,
Per Gratiam. Prin Slavă (Har.)
Soarele se ascunde în Stea e același cu Soarele de Miezul Nopții de care vorbesc misterele antice. E un soare care nu mai apune, pentru că e deasupra oricărei mișcări. a oricărei revoluții. Prin analogie inversă, nu poate fi văzut în lumea noastră decât în întuneric. Altfel, dealtminteri, lumea nu l-ar suporta. Acest soare ascuns în stea e acela pe care-l văd Magii de la răsărit. „În divinis” se ascunde în stea, în lumea noastră se ascunde în peștera de la Bethleem. Amândouă se situează pe aceeași verticală,.
Simbolismul stelar e superior celui solar, când sunt concertante, dar într-un sens, se poate spune că trecerea de la Stea la Soare e o trecere de a Potență la Act. Astfel, ceea ce e în vârful axei verticale a Crucii, intersectând ramura orizontală, produce ceva, în felul lui superior tuturor celolalte puncte ale Crucii, de n-ar fi decât din cauza centralității lui. Christ încarnat e superior Christului divin, pentru că descinderea lui în lume nu este limitativă, cum e cazul uneicăderi, din cauza caracterului ei sacrificial.
Soarele răsare la Apus, pentru că așa îl văd Magii care vin de la Răsărit. tot analogie în sens invers.
E Artifex în Opere pentru că din punctul central unde s-a situat, imprimă un Fiat, o vibrațiune în Haos care-l transformă în Cosmos.
Acesta e valabil pentru toate lumile în care se manifestă, nu numai la începutul Creațiunii. Magii „i-au văzut Steaua”, adică natura cerească; cealaltă, pământească era ascunsă în staulul de la Bethleem. Pe lângă pântecele Fecioarei, staulul etse un pântece macrocosmic, în care Boul și Măgarul, prin suflurile lor țes suflurile vitale ale copilului Iisus,rețeaua Sa de nervi și vine.
Latența indică o virtualitate numai? Față de Avatarana, da, o trecere de la potență la act. Dar e legitimă și o altă perspectivă, în care „latet” indică Marile Mistere, Asrar rabbanyia. E cumva simbolismul faptului că cei trei Magi nu găsesc calea pe orizontală umană decât urmărind calea divină pe Cer. Deci, și în lumea noastră, în Micile Mistere, ținta nu e ajunsă decât numai prin imuabila fixare pe Pol, cum o arată dealtminteri orice navigație bazată pe busolă: „În polo est cor Mercurii qui verus est Ignis, în quo requies est Domini sui, navigans par mare hoc magnum” (În Pol este inima lui Mercur care într’adevăr este Focul, în care liniștea este a Domnului însuși navigând pe marea aceasta imensă), se poate aplica și căutării pruncului Iisus de către Regii Magi.
Polul Ceresc are o proiecție și pe pământ în Polul pământesc. Probabil că exist o întreagă știință a coordonatelor polare și solare proiectată în combinația pământească.
Fraza lui F Schuon „Soarele este unic în sistemul nostru solar, însă nu este unic în spațiu; putem vedea ceilalți sori, pentru că sunt într-un spațiu comun cu al nostru, însă nu îi vedem ca și Sori” e perfect valabilă în Micile Mistere; dar când trecem în Marile Mistere, totul se schimbă, și necesarmente stelele devin Sori, sau sunt și Stele și Sori concomitent în viziunea noastră.
„În Piatra Filozofală sunt indisolubil unite toate elementele antagoniste”
Unite printr-un centru, un principiu comun; or, a-l găsi de-a dreptul în mijlocul elemetelor antagonsite care-l ascund, e lucru aproape imposibil și tot vârtejul amețitor ascunde drumul. Atunci trebuie să trecem pe deasupra, ca Făt Frumos pe Calul ăzdrăvan, pe deasupra pădurii de lighioni, pentru a ajunge la Tinerețe fără Bătrânețe și Viață fără de Moarte. Și trecem pe deasupra când fixăm cerul și revenim la cele ce le-am spus mai sus. De acolo descoperim cu ochiul vulturului, peștera unde se ascunde acel punct sensibil care reunește toate contrariile în el. Fatha spune: „condu-ne pe calea cea dreaptă” chiar cănd e vorba de o particularizare orizontală a căii, dar se adresează Celui de Sus. Și El, de-acolo, ne-o arată și pe au și țelul ei.
Inima noastră e ascunsă într-o trombă, într-un ciclon de pasiuni, care constituie inima pasională; nimeni nu poate ajunge la ea, fiindcă e sfâșiat de Paznicii exteriori pe când pe deasupra ne putem coborâ de sus, în ea, fără ca Dragonii de gardă să-și dea seamade fapt ș de prezența noastră. Mai teribili decât Paznicii de natură pur pasională, sunt paznicii imaginativi cerebrali, care constituie un cerc excentric față de primii. Trebuie să imunem tăcere ultimilor, iar ceilalți trebuie aulați printr-o manevră de învăluire care le adoarme inteligența.
În perspectiva aceasta, animalele din staulul divin reprezintă pasiunile pozitive prin faptul că nașterea, coborârea Avatarului s-a făcut pe sus, adică pe o cale pe care ei nu au a o păzi; dar vai de acela care ar fi vrut să intre pe ușa staulului și nu prin acoperământul lui.
Fixarea privirii noastre pe stea ne deschide accesul inimii noastre prin corpul ei, cale grea, deoarece cere calificare metafizică, dar care nu zădărește monștrii carestau de pază, nu deasupra ci în jurul inimii noastre. Înlăuntrul ei, stă de veghe perechea primordială, Maria și Iosif, care-și recunosc descendența și în germenul de aur din centrul cavernei, dar și în peregrinul intrat în ea condus de Stea. Sunt cei care fac onorurile casei.
Orice cunoaștere a lui Dumnezeu în vederea unei acțiuni este o actualizare a altitudinii ai. Introduce Unitatea în Multiplicitate.
„Marea Operă este cucerirea punctului central în care stă puterea de echilibru. Peste tot, de altfel, reacțiunile puterii de echilibru privesc (influențează) viața universală prin mișcarea perpetuă a nașerii vieștii și a morții”.
A depăși nașterea și viața, alternanța lor, înseamnă a găsi punctul elchilibrant central în jurul căruia se învârtejesc; dar nu prin mijlocul vârtejului, care ne-ar sfâșia într-o clipă în bucăți, ci pe deasupra lui.
Steaua sus răsare,
Ca o taină mare,
Steaua luminează
Și adeverează.
Altfel spus, se poate afirmă că făcând să răsară din noi „steaua noastră”, ne facem percepui de acei din ierarhiile îngerești. E un început de actualizare.
Ea luminează, nu numai pe ni, ci și pe acei care, însărcinați să ne conducă, nu ne-au perceput încă și nu ne pot percepe până când steaua va ieși din „miniera” ei.
Ea e „piatra” aruncată de lucrători în drum și pe care nimeni nu o poate distinge până când nu e pusă în vârful unghiului, adică deasupra noastră, „în summo inteletto” și călăuzește ca un far pe acei ce vor să vie spre noi, și pe noi înșine.”
(Vasile Lovinescu - "Meditații, simboluri, rituri" pag 74 - 77, Ed. Rozmarin 1997)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Se discuta acum pe un post tv că de la 1 Ianuarie 2014 românașii noștri vor avea pe deplin liber la muncă în UE. Nu se spune însă că tot de la 1 Ianuarie se liberalizează vânzarea de terenuri către europeni. Deci iar facem o "afacere" bună: noi vom avea dreptul sa fim sclavii europenilor după ce în prealabil le vom fi vândut și ultimul petic de pământ... Iar cu banii obținuți vom putea în sfârșit sa cumpărăm în drum spre graniță mai multe roșii olandeze și mașini nemțești... Și Iarăși suntem în "câștig"!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
