Despre începutul războiului

Ceea ce vedem în Ucraina nu e un război, e o pedeapsă. Este o răfuială între doi frați vitregi, răfuială în care nu trebuie să ne implicăm pentru niciun motiv!

De ce vă spun că nu e război? Pentru că diferența de categorie între cei doi protagoniști este atât de mare încât nu poate fi vorba de un război, așa cum nu poate fi vorba de o bătaie între un om matur și un minor de 7 ani. Un bărbat nu se bate cu un copil… aia nu e bătaie, e pedeapsă! Sau abuz… dar nu bătaie!

Este vorba despre o răfuială între două țări care au fost înfrățite până nu demult și care nu ne-au fost niciodată prietene.

Niciuna dintre ele!!!

De ce nu va fi un război în adevăratul sens al cuvântului? Pentru că „niciun soldat NATO nu va intra în Ucraina” spunea mai ieri purtătorul de cuvânt al Pentagonului.

Cu alte cuvinte, superputerile nu riscă un conflict mondial. Nu pentru Ucraina.

A procedat corect Rusia? Cu siguranță NU!

O agresiune este și rămâne un abuz. O crimă. Așa cum abuz și crimă au fost și agresiunile SUA din Iugoslavia. Sau Irac. Sau Afganistan. Sau Siria…

Câteva lucruri trebuiesc spuse:

România trebuie să nu se implice în niciun fel în răfuiala Ruso-Ucrainiană. De aceea sper ca ceea ce a spus Iohannis, că „România nu se va lăsa atrasă în conflictul militar din Ucraina”, să fie deplin respectat de statul român, care trebuie să se abțină de la orice ar putea atrage implicarea nostră în acest război.

Sper ca folosirea atributelor „independentă și suverană” să fie acceptată și pentru state care nu sunt atacate de către Rusia.

Și cel mai important pentru noi, ca creștini: să ne rugăm pentru toate victimele acestei răfuieli. Sângele și lacrimile nevinovaților nu au preț! Și nici nu or putea fi reparate prin nicio înțelegere sau tratat de pace ulterior. Dincolo de liniile de pe hărți și comentariile geopolitice, singurele care Contează în fața Domnului sunt sufletele schilodite din orgoliile celor mari. Pentru ei, pentru cei mici și de care nu le pasă nimănui din marii lumii, pentru frății noștri în Domnul, indiferent de naționalitate sau etnie, avem obligația să ne rugăm.

Cât despre România… ar trebui să înțeleagă că oricum s-ar numi vecinul de la răsărit, nu ne va fi niciodată decât vecin… și niciodată prieten!

Dumnezeu să ne ajute pe toți!

Și dacă ar putea ajunge cuvintele mele la urechile celor mari, atât le-aș spune:

„Fericiți făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”!

Post script: las mai jos o hartă care arată cât am pierdut… și cât au câștigat protagoniștii răfuielii din zilele noastre, indiferent cum s-a numit de-a lungul vremii “Vecinul” nostru.

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Pagina textului și comentariile ›

Motto: Ca un pelican, Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte...

Le-am deschis granițele din prima zi după invazie. Din toată sărăcia noastră, i-am primit cu brațele deschise și pline. I-am poftit în casele noastre. Le-am dat să întingă în același blid cu noi.

Unii s-au bucurat de ospeție. Alții nici nu ne-au băgat în seamă: au trecut pe lângă noi în viteză, cu limuzinele lor luxoase, împroșcându-ne cu noroi.

Le-am dat tot ce au poftit. Le-am făcut până și canal de televiziune. Ne-am făcut preș la picioarele lor. Le-am cocoțat steagul pe stâlpi lângă cele ale NATO sau UE.

Steagul nostru nu a mai încăput. În toată istoria noastră, am avut stâlpii mici.

Am deschis frontierele și am lăsat să treacă pe drumurile noastre prăpădite convoaie nesfârșite cu arme.

Am deschis Dunărea și le-am lăsat să treacă spre Europa barjele cu cereale infestate și ieftine, care ne distrug agricultura și burțile.

Din cauza lor - chipurile ca să îi betegim pe ruși - sărăcim noi de la o zi la alta.

Ne-am băgat până în gât într-un război care nu este al nostru. Și în care riscăm să dispărem cu totul.

Dar EI? Cum au tratat jertfele noastre?

Cu un an înainte de invazie, Zelenski declara: „Bucovina de Nord a fost ocupată de români”. Nu a retractat nici până azi.

Puterea de la București nu a suflat nici o vorbă despre această mârșăvie. Abia în 2022 a fost descoperită de presă subversivă. Atunci au fost activați în grabă spălătorii de cadavre: au început să ne explice că Z nu a zis ce a zis. Că am înțeles noi greșit. Că înțelesul s-a pierdut în translație.

Z e un om bun. Z e un om drept. Z e un erou. Z nu greșește niciodată. Doar, uneori, traducătorii.

La două săptămâni de la începutul războiului ne-au doborât un avion și un elicopter, după o rețetă pe care aveau să o mai breveteze și în Polonia. Opt morți.

Dar Z nu greșește niciodată. Așa că Bucureștiul a zis că au căzut de la vânt.

Pentru curajul de a fi rostit adevărul, că Bucovina de Nord, Herța și Bugeacul aparțin de drept României, profesorul Andrei Marga a fost trecut de securitatea din Kiev pe Lista Morții.

Poate fi executat oricând. Ca fața lui Dughin.

Z e un om drept, dar aspru.

Nici Marga nu e un fitecine. Intelectual autentic, fost ministru al Educației, fost șef al Diplomației române.

Dar nici un oficial de la București nu a protestat față de amenințarea sa cu moartea în cel mai pur stil mafiot. Nici un intelectual din cei atât de vocali în vremuri line. Cârpele nu protestează. Visul lor e să ajungă preșuri. Pleșuri.

Sub picioarele unor eroi ca Z.

Au interzis românilor să învețe în limba maternă. Au intrat cu securitatea în bisericile lor. Le-au agresat și arestat preoții.

Biserica noastră a răspuns plescâind fin din vârful buzelor: „Nu țin de NOI”.

Au început să vâneze românii cu arcanul pe străzi și să-i trimită pe front. Să moară pentru peticul de pământ pe care sunt acuzați că l-au ocupat.

Z e un erou. Ca să rămână erou, are nevoie de carne de tun ca drogații de cocaină.

La București, nici un murmur de protest.

„Sunt românii LOR. Să își facă datoria față de patria LOR.”

Spălat mâini. Stop. Pilat Pont.

Regimul de pe Dâmbovița e prea ocupat să vândă ce a mai rămas din țară. Să nu ne prindă, Doamne ferește!, sfârșitul războiului cu marfă pe stoc în magazie.

Acum EI au revenit la vechea lor marotă: Canalul Bîstroe. Vor să îl adâncească. Să îl facă navigabil pentru nave grele.

Asta înseamnă distrugerea Deltei Dunării. Ultima bogăție care ne-a mai rămas, după ce au fost scoase la mezat resursele subsolului, munții, apele, pădurile.

Cum situația era prea de tot groasă, diplomația noastră și-a adunat ultima spârcâială de curaj și i-a cerut Kievului o explicație. În stilul: „Iertați-ne că vă deranjăm, era să aveți o scamă”.

Zelenski ne-a sictirit scurt: „Avem alte priorități acum”.

Potăile diplomației dâmbovițene au tulit-o rapid cu coada între picioare, fericite să scape doar cu atât. În meseria asta, conservarea pielii e esențială: fiecare pentru SIE.

Nu s-a găsit nici un bărbat adevărat care să îi altoiască una peste bot aschimodiei în kaki.

Dimpotrivă, au fost reactivate otrepele Pandemiei, care tocmai sfârșiseră de turnat cenușă în cap.

Au început să ne explice științific că nu e nici un pericol: Bîstroe nu a fost adâncit. Mai mult s-a zgârmat pe fund. Totul e sub control.

Canalul e Sigur și Eficient.

*

Zelenski nu are nici o vină: e doar un cioflingar aburcat de alții în capul trebii și care își apără off-shoreurile și pielea. Neamul nu – neamul și-l distruge.

Adevărații, marii vinovați sunt printre noi. În fruntea noastră. Peste tot, în posturi cheie.

Politicieni, ziariști, influențări, intelectuali. Care de 33 de ani, asemenea unei armate de Iude, vând țara asta bucată cu bucată. Au dat-o la dezmembrări.

Niciodată otrava nu a fost atât de întinsă. Niciodată organismul național nu a fost atât de slăbit. Niciodată pericolul de moarte atât de mare.

Niciodată atâta puzderie de corbi nu a întunecat cerul, pândindu-ne leșul.

Agonizăm în Grădina Maicii Domnului.

Carpații sunt coloana noastră vertebrală, Dunărea e sângele nostru, Marea este Visul nostru și Vestea adusă de Andrei.

Totul a fost cotropit de cancer.

A mai rămas Delta... Mirifică, mistică, fragilă, tainică... Delta este inelul de smarald de pe degetul Maicii Domnului. Semnul de logodnă cu neamul acesta. Este Sufletul nostru.

Mai suntem în stare să ne salvăm Sufletul?”

Ne vedem mâine, 22.02.2023, în fața Ambasadei Ucrainei din București începând cu ora 14.00!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Pagina textului și comentariile ›

Din nou despre invazia ucraineană în Kursk. Și despre previzibilele efecte ale acesteia în politica dâmbovițeană

Previzibilul s-a întâmplat: invazia din Kursk a ucrainenilor s-a împotmolit și este pe cale să devină un eșec de amploare. Așa cum am spus-o, din punct de vedere tactic, această mișcare a fost și este o prostie absolută: pierderi imense și efect ZERO.

În realitate sunt câteva efecte. Unele, nebănuite.

În primul rând, toți analiștii militari se așteaptă la o reacție de o virulență fără precedent a rușilor, fapt care confirmă banala mea predicție a faptului ca războiul va deveni unul TOTAL. Se așteaptă să fie bombardat masiv Kievul, inclusiv parlamentul și clădirile guvernamentale, “inexplicabil” neatinse de ruși de de la începutul “operațiunii militare speciale”.

Al doilea efect, pe termen mediu, va fi ca Rusia, fără dubiu, va forța intrarea în Odesa, dar și în oblastulrile (județele) ucrainene din imediata vecinătate a regiunii Kursk, Sunny și Kharkiv.

V-am spus deja: va fi RĂZBOI TOTAL.

Un al treilea efect, pe termen scurt, mediu și lung: România devine țara cu cea mai mare și importantă bază NATO din lume, cea de l‐a Mihail Kogălniceanu. Și așa vom “apărea și noi pe harta”, punându-ne direct în mira rușilor. Dar și a teroriștilor!

Iar toate acestea vor avea efecte directe și absolut previzibile în politica dâmbovițeană: alegerile vor fi câștigate exact și doar de CINE TREBUIE - stabilitatea și predictibilitatea unei țări sub ocupație militară cer imperativ asta!

Cine trebuie? Asta nu știu. Bănuiesc, dar nu știu sigur. Sigur sunt ca în finală vor ajunge doar “aleșii” Sistemului.

Cine sunt “aleșii Sistemului”? Nici asta nu știu. Dar îi vom vedea cu toții în curând.

Să cred altceva ar însemna să mai cred în povestea cu “democrația”, cu “puterea poporului” și cu “importanța votului”.

Or, tot ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani, și în special în ultimii 4, m-au lecuit de orice entuziasm, de orice urmă de încredere, ca să nu spun credulitate, în poveștile care ne sunt vârâte pe gât de ani de zile.

Nu mă credeți? Încă mai credeți ca puteți alege și ca aleșii vă reprezintă și alegerile voastre vă sunt respectate? Uitați-vă în SUA și veți înțelege tot: uitați-vă la Biden, la Kamala și veți pricepe cât de mult contează votul în cea mai “mare democrație” a lumii… și mai ales veți înțelege ca nu “aleșii” conduc, ci cei care îi aleg… și ni-i pun nouă, poporului, votanților, pe buletinele de vot!

Post scriptum: Scuze! îmi cer scuze entuziaștilor utili care mai cred (sau vor să ne mai facă să credem) în povești cu providențiali și providențiale… eu unul nu mai pot să sper… decât în Cel de Sus!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Pagina textului și comentariile ›