Iarnă, primăvară, cutremure, ani care încep și se sfârșesc.
29 de texte, în ordine cronologică
19 ianuarie 2012
Vocile celor 100 - 150 de persoane din galeria Albei ca Zăpada acoperă vocile miilor de manifestanti din Piața Universitatii și a celor veniți de la Arcul de Triumf... Dar probabil vedeți asta deja pe mai toate posturile! Se joacă tare. Miza e mare!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
"(…) însușirile noastre ne devin tirani, atunci când sunt exersate abuziv, în gol, când vioiciunea atributului e rezultatul unui vampirism pe care calificarea o exercită asupra fondului imuabil al ființei noastre. Nu trebuie să avem încredere în calitățile, darurile, talentele noastre. Sunt principalii noștri tirani. (…) O ființă nu e târâtă în jos și în afară decât în măsura în care nu se centrează pe punctul de interferență al tuturor facultăților ei, care e și originea lor ontologică; când această centrare e efectivă, atunci caltățile ființei se declanșează când e nevoie și se retractează în ea când și-au terminat misiunea, ca laba fulger a tigrului în nonșlalnța și nepăsarea lui. Altfel, facultatea devine funcțiune perpetuă, nu-și mai termină învârtirea, devenind un blestem. O calitate devine tiranul nostru când nu putem să oprim funcționarea în gol.(…) revin la comparația de la început. Capul Meduzei, cu șerpii din jurul lui, e soarele cu razele sale. Dar nu orice soare, ci soarele eclipsat. Atunci razele îi devin autonome, se cred liberate de principiul lor, pornesc la cucerirea lumii și la aventura personală și în realitate se transfromă în nod de șerpi. Tot așa se întâmplă când Sinea se ocultează și veghea se transformă în torpoare. Deabia atunci calitățile formează un cor cacofonic, fiecare strigând în legea ei: EU, când în realitate adevăratul Eu a dispărut, adică fie și numai specificarea individuală lui Atma, ca să nu mai vorbim de acesta." (V.L. - J.a.: 2.1.1967)
Acest pasaj este probabil una din cheile dezlegării misterului parabolei talanților (Matei 25,14) în care se spune: " Luați deci de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară.", căci talantul "slugii viclene și leneșe" este ascuns în pământul ființei lui unde acesta "devine funcțiune perpetuă, [care] nu-și mai termină învârtirea, devenind un blestem."
Cum poate fi înmulțit puținul "talant" pe care îl avem la dispoziție? Dezindividualizându-l, universalisându-l, conectându-l la sursă tuturor "talanților"...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Acum la A3 localnicii se plâng de faptul ca nefireștile cutremure din Comuna Izvoarele au început de când "3 sonde bagă apă sărată cu presiune în pământ"!!!
Expertul INS spune ca se ia în calcul și posibilitatea ca aceste cutremure sa fie cauzate de exploatări umane...
Q.E.D.!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
"Aho, aho copii și frați,/ stați un pic și nu mânați:/ porcii las de îi cruțați/, brazii nu îi mai tăiați/, stați de nu mai pustiiți/ portmonee când goniți,/ pofetele să vă ‘mpliniți!"
Hai să „ne’mbelșugăm" și atfel viața decât punând bucate multe pe masă și daruri sub copaci de plastic!
Vă propun să ne pregătim de sărbătoare cu un text excepțional al d-ui Vasile Lovinescu:
"Latet sol în sidere, (Soarele este ascuns în stea,
Oriens în vespere, Răsăritul în apus,
Artifex în Opere, Maestrul (artistul) în operă,
Per Gratiam. Prin Slavă (Har.)
Soarele se ascunde în Stea e același cu Soarele de Miezul Nopții de care vorbesc misterele antice. E un soare care nu mai apune, pentru că e deasupra oricărei mișcări. a oricărei revoluții. Prin analogie inversă, nu poate fi văzut în lumea noastră decât în întuneric. Altfel, dealtminteri, lumea nu l-ar suporta. Acest soare ascuns în stea e acela pe care-l văd Magii de la răsărit. „În divinis” se ascunde în stea, în lumea noastră se ascunde în peștera de la Bethleem. Amândouă se situează pe aceeași verticală,.
Simbolismul stelar e superior celui solar, când sunt concertante, dar într-un sens, se poate spune că trecerea de la Stea la Soare e o trecere de a Potență la Act. Astfel, ceea ce e în vârful axei verticale a Crucii, intersectând ramura orizontală, produce ceva, în felul lui superior tuturor celolalte puncte ale Crucii, de n-ar fi decât din cauza centralității lui. Christ încarnat e superior Christului divin, pentru că descinderea lui în lume nu este limitativă, cum e cazul uneicăderi, din cauza caracterului ei sacrificial.
Soarele răsare la Apus, pentru că așa îl văd Magii care vin de la Răsărit. tot analogie în sens invers.
E Artifex în Opere pentru că din punctul central unde s-a situat, imprimă un Fiat, o vibrațiune în Haos care-l transformă în Cosmos.
Acesta e valabil pentru toate lumile în care se manifestă, nu numai la începutul Creațiunii. Magii „i-au văzut Steaua”, adică natura cerească; cealaltă, pământească era ascunsă în staulul de la Bethleem. Pe lângă pântecele Fecioarei, staulul etse un pântece macrocosmic, în care Boul și Măgarul, prin suflurile lor țes suflurile vitale ale copilului Iisus,rețeaua Sa de nervi și vine.
Latența indică o virtualitate numai? Față de Avatarana, da, o trecere de la potență la act. Dar e legitimă și o altă perspectivă, în care „latet” indică Marile Mistere, Asrar rabbanyia. E cumva simbolismul faptului că cei trei Magi nu găsesc calea pe orizontală umană decât urmărind calea divină pe Cer. Deci, și în lumea noastră, în Micile Mistere, ținta nu e ajunsă decât numai prin imuabila fixare pe Pol, cum o arată dealtminteri orice navigație bazată pe busolă: „În polo est cor Mercurii qui verus est Ignis, în quo requies est Domini sui, navigans par mare hoc magnum” (În Pol este inima lui Mercur care într’adevăr este Focul, în care liniștea este a Domnului însuși navigând pe marea aceasta imensă), se poate aplica și căutării pruncului Iisus de către Regii Magi.
Polul Ceresc are o proiecție și pe pământ în Polul pământesc. Probabil că exist o întreagă știință a coordonatelor polare și solare proiectată în combinația pământească.
Fraza lui F Schuon „Soarele este unic în sistemul nostru solar, însă nu este unic în spațiu; putem vedea ceilalți sori, pentru că sunt într-un spațiu comun cu al nostru, însă nu îi vedem ca și Sori” e perfect valabilă în Micile Mistere; dar când trecem în Marile Mistere, totul se schimbă, și necesarmente stelele devin Sori, sau sunt și Stele și Sori concomitent în viziunea noastră.
„În Piatra Filozofală sunt indisolubil unite toate elementele antagoniste”
Unite printr-un centru, un principiu comun; or, a-l găsi de-a dreptul în mijlocul elemetelor antagonsite care-l ascund, e lucru aproape imposibil și tot vârtejul amețitor ascunde drumul. Atunci trebuie să trecem pe deasupra, ca Făt Frumos pe Calul ăzdrăvan, pe deasupra pădurii de lighioni, pentru a ajunge la Tinerețe fără Bătrânețe și Viață fără de Moarte. Și trecem pe deasupra când fixăm cerul și revenim la cele ce le-am spus mai sus. De acolo descoperim cu ochiul vulturului, peștera unde se ascunde acel punct sensibil care reunește toate contrariile în el. Fatha spune: „condu-ne pe calea cea dreaptă” chiar cănd e vorba de o particularizare orizontală a căii, dar se adresează Celui de Sus. Și El, de-acolo, ne-o arată și pe au și țelul ei.
Inima noastră e ascunsă într-o trombă, într-un ciclon de pasiuni, care constituie inima pasională; nimeni nu poate ajunge la ea, fiindcă e sfâșiat de Paznicii exteriori pe când pe deasupra ne putem coborâ de sus, în ea, fără ca Dragonii de gardă să-și dea seamade fapt ș de prezența noastră. Mai teribili decât Paznicii de natură pur pasională, sunt paznicii imaginativi cerebrali, care constituie un cerc excentric față de primii. Trebuie să imunem tăcere ultimilor, iar ceilalți trebuie aulați printr-o manevră de învăluire care le adoarme inteligența.
În perspectiva aceasta, animalele din staulul divin reprezintă pasiunile pozitive prin faptul că nașterea, coborârea Avatarului s-a făcut pe sus, adică pe o cale pe care ei nu au a o păzi; dar vai de acela care ar fi vrut să intre pe ușa staulului și nu prin acoperământul lui.
Fixarea privirii noastre pe stea ne deschide accesul inimii noastre prin corpul ei, cale grea, deoarece cere calificare metafizică, dar care nu zădărește monștrii carestau de pază, nu deasupra ci în jurul inimii noastre. Înlăuntrul ei, stă de veghe perechea primordială, Maria și Iosif, care-și recunosc descendența și în germenul de aur din centrul cavernei, dar și în peregrinul intrat în ea condus de Stea. Sunt cei care fac onorurile casei.
Orice cunoaștere a lui Dumnezeu în vederea unei acțiuni este o actualizare a altitudinii ai. Introduce Unitatea în Multiplicitate.
„Marea Operă este cucerirea punctului central în care stă puterea de echilibru. Peste tot, de altfel, reacțiunile puterii de echilibru privesc (influențează) viața universală prin mișcarea perpetuă a nașerii vieștii și a morții”.
A depăși nașterea și viața, alternanța lor, înseamnă a găsi punctul elchilibrant central în jurul căruia se învârtejesc; dar nu prin mijlocul vârtejului, care ne-ar sfâșia într-o clipă în bucăți, ci pe deasupra lui.
Steaua sus răsare,
Ca o taină mare,
Steaua luminează
Și adeverează.
Altfel spus, se poate afirmă că făcând să răsară din noi „steaua noastră”, ne facem percepui de acei din ierarhiile îngerești. E un început de actualizare.
Ea luminează, nu numai pe ni, ci și pe acei care, însărcinați să ne conducă, nu ne-au perceput încă și nu ne pot percepe până când steaua va ieși din „miniera” ei.
Ea e „piatra” aruncată de lucrători în drum și pe care nimeni nu o poate distinge până când nu e pusă în vârful unghiului, adică deasupra noastră, „în summo inteletto” și călăuzește ca un far pe acei ce vor să vie spre noi, și pe noi înșine.”
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Zilele trecute mi-a fost dat să trăiesc una din acele întâmplări care, deși nu îți schimbă cursul vieții, are darul de a te marcă în mod indelebil și iremediabil: întâlnirea cu moartea. Dar nu o întâlnire cu moartea trăită sentimental - sfâșietoare, ca atunci când pierzi pe cineva drag, sau intelectual - diafană, de genul reflecțiilor socratice “de ce m’aș teme de moarte atâta vreme cât nimeni nu știe ce este sau cum este dincolo?”… Nu! O intâlnire directă, fără durere și fără spaime, doar uimirea tăcută a unui martor pus fără voia lui să asiste la momentul trecerii senine către dincolo. Și sentimentul covârșitor al unei absolute incapacități de a schimba cursul implacabil al cauzalităților ce te împing grăbit și absolut “neplanificat” acolo…dincolo. Destinul ca necesitate, și mai mult de’atât, sfârșitul ca normalitate. Căci zilele trecute, așa cum pare că fu deja scris și hotărât printr-o decizie divină definitivă și irevocabilă, un om mi-a murit în brațe în timpul unei încercări, evident eșuate, de a-l salva de la înec. Un om pe care nu-l cunoșteam, dar care în mod cert a devenit o parte integrantă a vieții mele… a gândurilor mele… a tot și cât mai urmează să fiu în această lume.
Nu zbaterea pentru viață a acestuia m-a marcat… nici momentul în care, răpus probabil de oboseală, a cedat în lupta sa și a dat drumul sforii cu care încercam să-l scot la mal… nici măcar zecile de minute în care, agonizant și terifiat de forța curentului care ne trăgea în larg, am stat ținându-mă de o geamandură (care se află la doar 15m de mal) încercând să-i susțin trupul peste nivelul mării, la aer… la viață.
Amintirea care nu mă mai părăsește este privirea lui. privirea lui senină, de un calm absolut, care, de sub pojghița de apă care ținea să-i acopere în fiece moment fața, căuta lumina privind… spre soare, spre zenit. Privirea lui nu mă mai părăsește. Ultimele clipiri. Cum nu pot să uit nici cum, de la o secundă la alta, cu cât el se ducea mai departe, privirea lui devenea din ce în ce mai scurtă, până la opacitatea totală care a însoțit ultima suflare pe care a întors-o lumii amestecată cu apă precum spuma unei șampanii, ca o ultimă libație sacrificială.
Procesul ăsta de golire de suflu și de suflet, de umplere cu și de materie inertă, de bune oficii între sus și jos, între cer și mare/pământ în care fiecare își ia ce e al său este cutremurător pentru martor; dar și misterios, căci singurul efect al acestei duble întoarceri, singura “energie” degajată în timpul acestui schimb e… liniștea… e Pacea!
Da, nu moartea în sine m-a șocat, nu moartea m-a înspăimântat… ci moartea umanului ce se putea citi în reacția lumii aflate în fața unui moment atât de misterios, de sublim chiar. Căci la nici 15 m de acestei indicibile taine - distanță cât de la moarte la viață - pe malul mării asistau impasibili ca la o reprezentație ieftină la mall câteva zeci de persoane, unii cu pahare de bere în mână, toți însă învăluiți într-o muzică stridentă, de o voioșie absurdă… stăteau într-o pasivitate complice cu destinul crud al muribundului care intrase în apă doar spre a-și salva nepoata. E felul nostru de a ne petrece în această lume … și dincolo de ea: cu o bolnăvicioasă și superficială curiozitate menită doar a masca o tenebroasă nepăsare.
Când într-un sfârșit am fost trași la mal cu o saltea (care a fost permanent pe malul mării, dar pe care nimeni nu s-a gândit să o folosească anterior sosirii singurului salvamar demn de acest nume dintre cei 4 care se aflau deja pe plajă), în așteptarea ambulanței abia atunci chemate prin stație de “salvatorii” de pe mal, au început tardivele operațiuni de resuscitare a celui care deja plecase dintre noi: masaj cardiac, respirație gură la gură… și iar masaj cardiac, și iar… încă 15 minute au mai trecut până când a sosit Ambulanța care însă nu a adus și salvarea devotatului bunic, care în mod neînțeles pentru mine, ca semn al inutilității și futilității eforturilor de a-l reîntoarce într-o lume care l-a lăsat să moară stupid, a închis pe veci ai săi ochi calmi.
Căteva ore mai târziu, pe plaja plină și zgomotosă, pe locul în care cu puțin timp în urmă zăcea fără suflare un alt erou necunoscut al lumii noastre, copii ridicau castele de nisip. Castele de nisip care aveau să fie spălate de aceeași mare, de aceleași valuri…
În mod cert, colțul ăsta de lume, petecul ăsta de mare, n’or să mai fie niciodată aceleași pentru mine. Geamandura aceea roșie plutind haotic pe suprafața mării noastre atât de negre a devenit brusc un loc-neloc amintind de-un timp-netimp, barzach - istm strâmt între două lumi, cea de aici și pacea celei de dincolo. Pace pe care am întrezărit-o oglindită în ochii celui ce pleca.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
(1) Omorul săvârșit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepsește."
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
"M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare și iată: totul este deșertăciune și vânare de vânt.
Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta și ceea ce lipsește nu se poate număra."
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Una dintre marile taine ale "literaturii": HAIKU-ul. Aparent banal, șters, fără vreo posibilitate de interpretare, el cade ca o picătură de ploaie, ca un strop de rouă; dacă îl atingi, dispare, și rămâne "o umezeală plăcută", sau o adiere, suavă, sau un "nimic" în forma minunată și la fel de tainică a TĂCERII.
Haiku-ul este o "tăcere rostită", care îți strecoară în suflet o "stare", de "nedescris",căci nu este decât "o stare" și atât!
Și dacă ai transparența sensibilității "acordată" cu manifestările subtile ale Pleromului, ți se transmite "starea" indiferent prin câte traduceri ar trece "forma grafică unitară" prin care autorul l-a exprimat. Bineînțeles, nu trebuie uitată proveniența zenn a haiku-ului!.”
Teodoru Ghiondea
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
“În vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor - fețe și băieți deopotrivă. Snurul de martisor, alcatuit din două fire de lana rasucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru, reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mâna, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: se aude cucul cântând, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca sa ne aducă noroc, fie era aruncat în direcția de unde veneau păsările calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele și da-mi albetele".
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.
Cu timpul, la acest snur s-a adăugat o monedă de argint. Monedă era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui.
Poetul George Cosbuc, într-un studiu dedicat martisorului afirmă: "scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusete ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curatie de suflet. Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul și sa nu-i scuture frigurile, iar fețele zic ca-l poartă ca sa nu le ardă soarele și cine nu le poartă are sa se ofileasca."
Cu banul de la snur se cumparau vin roșu, pâine și cas proaspăt pentru ca purtatorii simbolului de primăvară sa aibă față albă precum casul și rumena precum vinul rosul.
Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirmă în volumul "Cu bastonul prin București": ".La început, atunci când va fi fost acest început, martisorul nu era martisor și poate ca nici nu se chema, dar fețele și nevestele, care țineau la nevinovatia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seama ca vântul de primăvară le pateaza pielea și nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, după care au venit carturarii, făcând "farmece" și făcând și de dragoste, au învățat fețele cu pistrui să-și incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala și centru ieșeau în martie cu firul la gât.
.Vântul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul și barbia, se numea martisor și, ca sa fie luat răul în pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Dacă mai spunem ca firul era și roșu, înțelegem ca el ferea și de vânt, dar și de deochi."
Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vară și iarnă. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste și bucurie.
Astăzi, valoarea martisorului începe sa fie dată doar de creația artistică. Se confectioneaza din orice și poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirmă "Cândva, credeau în puterea magică a martisorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace și a înghețat. Acum nu mai cred. Și nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e sa cunoască povestea. Atât."
via CrestinOrtodox.ro
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Sunt unele perosane ale căror atitudini sau fapte au produs un impact atât de mare asupra mentalului colectiv încât acestora le este practic imposibil să scape de stigmatul vinovăției. Alte persoane, indiferent dacă făceau sau nu parte și din prima categorie, au făcut însă fatala greșeală de a intra pe curs de coliziune cu interesele Sistemului, arogându-și dreptul de a nu îndeplini întocmai și la timp anumite “sugestii”, ba chiar mai grav, de a avea o agendă proprie, complet idependentă de cea a Sistemului. Aceste din urmă persoane sunt cele asupra cărora s-a aruncat o anatemă socială indelebilă, purtând o vinovăție mai mare decât toate celalte vinovății și care de cele mai multe ori excede sfera penală, anatemă de care pare a se putea scăpa doar… prin moarte. Moarte, nu de puțin “înlesnită” binevoitor de același Sinstem.
În această categorie au intrat o serie întreagă de persoane incomode, dintre care cei mai cunoscuți sunt probabil Dan Adamescu și judecătorul Mustață, deja izbăviți de moarte de anatema sistemului. Dar și la acest moment, multe, foarte multe alte persoane, cu vinovății reale sau doar inventate, se găsesc încă și ele pe culoarul condamnaților, și amintesc aici doar pe câțiva: Nicușor Constantinescu, Ovidiu Tender, sau “teroristul” Omar Hayssam…
Din această categorie, a deținuților aflați pe culoarul morții, face parte fără doar și poate și Sorin Ovidiu Vîntu, cel care mi-a devenit acum ceva vreme client și mai apoi prieten.
SOV se află în acest moment în executarea unei pedepse de 11 ani de închisoare (4017 zile), așa cum a rezultat în urma contopirii. Și, din data de 4 Decembrie 2019, a fost propus a fost propus pentru liberare condiționată, asta după ce a executat deja nu mai puțin de 2330 zile până în acest moment. Asta după ce, în paranteză fie spus, în această perioadă, prin 2014, a contactat și o tuberculoză din mediul penitenciar, mediu de care “beneficiază” atât deținuții cât și personalul ANP.
Nu voi comenta aici faptul că nu există un temei legal pentru care în urma contopirii să fi rezultat o pedeapsă de 11 ani (așa cum a decis Curtea de Apel) și nu de maxim 10 ani, așa cum hotărâse inițial Tribunalul București pe baza singurului mod de calcul posibil de aplicat în temeiul legii în cazul lui SOV.
Relevant este că Sorin Ovidiu Vîntu a devenit propozabil pentru liberarea condiționată după executarea a 2009 zile de închisoare în baza hotărârii de contopire în care a rezultat pedeapsă de 11 ani și respectiv, ar fi fost propozabil după 1746 zile de închisoare dacă pedeapsa rezultantă ar fi fost de 10 ani, așa cum ar fi impus-o legea.
Cu alte cuvinte Sorin Ovidiu Vîntu ar fi putut și, în opinia mea, ar fi trebuit să fie liber încă de acum 8-10 luni, executând pedeapsă de 11 ani, ba chiar de peste 1 an și jumătate - dacă pedeapsa rezultantă ar fi fost de 10 ani. Asta dacă nu s-ar fi aliniat împotriva sa stelele.
Căci, “întâmplător”, nu doar că a fost lipsit de posibilitatea de a intra în comisia de liberare condiționată la termenul legal, ci în ultima perioadă starea sa de sănătate s-a agravat considerabil ca urmare a faptului că Penitenciarul Rahova nu i-a putut asigura pe durata detenției sale de acolo regimul alimentar și de viață impus de gravele sale afecțiuni, ba mai mult, i-a refuzat aberant și abuziv și dreptul de a primi dieta necesară pe care i-o puteau aduce din afara penitenciarului membrii familiei sale.
Efectul? Sorin Ovidiu Vîntu este foarte grav bolnav. Și pe punctul de a pierde cel puțin 4 degete de la un picior… dacă nu cumva, Doamne ferește, mai mult de atât.
Și cu toate astea… nimic din cele de mai sus nu au contat în fața Judecătoriei Sectorului 5 când, acum câteva zile în urmă, a judecat cererea SOV de liberare condiționată. În fața cererii parchetului de a amâna cu nu mai puțin de 12 luni liberarea condiționată, (prea) tânăra judecătoare de la 5 a respins “propunerea de liberare condiționată formulată cu privire la petentul condamnat Vîntu Sorin Ovidiu ca neîntemeiată”, stabilind “termen de reiterare a cererii în Comisia pentru liberare condiționată la data de 20.09.2020.”
Or, fără nicio exagerare, în condițiile date, aceste 9 luni pot face diferența între viață și moarte. Între o persoană care, odată ieșită în libertate, ar putea incomoda sistemul și un personaj trimis din pușcărie direct în paginile unei istorii plină de samavolnicii și abuzuri.
E motivul pentru care au fost create “culoarele” în justiție.
E motivul pentru care există un “culoar al condamnaților la moarte”… asta deși pedeapsa capitală a fost abolită cică din Decembrie ’89.
Căci Sistemul din România și-a instituit un veritbil drept de viață și de moarte asupra celor care îndrăznesc să gândească și să vorbească altfel decât e prevăzut de liniile directoare ale politicii de stat și de partid.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Sminteala zilei: Un altfel de război al rozelor - Războiul feministelor zise intersecționaliste (cu vulva pe creier și/sau sintetică) contra celor cu vulvă bio, numite sugestiv și Terfe.
Cică tensiunea a escaladat în ultima vreme, până acolo ca “În noaptea de 24 spre 25 ianuarie, un grup de activiste pariziene radicalizate a îndemnat fățiș la uciderea rivalelor lor „universaliste” cu un afiș colaj pe care scria: „Terfele pe rug!”
Cu alte cuvinte, adevăratele feministe nu-s alea cu vulva BIO, care trebuie arse pe rug, ci ăia care sunt frustrați ca nu s-au născut cu vulva. Era inevitabil sa se ajungă aici...
Ho, “nebunelor”! Păstrați rugul pentru voi și lăsați “terfele” sa fie arse de cei cu vulva în suflet!
Luați, citiți și va cruciți:
“Franțuzoaica Marguerite Stern, fostă membră marcantă a mișcării „Femen”, partizană a unui feminism „universalist”, a declanșat pe rețelele sociale un veritabil război intern.
Stern (foto) deplânge acapararea mișcării „Colaje Feminicide” de către femeile transsexuale și transgender.
Imediat, feministele „intersecționaliste” (care țin cont nu doar de deosebire de sex/gen, ci și de cele rasă, clasă sau religie), au tăbărât (mediatic) pe Stern, reproșându-i că este „transfobă”, scrie Le Monde.
„Colaje Feminicide” este o mișcare de „artă” stradală – afișe, graffiti etc – care protestează împotriva omorurilor cărora le cad victime femeile.
Conflictul a izbucnit de la o declarație a fondatoarei Marguerite Stern, care s-a plâns că „dezbaterile privin transactivismul ocupă tot mai mult loc în cadrul feminismului”.
Ea interpretează această preluare a controlului de către mișcarea „trans” ca pe o „nouă tentativă masculină pentru a împiedica femeile să se exprime”.
Și Stern a mai spus:
„Mă pronunț în favoarea demontării stereotipelor de gen și consider că transactivismul nu face decât să le întărească. Observ că bărbații care doresc să fie femei încep deodată să se machieze, să poarte rochii și tocuri. Și consider că aceasta este o insultă adusă femeilor de a consideră că accesoriile inventate de patriarhat sunt cele care fac din noi niște femei. Suntem femei pentru că avem vulve. Iar acesta este un fapt biologic.”
Această ultimă frază a dat foc la butoaiele cu pulbere.
Feministele „intersecționale” au început să o bombardeze pe Marguerite Stern cu insulte și cu amenințări cu moartea, calificând-o drept „cisterf”, termen care le combină pe cele de „cis” – care desemnează o persoană care se identifică cu sexul său biologic – și de „terf” – feministă care exclude persoanele trans.
Camille Lextray, care a preluat conducerea mișcării „Colaje Feminicide”, după debarcarea de la conducere a fondatoarei Marguerite Stern, în toamnă lui 2019, a calificat afirmațiile predecesoarei sale drept „transfobe”.
„Din toamnă, grupul se deschide și altor problematici. Excluzând femeile trans, ne trădăm feminismul. Dacă femeile trans suferă și mai multe violențe decât bărbații trans, aceasta se întâmplă din cauză că sunt femei”, a explicat Lextray. Organele genitale masculine nu importă.
Războiul cuvintelor s-a mutat apoi în stradă. În noaptea de 24 spre 25 ianuarie, un grup de activiste pariziene radicalizate a îndemnat fățiș la uciderea rivalelor lor „universaliste” cu un afiș colaj pe care scria: „Terfele pe rug!”
Dar Marguerite Stern este neînfricată. Ea s-a confesat ziarului Le Monde:
„Nu regret câtuși de puțin afirmația. Că există persoane trans, nu mă interesează. Dar când vin să acapareze dezbaterea feministă rezumând-o cu totul la acest subiect, astfel că anumite feministe, zise cis nu mai au ca obiectiv decât această luptă, atunci acest fapt mă revoltă.”
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
“Potrivit cercetărilor realizate de Departamentul de Securitate Interioară al Statelor Unite, coronavirusul poate fi ucis de lumina soarelui în câteva minute. Astfel, noul studiu arată cum radiația emisă de lumină ultravioletă dăunează materialului genetic al virusului și împiedică capacitatea acestuia de a se reproduce.
Iată ce spun cercetătorii
Rezultatele cercetării le-au fost prezentate reporterilor de către un consilier din domeniul științei de la Casa Albă care a dezvăluit și că temperatura crescută și umiditatea sunt factori puternici care îi dăunează virusului.
„Cel mai șocant lucru până în prezent este efectul puternic pe care lumina solară îl are asupra virusului, atât pe suprafețe cât și în aer liber. Avem mari speranțe că răspândirea virusului se va diminua în timpul verii", a spus el, citează Mediafax.
Studiul a fost realizat de un departament înființat în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie pentru a studia amenințările biologice.”
#StațiAcasă?
Mai multe la https://m.dcnews.ro/soarele-ucide-covid-19-cel-mai-socant-lucru-ce-arata-noul-studiu_744886.html
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Acum 2 ani - test pe subiectul resurselor României. Am picat testul de cetățenie.
Acum 1 an - test cu subiectul familiei normale. Am picat testul de umanitate.
Anul acesta - test pe subiectul dezvoltării normale a copiilor noștri. Îl picam și pe asta?
Dacă da, vom pica și testul de primate, dacă nu cumva am merita sa fim decăzuți și din dreptul de a fi numărați printre mamifere.
Nu, nu m-a mirat faptul că nu ne-a revoltat limitarea drepturilor noastre din primăvară.
Știam de acum 2 ani că nu avem conștiință civică, cetățenească, faptul că orice ne-ar fi luat, chiar și libertatea, acceptam fără crâcnire.
Știam de acum 2 ani, de atunci de când nimeni nu a protestat împotriva furtului resurselor noastre din Marea Neagră, de atunci când nimeni nu s-a opus renunțării ticăloase la bogățiile noastre și la dreptul nostru de a ne dezvolta. La dreptul nostru de a fi liberi și mândri.
Niciun cetățean, niciun membru al unei societăți, fie ea și primitivă, nu ar fi rămas intr-atât de pasivi față de jaful al cărui subiecți am fost.
Deci da, am picat examenul de “cetățenie”.
Nu m-a mirat nici atunci când am acceptat fără crâcnire faptul că am fost închiși în cuști, ca am acceptat arestul la domiciliu pentru 2 luni, ca purtam botnițe și renunțam de bună voie și la dreptul de a gândi.
Știam de atunci că referendumul pentru familie, pentru fundamentul societății umane, a picat din cauza prostiei sau nepăsării noastre. De atunci nu mai avem dreptul sa ne numim oameni, fiindcă am renunțat la acest privilegiu atunci când am renegat, batjocorit și parodiat însăși rădăcinile noastre și fundamentele ființei umane.
Așa și în primăvara asta: Nicio ființa umană, fie ea oricât de needucată, ba nici măcar un neanderthalian, nu ar fi acceptat cu atâta seninătate, fără nicio opoziție, sa fie lipsită de cel mai fundamental drept al sau, de dreptul la libertate. S-ar fi opus, ar fi zbierat, ar fi încercat sa evadeze din cușca. Noi nu...
Am picat deci și testul umanității.
Acum am ajuns la ultimul test. La ultima treaptă. Aia cea mai de jos: testul de primată, testul de mamifer.
Ideea e simplă: suntem puși în situația de a accepta ca puilor noștri, copiilor noștri sa le fie impuse niște măsuri care le vor afecta sănătatea psihică și mentală, măsuri fără precedent (iarăși!) în istoria umanității!
Dacă nu vom reacționa și vom pica și acest examen ne vom autoexclude din rândul primatelor. Ba chiar și a mamiferelor! Pentru ca orice primată, orice mamifer, ba chiar orice ființă vie s-ar opune maltratării puilor săi. Noi ce vom face? Ne vom lăsa puii să fie tarați mental și psihic tot restul vieții lor... doar pentru ca ni se spune că “așa trebuie”, ca e “spre binele lor”?
Dacă da, vom ajunge la ultima treaptă a decăderii, într-o stare infraumana, ba chiar sub nivelul unei ființe vii.
De noi depinde. De fiecare dintre noi!
Sunteți șocați?
Nu spusele mele ar trebui sa va șocheze, ci lașitatea și/sau nepăsarea noastră, a acestui popor. Căci indiferent de opțiunea și atitudinea personală a fiecăruia dintre noi sa nu uităm ca „Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.” Matei 25:31-46.
Deci un simplu gând corect, un gest firesc ne pot absolvi de o vină istorică, de o rușine de neșters. Indiferent de efectul atitudinii noastre.
#FițiFurioși!
Aveți de ce!
#CoalițiaPentruNațiune.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Flori pe câmp s-au arătat și a sosit vremea cântării, în țarină glas de turturea se aude.
Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, și vino!” (C.c. 2: 11-13)
Nu întârziați! Aduceți degrabă căldura și bucuria în lumea asta neagră! Nu întârziați! Și niciodată să plecați!
Fie-vă viața o nesfârșită și înmiresmată primăvară, doamnelor!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
De ce să caut un prilej, când anu-ntreg îți este zi?
Și azi… ce dar s-aduc darurilor însăși?
Ce gând s-ofer seminței gândurilor mele?
Ce pot să spun când spusul nu-i de ajuns?
Cu ce frumos să-ntorc frumosului în sine?
Și cum să laud a lumii laudă și fală?
La nesfărșite primăveri, eternă primăvară!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Îi atenționez pe jurnaliștii (pardon - Propagandiștii războiului) români că îndemnul public de a ucide o persoană (chiar și un dictator ca Putin) constituie infracțiunea de instigare publică și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani,
iar dacă instigarea publică a avut ca urmare săvârșirea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune., repectiv instigare la omor calificat și se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Dragi propagandiști, acum rugați-vă ca Puțin să nu fie asasinat!
Această consiliere juridică publică și gratuită a fost făcută nu în beneficiul propagandiștilor, ci în susținerea normalității și a sănătății morale a societății românești.
Post script: Sunt curios dacă aici, într-un "stat de drept" ca al nostru, vreun parchet se va autosesiza.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Azi, întors acasă mai devreme, am încercat sa culeg înainte de furtună cireșul ce, de unul singur, “innobilează” foioasele din curtea mea.
Odată început culesul, o dorința de neoprit, inexplicabilă, apărută undeva printre și de printre frunze, mă făcea să mă cațăr mai sus, tot mai sus, vrând sa culeg cele mai de sus, mai inaccesibile cireșe. Orice risc era acceptabil în beția urcușului. Totul, pentru cea mai de sus, cea din vârful cireșului, cea mai aproape de cer și de soare.
Și, în urcușul meu, lăsam nepăsător în spate rubiniile și proaspetele cireșe ce atârnau la poalele copacului pentru a le culege pe alea! Pe cele de sus, pe cele inaccesibile.
Numai că… alea inaccesibile… cu cât erau mai inaccesibile, cu cât erau mai sus, cu atât erau mai bătute de soare, mai mâncate de insecte și de viermi și mai putrezite. Și nici n-am ajuns la Cireașa cea mai de sus… pentru care încă mai am frustrarea că n-am atins-o, n-am cules-o, în timp ce aproape le-am uitat pe cele proaspete și rubinii de jos.
Nu știu alții cum sunt… dacă toți avem aceleași porniri. Nu știu. Sper sa nu. Dar amintindu-mi de moto-ul olimpic Citius, Altius, Fortius… cred că cei mai mulți dintre noi poartă încă ascunsă adânc în suflet lăcomia înălțimii ce i-a fost fatală lui Icar și lăcomia recunoașterii și invidia criminală a lui Cain.
Nu suntem oare cu toții urmașii lui Cain?
Și toate astea de la o cireașă putrezită.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
AVERTIZARE ASTRONOMICĂ - LUNĂ PLINĂ!!! Frecvente melancolii și stări poetice, posibile intensificări ale insomniilor cauzate de creșterile de prețuri, pericol de apariție a vârcolacilor la posturile de știri și de scandaluri provocate de consoartele geloase pe vecinii prea-activi nocturn.
Evitați privitul partenerei/partenerului la lună!!! Trageți draperiile!!! Luați măsuri de auto-protecție!!! Se recomandă un pahar de vin și o carte bună!
EXTREME ALERT! ASTRONOMICAL WARNING - FULL MOON !!! Frequent melancholy and poetic moods, possible intensification of insomnia caused by price increases, danger of werewolves appearing on news stations and scandals caused by jealous consorts on over-active neighbors at night. Avoid looking at your partner every month !!! Draw the curtains !!! Take self-protection measures !!! A glass of wine and a good book are recommended!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Canicula și cutremure!!! Plus războiul lui Puțin!!!
Vor fi chiar și 43 grade Celsius!!!! În luna lui Cuptor, nu în Decembrie!!!
Se termină lumeaaa, fuuugiți!!!
Gâdea a încercat să-l determine pe prof. Marmureanu sa afirme ca există o legătura între ”schimbările climatice” și cutremure.
Șoc!!! Marmureanu i-a zis ca NU… nicio legătura.
Nu-i nimic, Gâdea insistă:
“Există vreun risc as avem un cutremur în perioada următoare”
“Nu, nu este un risc major.” Răspunde Marmureanu.
Șoc iar… nici de data asta nu i-a ieșit!
Nu-i nimic… apocalipsa continuă!
Trebuie sa ne fie frică!
Sa fim terifiați!
Ghinion… nu suntem înspăimântați!
De fapt… propaganda a picat deja în penibil…
Și, țineți minte, de orice pe lumea asta poți sa scapi, de ură, de iubire, de invidie sau gelozie, de orice… doar de stigmatul ridicolului și penibilului nu poți scăpa. Iar propaganda terorii din Mass-media mainstream s-a făcut de cacao de atâtea ori încât… atunci când văd BREAKING NEWS, mă bufnește involuntar râsul!
Și ca sa le fie clar atunci când vor citi această postare:
#Gata!
#NuNeMaiSperiați, #NuMaiPuteți!
Și pentru voi, prietenii mei, revin și spun:
#NuVăTemeți!
Post scriptum: subiectul următor este… celulita!
Sublim: și penibilul are perfecțiunea lui!
Iar ei sunt perfecți!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Radu Apocalípticu ne anunță la A3 ca nu avem motive de panică pe marginea gazului: avem cu 25% rezerve de gaz mai mari decât anul trecut, acoperim toată iarnă cu rezervele de gaz produse din exploatările onshore și offshore din România… “stam mai bine ca anii trecuți, oricât de grea ar fi iarna, nu vom avea probleme…”
OK, dacă avem rezerve și tot gazul pe care îl consumăm este extras din România, atunci se pune o problemă:
DE CE ESTE MAI SCUMP (de zece ori!!!) GAZUL ANUL ĂSTA DECÂT ANUL TRECUT DACĂ TOT GAZUL PE CARE ÎL CONSUMĂM ESTE EXTRAS DE SUB TĂLPILE NOASTRE???
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Dacă ploua și-s inundații… se știe, e de la încălzirea globală!
Orice s-ar întâmpla… e de la încălzirea globală, așteptați Explicațiile docte ale unor deștepți în cap… ei va vor spune ce trebuie sa credeți.
Nu uitați - real nu e ce vedeți, ce simțiți!
“Real” e ce vi se spune!
Orice altceva credeți sau percepeți despre realitate e o iluzie cauzată de conspiraționism sau de prostie!
Deci…
Nu fiți “prosti” sau “conspiraționiști”, credeți ce vi se spune!
Sa nu uit… cumpărați mașini electrice - sunt ideale în situațiile de blocaje în zăpada! Dacă vi se spune altceva, sa nu credeți - conspiraționiștii va dezinformează!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Scurt îndreptar pentru a înțelege ura ce ne stăpânește
Dincolo de orice discuții principiale și doctrinare, mecanismele fundamentale care stau la baza jocului de putere din orice societate sunt cele mai atavice, mai primare instincte ale unei ființe: instinctul de supraviețuire și instinctul de perpetuare a speciei. În fapt, totul e foarte simplu: cei care nu au vor să aibă pentru a se putea înmulți. Iar cei care au, vor să aibă mai mult și să păstreze ce au pentru a se putea înmulți cu cele mai reprezentative specimene ale sexului opus.
“Simțul proprietății” este o împletire a celor două, este forma acceptată și încurajată social a egoismului în care regula simplă este „ce am e al meu”, indiferent ca vorbim despre bunuri sau persoane.
Motiv pentru care, cei care au deja bunuri obținute prin mijloace proprii sau/și ale înaintașilor săi, vor obține mai ușor alte bunuri, vor vrea să le păstreze… și vor vrea și mai mult. Timp în care alții, mai puțin norocoși, nu au nimic sau mai nimic, de unde mai puține șanse de a se reproduce sau de a asigura puilor deja produși un trai decent, certitudinea continuității, aceștia vor să aibă.
În mod firesc, în urma „acumulărilor succesive” (a „vânzărilor anterioare”) cei care au sunt mult mai puțini decât cei care nu au suficient sau nu au nimic - iar acest status quo trebuie să rămână așa pentru ca cei mulți să fie obligați să muncească mult pentru a încerca să aibă ceva… și să asculte de cei pentru care muncesc, de cei puțini, care culeg 90% din fructul muncii celor mulți.
Și, pentru că dintotdeauna cei care au (mult sau foarte mult) vor să păstreze ce au și să nu împartă nimic din ce au cu cei mulți care nu au, au inventat legile, „scrìptul”, sistemul de operarea al societății umane, societate care funcționează fundamental pe sistemul binar instinct de supraviețuire și instinct perpetuare a speciei. Legi de dânșii scrise care stabilesc regulile sociale: cum ei păstrează ce au, cum cei care nu au pot avea, dar cu anumite limite (de unde impozitele), dar mai ales cum niciodată puterea nu se împarte și nici nu se distribuie pe verticală, ci numai pe orizontală.
Și tot ei, favorizații sorții din toate timpurile au înțeles că pentru ca luptele de putere să nu aibă loc pe verticală - între ei, cei foarte puțini, și cei covârșitor de mulți, trebuie inventate mereu tensiuni și fricțiuni pe orizontală, între cei mulți, care trebuie să se sfâșie între ei pentru a nu-i sfâșia pe cei de sus. Și așa a apărut politica! Politică este pentru cei mulți, cei puțini fac afaceri: în timp ce cei mulți se urăsc și se sfâșie, cei puțini negociează în interesul castei lor, ei fiind singurii care câștigă, de fiecare dată, doar procentele fiind diferite între pierzători și învingători, fiecare știind totodată că orice fisură la vârf poate pune în pericol întregul establishment… ceea ce nu poate fi acceptat!
Drept urmare, cei puțini au înțeles ca trebuie să recruteze dintre cei mai de jos indivizi care ar face orice să aibă ceva, indivizi gata să spioneze și să-și „toarne” și mama, să învrăjbească și să ațâțe frate contra frate, dar și să spioneze alți puternici din alte păți pentru a afla dacă ăia nu vor să vină și să le ia ce au ei deja,.. totul pentru un pumn de bani. Și așa au apărut serviciile secrete și „securiștii” din toate timpurile și locurile.
De aceea, pentru ca cei mulți să fie dezbinați, cei foarte puțini și securicii lor infiltrați peste tot aleg cu grijă dintre cei mulți câte unul sau mai mulți „capi” pentru fiecare tabără, port stindardele luptelor pe orizontală ale celor care nu au voie să se gândească la o luptă pe verticală. Aceste port stindarde nu sunt niciodată din rândul celor de sus, dar sunt mai întotdeauna aleși dintre cei mai de jos dar care vor să ajungă cât mai sus, persoane care pentru a ajunge în atenția celor puțini au trebuit să facă lucruri interzise de legea scrisă de cei puțini și deci,. Să devină controlabili și șantajabili. Iar pentru ca nimeni, niciodată, să nu poată greși selecția, în unele țări s-au mai inventat comisii, birouri și curți care să fie gardienii „ordinii constituționale” din societățile lor.
Cam asta este povestea oricărui stat, din orice perioadă istorică, căci este o povestea societății umane, poveste ființei umane care funcționează ca orice altă ființă pe sistemul binar al instinctului de supraviețuire și al celui de perpetuare a speciei. În povestea asta, toată lumea are dreptate, oriunde s-ar afla, căci răspunde strict sistemului binar de funcționare cu care a fost înzestrat.
Desigur, există și excepții - idealiștii și spiritualii, doar că aceștia sunt atât de puțini (mai puțini chiar decât cei foarte avuți!) încât sunt nesemnificativi, ei fiind doar niște exemplare cu disfuncțiuni funcționale din punctul de vedere al speciei lor, motiv pentru care sunt uneori admirați, dar mai tot timpul temuți: „un ciudat”/„niște ciudați”.
Ciudații ăștia sunt ăia foarte puțini care dau și puținul pe care îl au sau pun în pericol viața sau ce au de dragul unor noțiuni abstracte precum „Adevărul” sau „Dreptatea” sau a celor mulți și care nu au sau dar care îi urăsc și i-ar sfâșia pentru ce au. Aceste excepții sunt considerate de toată lumea cele mai periculoase, pentru că sunt imprevizibile, deci periculoase - la ei raportul de cauzalitate între necesitate și acțiune fiind inversat de cele mai multe ori, motiv pentru care vor fi marginalizați și chiar eliminați de societatea care funcționează pur binar: instinct de supraviețuire / instinct de perpetuare a speciei.
Ce-i mână pe ei în luptă? Unii dintre aceștia fac spontan, fără explicație, din „nebunie”, alții pentru răsplata unei lumi viitoare și alții din nevoia de admirație și iubire din partea celor mulți sau pentru posteritate…
Iar dintre toți cei despre care am vorbit mai sus, cel mai rău se înșeală ultima categorie: memoria colectivă a celor mulți durează 3 zile. (Nu mă credeți? Uitați-vă la cum a dispărut din gurile oamenilor numele Georgescu, fiind pe loc înlocuit de un altul!)
De ce am scris toate astea?
Pentru mine le-am scris în primul rând! Din speranța că voi înțelege ce e de înțeles din niște lucruri atât de banale, atât de evidente, încât orice frază, fiecare frază de mai sus poate fi cu ușurință în categoria truismelor, a tautologiilor… și cu toate astea, sunt atât de bine ascunse în toate faldurile în care sunt învelite fie de cei care ne conduc, fie de speranțele mele… încât le uit și mă las de val mai de fiecare dată când mi le amintesc. Și sunt tentat să urăsc… și să mă arunc în lupte inutile, și să risc totul pentru niște prinicpiin și valori pe care, de fapt, mai nimeni nu dă 2 bani… și să urăsc iar, să mă afund în mlaștina asta fără ieșire de când e omul om, atât de bine descrisă de Sartre - „L'Enfer, c'est les autres…” („Infernul, este (în) ceilalți”).
Și am mai scris-o pentru a-mi aduce aminte mie și celor care au avut răbdare să citească toate aceste rânduri că totuși există o ieșire din sitemul binar al celor două instincte, din războiul cel dintre noi ce a fost, este și va fi, și așa ieșire este prin ușa aia despre care spune: „Eu sunt ușa: De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.” (Ioan 10:9)
Și există și instrucțiuni de ieșire:
„Iar Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, Ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Au nu fac și vameșii același lucru? Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Au nu fac și neamurile același lucru?
Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.” (Matei 5: 44-48).
Revenind la concretul zilelor noastre, voi reveni și vă voi spune, fără ură și fără urmă înverșunare, doar de dragul adevărului și dreptății, ceea ce va fi pentru mine salutul fiecărei zile din lunile care vor veni:
#BoicotVot!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
La A3 acum se dau reluări cu momente de aur (sic!) cu Nicușor Dan din campanie așa cum se dădeau pe timpuri reluările revelionului începând cu 2 ianuarie.
Trăiască cel mai iubit fiu al poporului!
Am început bine această decadă!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Știi că în casa de vis-a-vis de tine are loc o crimă? Știi și taci? Ești un monstru!
Ești la fel de criminal precum cel care apasă pe trăgaci sau care vâră cuțitul în inima victimei!
Dacă mai și cauți justificări pentru crimă pe care să le și expui public înainte sau în timpul săvârșirii faptei de către criminal sau încurajezi criminalul să săvârșească monstruoasa faptă, chiar și din punct de vedere juridic, fapta poate fi încadrată fie ca fiind o complicitate, o complicitate morală, fie o instigare și întrunește elementele de tipicitate ale acestor infracțiuni.
Până aici cred ca am fost destul de clar și concis. Pai hai sa vedem cine sunt monștrii din jurul nostru:
Știi și taci când 40.000 de copii și femei sunt uciși în Gaza? Ești un monstru!
Știi și taci când mii de oameni sunt omorâți de bombe sub dărâmături doar pentru ca s-au născut într-o țară anume? Ești un monstru!
Știi și taci când oameni de știință și politicieni sunt uciși alături de întregile lor familii, hotărârea de “condamnare la moarte” fiind luată de niște politicieni corupți? Ești un monstru!
Știi și taci când unii oameni și unele popoare sunt tâlhăriți de bogățiile lor doar pentru ca tâlharii consideră ca ei au mai mare nevoie de ele? Ești un monstru!
Știi și taci când oameni sunt răpiți și încarcerați fără motiv? Ești un monstru!
Știi și taci când unor oameni li se administrează tratamente medicale împotriva voinței lor? Ești un monstru!
Știi și taci atunci când unii sunt condamnați la ani grei de închisoare fără nicio vină? Ești un monstru!
Știi și taci când unora li se fură dreptul de a alege și de a fi ales? Ești un monstru!
Știi și taci ca unora li se ia dreptul la liberă exprimare doar pentru ca celor care au puterea nu le convine ce aud? Ești un monstru!
Știi și ești conștient de toate cele de mai sus… și tot taci? Ești un monstru mai monstruos chiar decât cei care au făcut fiecare faptă în parte, fiind complice la tot răul lumii!
Până la urmă, lumea asta e plină de monștri… și deci merită tot ce i se întâmplă!
Rog monștrii care vor citi rândurile de mai sus să se simtă direct vizați și să o ia întocmai cum am zis: sunt niște monștri și merită toate monstruozitățile care li se vor întâmpla și lor.
(Acesta nu e un pamflet!)
Sfârșit
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Comentarii
Spuneți-vă părerea. Comentariile apar imediat ce sunt aprobate.