24 decembrie 2012

Gând spre Naștere

O, Cuvânt Cel mai presus de Nume,

Cel ce chemând pe fiecare l-ai adus în lume,

Învrednicește-mi iubirea să te cunoască

Și neștiința mea să te iubească,

Pe Tine, dătătorul de Ființă,

Lumină a luminii spre știință!

Căci Tu fiind Fiindul Însuți Doamne

Luând trup ca mine și în mine, Soare,

Eu-ul meu acum să se topească

Și Tu-ul cel din mintea mea cea flască,

Doar Unul așezându-ne în Sine,

Ștergându-Mă din inima-mi pe mine!

Și-atunci, fără de prihană,

Să pot privi oglinda ca și o icoană!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre timp, anotimpuri și semne