24 decembrie 2012

O scurtă perspectivă istorică asupra stabilirii datei Nașterii Domnului

Căutând în mai multe surse nu putem să nu evidențiem faptul că “oricât ni s-ar părea de ciudat, sărbătoarea Crăciunului - nașterea lui Isus - a fost ignorată de creștinii din primele trei veacuri.” și asta pentru simplul motiv că pentru creștinii din primele secole “adevărata naștere este nașterea cerească, marea, unica sărbătoare a începuturilor Bisericii fiind Paștele, altfel spus, comemorarea răstignirii, morții și Învierii”3, cu alte cuvinte momentul începând cu care în biserica primară, prin împărtășirea cu sfintele taine în joia mare credinciosul putea deveni una cu Domnul său - adevărata naștere fiind cea de sus: “Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă împărăția lui Dumnezeu.” (În. 3,3) și “Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. “ (În. 3,5)

Studiind sursele biblice, descoperim o unică referință în Evanghelia lui Luca (Lc. 2,8) care menționează faptul că „evenimentul” a avut loc cel mai probabil în anotimpul cald din Palestina, “undeva între aprilie și noiembrie, dată fiind prezența păstorilor pe câmp la miez de noapte”, însă, având în vedere că perspectiva părinților bisericii nu putea fi una istorică, ci una atemporală și supratemporală, în niciun moment elementul hotărâtor în stabilirea acestei date nu a fost căutarea datei exacte în scurgerea timpului, ci a momentului potrivit pentru credincios în urcușul său spiritual.

Iată de ce, având în vedere imposibilitatea stabilirii unei date precise, în cadrul bisericii primare au avut loc discuții referitoare la stabilirea unei date pentru celebrarea Nașterii Domnului și așa cum vom vedea, toate variantele propuse până în anul 325, data Sinodului de la Niceea, au fost bazate pe ceea ce se numește în teologia modernă “analogii interpretative”, în fapt bazându-se pe aspecte simbolice, dar și de “iconomie” a realizării, a îndumnezeirii.

Una din aceste propuneri a fost „computus-ul pascal” din 243, în care era menționată data de 28 martie, și asta plecând de la sugestia lui Malachia 3,20 (וְזָרְחָה לָכֶם יִרְאֵי שְׁמִי שֶׁמֶשׁ צְדָקָה וּמַרְפֵּא בִּכְנָפֶיהָ וִיצָאתֶם וּפִשְׁתֶּם כְּעֶגְלֵי מַרְבֵּק׃ - Și va răsări pentru voi, cei care vă temeți de numele Meu, soarele dreptății, cu tămăduire venind în razele lui și veți ieși și veți zburda ca vițeii de îngrășat.), unde “răsăritul cel de sus”, Iisus este numit Soarele Dreptății. De la această proorocie s-a făcut legătură cu cosmogonia biblică, revenindu-se la studiul Genezei, unde se spune că Dumnezeu a separat lumina de întuneric, cele două „jumătăți” fiind egale, motiv pentru care s-a stabilit ca sărbătorire a nașterii momentul când „Lumina” este egală cu „întunericul” și anume la echinoxul de primăvară, care după calendarul roman pica pe 25 martie4.

Biserica primară s-a menținut strict de cuvântul evangheliei, și a pus accentul pe nașterea de sus (în 3.3-5) în fața nașterii cu trupul, motiv pentru care la începuturile bisericii s-a considerat că “dumnezeirea lui Isus nu s-a manifestat efectiv și plenar decât în momentul botezului săvârșit în apele Iordanului de către Ioan Botezătorul (epifania)”, motiv pentru care în primele 4 secole Nașterea era sărbătorită odată cu Botezul, accentul fiind pus pe cel de-al doilea, ca având o mai mare importanță în viața credinciosului.

“Prima mențiune istorică despre sărbătorirea botezului lui Isus, la Alexandria, se află în Stromatele lui Clement (I,21,146,1). La originea sărbătorii s-ar afla gnosticul Basilide. Trebuie amintit că, pentru Basilide și discipolii săi, venirea în trup a lui Isus, încarnarea efectivă nu joacă un rol important în mântuire, aceasta fiind socotită ca rezultatul unui proces pur spiritual, interior. Basilide sărbătorea pe 6 ianuarie epiphaneia (arătarea Domnului sau Boboteaza), manifestarea lui Cristos în lumea pământească, prin mijlocirea Duhului Sfânt. Nu era vorba despre nașterea lui Isus din Maria Fecioară. Gnosticii au ales data respectivă din motive polemice, pentru a contracara un cult păgân5 (dacă autorul consideră că stabilirea acestei date a fost pentru a “contracara” anumite credințe precreștine, maniera în care acesta le-a înglobat păstrând tradițiile acestora până în zilele noastre ne împinge să spunem că din poziția să de tradiție mesianică, creștinismul a avut menirea să însumeze, să înglobeze și să rectifice aspectele Tradiției Primordiale pe cale să se piardă sau să se denatureze în acel moment istoric.): fie al lui Dionysos, fie al lui Eon, cel născut din fecioara Core, fie al lui Osiris. În noaptea de 6 ianuarie, se spune, apele Nilului primeau o putere miraculoasă extraordinară de la aceste zeități. Deși întemeiată de eretici, sărbătoarea Epifaniei (6 ianuarie) a fost preluată de majoritatea bisericilor din Orient. Numai că acestea nu se limitau la comemorarea botezului Mântuitorului, ci au extins sensul sărbătorii integrând în ea și comemorarea nașterii Lui, venirea magilor și nunta de la Cana. Prin urmare, până în secolul al IV-lea, data Crăciunului a fost 6 ianuarie, laolaltă cu data epifaniei.6”(este extrem de interesant de observat că grecii și românii sărbătoreau solstițiul de iarnă pe 6 Ianuarie (!!!)… Astfel, în Alexandria, grecii sărbătoreau nașterea timpului în noaptea de 5 spre 6 Ianuarie. Abia Julius Caesar (110 ș.Chr - 44 Î.Chr) impune în imperiul Român ca solstițiul de iarnă să fie celebrat pe 25 Decembrie, dată la care românii celebrau Nașterea Soarelui, prilej cu care pe 24 seara discipolii lui Mithra aprindeau focuri pentru a ajuta soarele să urce peste linia orizontului.)

Prima mențiune a datelor pe care le cunoaștem în ziua de azi pare a fi fost facută de Iulius Africanul, care într-un pasaj din Cronografie, propune ziua de 25 decembrie, plecând de la premisa că 25 martie ar fi data conceperii lui Isus (Bunavestire) însă aniversarea oficială a nașterii lui Isus pe 25 decembrie “apare, pentru prima dată, la Roma, într-o Cronografie din anul 336. La originea noii date se află, pe de o parte, preluarea de către creștinism a marii sărbători mitraice a Soarelui7 (n anul 274 d.Hr., solstițiul de iarnă a căzut la 25 decembrie. Împăratul roman Aurelian a proclamat acea dată ‘Natalis Solis Invicti’, adică ‘nașterea Soarelui invincibil’), pe de altă parte, condamnarea învățăturii lui Arie, la Sinodul de la Niceea. Anatemizând arianismul, care Îl subordona pe Christos Tatălui, considerându-L creat, Sinodul a tranșat și asupra chestiunii îndumnezeirii lui Cristos, distingând net Întruparea de Epifanie. Prin urmare, cele două momente din viața Mântuitorului, fiecare cu un sens teologic diferit, trebuiau comemorate separat. Faptul că ambele continuau să fie comemorate pe 6 ianuarie riscă să prelungească un amalgam primejdios. Data Crăciunului s-a suprapus așadar, din rațiuni deopotrivă teologice și politice, peste data sărbătoririi lui Sol Invictus (celebrat după calendarul stabilit de Julius Caesar).”8 motiv pentru care în anul 320, Papa Julius a stabilit ziua de 25 decembrie ca fiind data oficială a nașterii lui Iisus Hristos, iar cinci ani mai târziu, în 325, primul împărat roman creștin, Constantin cel Mare, a consfințit definitiv semnificația zilei de 25 decembrie la îndemnul părinților bisericii, înlocuind sărbătorile “păgâne” cu o sărbătoare creștină a luminii.9 (Christos se întrupează ca Soare al Dreptății (Mal.3.20) și Lumină a neamurilor după cum spune Bătrânul Simeon (Luc. 3.2.),otiv pentru care Ambrozie de Milan (337-397) spune: “Hristos este noul nostru Soare”!)

Într-un proces lent Sărbătoarea Nașterii și Sărbătoarea Arătării Domnului (sau a Botezului domnului) s-au despărțit, una fiind pe 25 Decembrie iar cea de-a doua pe 6 Ianuarie10(În Biserica din Constantinopol, sarbatoarea Nașterii Domnului la 25 decembrie s-a introdus prin anul 379 sau 380, când Sfantul Grigorie de Nazianz a ținut o cuvantare teologica speciala. În Cezareea Capadociei tot cam în același an, în Antiohia la 376, în Alexandria către anul 430, în Biserica din Ierusalim s-a introdus sub episcopul Juvenal, pe la 455-458, iar în Iliricum, de care depindea și Biserica din fosta Dacie Romana, s-a introdus "nu mult după 380". Biserica Armeana n-a primit sarbatoarea Nașterii Domnului la 25 decembrie și a rămas la vechea traditie orientala a Epifaniei), dar fiind în fapt aceeași Sărbătoare a Nașterii Soarelui (a Soarelui Răsare) cu cele două date de sărbătorire a acesteia, respectiv 6 Ianuarie și mai apoi 25 Decembrie și asta pentru simplul motiv că pentru creștini solstițiul vine în chiar momentul în care Dumnezeu se sălăsluiește între Oameni (la Crăciun) și întru Oameni (la Bobotează), iar Lumina cea adevărată luminează întreaga lume cu razele bunei vestiri astfel cum lumina Soarelui sporește de la o zi la alta. Astfel, Lumina cea adevărată luminează întreaga lume cu razele bunei vestiri astfel cum lumina Soarelui sporește de la o zi la alta.

Iată cum odată cu generalizarea sărbătorii individualizate a Nașterii Domnului - Dies Natalis, Nativitas Domini, Christi Natalis - la 25 decembrie în Bisericile din tot Imperiul Roman din a doua jumătate a secolului al IV-lea și în secolul al V-lea, prima mare sarbatoare bisericeasca a anului se mută de la 6 ianuarie la 25 decembrie, luand cu ea și atributele de An Nou, "Craciunul fiind socotit în popor drept An Nou - până astazi, - având unele caractere ce amintesc în chipul cel mai evident de "Kalendae Januariae".

Iată cum din chiar cercetarea “istorică” a originilor sărbătorii Nașterii Domnului ni se deschid deja pașii ce îi vom urma, căci din poziția mea de credincios nu pot consideră că lucrurile sunt întâmplătoare, potriviri bizare, coincidențe sau adaptări aleatorii. Nu, așa cum cred că vom vedea că nu întâmplător această sărbătoare creștină este cea care a fost așezată de către Sfinții părinți la Solstițiul de iarnă, preluând și integrând diferitele sărbători ale popoarelor ce au îmbrățișat noua credință. (va urma)

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre cele veșnice · Subtemă: Despre Biserică, în cetate