Prieteni, dascăli, oameni frumoși — și cuvintele spuse la despărțire.
11 de texte, în ordine cronologică
19 iulie 2013
O altă zi grea de "muncă": valuri de 2 m și vânt de 35 - 40 noduri (aproximativ 65 - 74 km/h!!!), ambele din față... și în față! Atât de în față că valurile sparte îți făceau un nesolicitat dar obligatoriu "peelling" facial...
Greu, domn'e, greu!
PS Filmulețul e un sample absolut nereprezentativ, căci iPhonul a murit subit de la atâta "peelling"...
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Ce este un subiect de ȘTIRE: faptul că acum TREI ZILE a murit în mod accidental și tragic un copil,
sau că ACUM (și A TREIA ZI LA RÂND!!!) în Piața Universității au loc confruntări între jandarmi și oponenții unui proiect de exploatare auriferă ilegal și imoral???
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
În Piața a apărut o scena. Pe principiul ca dacă nu va organizați voi, va organizam noi... După câteva încercări eșuate de a fi captata atenția manifestanților, încercări acompaniate de huiduiali copioase, s-a stins lumina în aplauzele tuturor. Cred ca am început sa dezvoltam, timid, un sistem imunitar la manipulări (măcar la alea grosolane)...
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Orion, constelația care întruchipează personajul mitologic cu același nume, a fost omorât și plasat printre stele de Artemis ca pedeapsă pentru îndrăzneala acestuia care, înamorat de zeiță, a încercat să o sărute. A murit fiind mușcat de un scorpion “tocmit” de zeiță în acest sens, scorpion care a fost și el urcat printre stele (constelația Scorpionului), dar care, prin decizia înțeleaptă a lui Zeus, a fost hotărât să nu se întâlnească niciodată pe bolta cerului, alergând pentru eternitate unul după celălalt: când Orion răsare la orizont, Scorpionul se ascunde după linia orizontului la apus.
Însă probabil că cel mai bogat în simbol și semnificație este episodul în care același Orion, orbit ca pedeapsă pentru îndrăzneala de a face curte timp de 12 ani frumoasei Merope (ea insăși una dintre stelele constelației Pleiade), și-a recuperat vederea ca efect direct al determinării sale de a căuta lumina soarelui, lumină spre care se îndrepta fără încetare însoțit și ghidat de Cedalion, unul din asistenții lui Hefaistos.
Cert, Orion nu a avut noroc în dragoste. Însă determinarea sa de a căuta neostoit lumina și curajul de a-și asuma până la sacrificiu iubirile sale pentru intelecțiunile divine (personificate de zeițe) l-au ridicat pe empireu.
Concluzia: deși iubirea te poate omorî, tot iubirea te ridică printre stele.
Azi, în mod fericit Orion e însoțit pe boltă de chintesența eternului feminin, Luna care
“varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.
Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!
Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți,
Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți!”
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
În seara asta vestea a căzut ca un fulger: Alexandra este moartă. Dumnezeu să ii odihnească în pace nevinovatul suflet!
Oasele calcinate descoperite în curtea casei monstrului din Caracal s-a dovedit ca sunt ale Alexandrei. Oare?
Acum încep sa se pună totuși o lungă serie de întrebări: cum, în ce mod, cu ce “tehnologie” a reușit monstrul sa ardă trupul Alexandrei într-un timp așa de scurt și fără ca fumul înecăcios și greu sa deranjeze comunitatea?
Experții spun ca unui trup uman ii trebuiesc cel puțin 60 minute pentru a fi incinerat intr-un cuptor special la temperaturi de peste 1400 grade Celsius. Cum a reușit monstrul sa ardă un trup cu mijloace rudimentare? Și dacă a reușit, de ce nu s-au topit acolo, în “butoi”, și bijuteriile de argint ale fetei (care ar fi dispărut deja de la 800 grade Celsius)?
A incinerat-o acolo, în curte, într-un butoi? Știința spune ca e imposibil!
Atunci cum? A descoperit procedee revoluționare un psihopat din Caracal? Puțin probabil...
Abia acum se pun întrebările cu adevărat tulburătoare!
A avut complici monstrul? A avut acces la un cuptor incinerator?
Dacă da, atunci înseamnă că scopul răpirii nu a fost unul de ordin obsesiv-sexual! Și nici măcar nu mai este valabilă ipoteza traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale (din păcate, sunt suficient de multe amatoare ale programului sex contra bani care nu trebuiesc răpite... o fac din “convingere”)!
O singură Ipoteză ar mai rămâne în picioare: existența unei rețele de trafic de organe umane! Doar așa informațiile pe care le avem deja ar prinde sens... un sens mult mai tulburător decât cel bănuit până acum!
Alexandra, o fată tânără și sănătoasă ar fi putut constitui un “trofeu” mult râvnit de organizații de crimă organizată internațională. Organele sănătoase ale unei tinere constituie o “Marfă” de o valoare fabuloasă, pentru care bogații acestei lumi bolnave ar plăti sume inimaginabile!
Ipoteză ar putea fi întărită de cele 360 dispariții fără urmă a altor copii din țara asta. Sper sa nu fie confirmată și de cazul Simonei, copila de etnie romă cu o grupă de sânge rară pentru care s-a dat un adevărat război juridic și mediatic.
Un alt Argument în favoarea acestei înfiorătoare ipoteze ar putea veni din cercetarea unui alt caz rămas neelucidat din 2005, cel al Ilenei Damian. Ileana, o tânăra de 31 de ani, Verisoara unui prieten, profesoară de franceza din Slatina a dispărut. A fost găsită intr-o pădure... fără organe. S-a presupus ca animalele sălbatice le-ar fi devorat. Doar organele?! (http://ziaruldeolt.ro/2017/06/22/un-caz-nerezolvat-de-12-ani-la-politia-olt/)
Tot în Olt...
Punând informațiile cap la cap cazul Alexandrei capătă noi dimensiuni!
Dacă în Olt există o rețea de trafic de organe? Dacă monstrul din Caracal a avut complici? Dacă rețeaua are mijloace nu doar de prelevare a organelor ci și tehnologie adecvată pentru incinerarea cadavrelor? Dacă...
Atunci s-ar explica ineficienta/aparenta incompetență a organelor de cercetare penală!
Atunci s-ar explica și numărul mare de copii și tineri dispăruți din Olt.
E doar o ipoteză. Dar e o Ipoteză care acum ar trebui luată în considerare. Măcar acum...
Oricum ar fi, securiștii și sistemistii Statuluidedrept vor trebui sa renunțe la încercarea de a înăspri controlul societății prin mijloace Bigbrother.
Sistemul ar trebui sa explice pasivitatea lor în fața valului de dispariții de copii, dacă nu chiar complicitatea cu rețele de trafic de ființe umane - în timp ce, de la an la an au bugete din ce în ce mai mari, faraonice, folosite doar pentru controlul populației! Nu însă și pentru protejarea cetățeanului...
Avem obligația sa luam în calcul orice ipoteza în fața unui fenomen ce capătă dimensiunea unui flagel, unei catastrofe naționale!
#AșaNuSeMaiPoate!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
La 23.00 s-a închis. Tot: muzica, lumini, bar. Și eu care ieșisem sa protestez prin dans și “înghiorlăială”...
Vama a murit. Litoralul s-a stins.
Tinerii “frumoși și liberi” de toate vârstele experimentează buimăciți senzația de dictatură ante’89 în care se stingea lumina în localuri la ora 22. Doar ca în zilele noastre e ora 23...
Iar patronii de localuri se uită uluiți cum se apropie implacabil falimentul...
#Ghinion!
Doar Marea se uită impasibilă cum se repetă istoria. precum valurile.
Și cum noi nu învățăm nimic...
#PentruCăMerităm!
Post script: sa mai spun ca nu am auzit o fluierătura, o huiduiala? Nu, toată “tinerimea” a acceptat închiderea localurilor LOR fără crâcneală. Pe vremuri, în perioada comunistă, mai auzeai câte ceva, un semn de “opoziție” prin Costinesti sau Olimp. Azi nu.
La fel cum toți patronii și angajații din Horeca au devenit prin pasivitate complicii și colaboraționiștii ucigasilor propriilor lor afaceri!
Uite așa se instaurează dictatura.
Prin lașitatea și prostia subiecților.
Și iar revenim la importanța școlii...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Postarea asta e despre oamenii invizibili. Și despre nimeni.
Da, există oameni invizibili. Eu am cunoscut oameni invizibili.
Spre exemplu Iulica. Femeie de aproximativ 55 de ani, ce stă la câteva zeci de metri de casa mea.
E genul acela de femeie pe care comunitatea o consideră nebună, anormală... tocmai ea, comunitatea, care e atât de ne-bună, atât de a-normală, ei au judecat-o și etichetat-o pe această femeie ca fiind nebună, ea care întotdeauna a fost bună cu cei din jur.
Întotdeauna a venit sa se ofere sa ajute, sa facă orice... și niciodată nu a cerut bani! Iar dacă ii ofereai câțiva lei, iar ea considera ca e prea mult pentru cât făcuse, îți dădea partea de bani “necuvenită” înapoi, fără drept de a ii nesocoti decizia.
Nimeni nu ii bătea la ușă. Venea ea când avea nevoie de ceva, cerând fie câteva felii de pâine... fie câteva o bucată de carne de pe grătar... fie o bere!
Eh, pe Iulica nu am mai văzut-o de câteva zile. Nici eu, nici celelalte persoane pe la care mai trecea.
Poate pentru ca de fapt nu am văzut-o niciodată. Era femeia invizibila.
Am fost convins ca a plecat sa lucreze câteva zile în altă parte.
Nu m-am înșelat!
A plecat. Probabil sa strângă frunzele prin grădina raiului, sau să-l ajute pe Cel care nu are nevoie de ajutor, așa cum făcea și cu noi, cei de aici. A plecat de tot!
Dar ea încă e cu trupul în casa de lângă mine. Acolo unde e de cine știe câte zile...
Nimeni nu a fost să-i bată la ușa. Iar azi, când am constatat ca nu o mai văzusem pe cea pe care niciodată nu o văzusem, am încercat sa fac apel la vecini sa cheme Politia, eu fiind grăbit, ca de obicei, sa plec pentru nimic către nimic.
Nimeni din “comunitate” nu a vrut! Toți au zis “...nu vreau sa am de-a face cu Poliția! Nu știi cum e sa te duci sa dai declarații?”
Nimeni, cu 2 excepții, nu a ieșit, nici măcar atunci când, la apelul meu, au venit și pompieri, și ambulante, și polițiști, și hingheri - căci Politia animalelor încă nu există.
Nimeni.
O mulțime de nimeni!
O comunitate de nimeni care locuia lângă femeia invizibila.
Și atunci mi-am adus aminte:
"Cu vremea săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și l-au îngropat.”
Azi Iulica este în sânul lui Avraam!
Iar noi așteptăm să fim îngropați.
Dumnezeu sa o ierte!
Și sa ne ierte și pe noi!
Sper sa reușească!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Altă Tragedie Națională! (Atenție! Postare care vă poate afecta emoțional! Sper că o va face!)
Doi oameni au fost înjunghiați de un dement.
Este trist, dramatic chiar , dar până aici e doar un “fapt divers” care s-a transformat într-o tragedie.
Tragedia devine națională când ne uităm mai atent la detalii:
Doi muncitori de aproximativ 30-36 ani au fost sechestrați, legați la mâini și apoi înjunghiați de către un dement... de 68 de ani.
Poliția, “sistemul”, ca de obicei, nu au fost acolo decât pentru a face figurație și pentru a justifica bugetele faraonice pe care le înghit.
Ei, “oamenii legii”, sunt competenți și prompți doar în a amenda “negaționiștii” fără botnița, bătrânele care vând zarzavaturi și pe cei care calcă linia continuă.
În rest, suntem pe cont propriu!
Și cu toate că toți știm cum stau lucrurile în România, știm ca nu ne protejează nimeni de nimic... doi tineri de treizeci și ceva de ani s-au lăsat sechestrați, legați la mâini și înjunghiați de un om de aproape 70 de ani... dublul vârstei lor!
Aici începe tragedia națională!
Deși suntem mai mulți și mai puternici, ne lăsăm agresați, legați și omorâți de câte un dement, decrepit și ticălos!
“Faptul divers” de la Onești, Tragedia asta e de un dramatism de dimensiuni epice, mitologice chiar.
Ce s-a întâmplat în mentalul nostru colectiv, național chiar, ca ne acceptăm cu atâta seninătate gratuită soarta de victimă?
Ce a putut declanșa în mintea celor două nefericite victime mecanismul acesta psihic de victimă care a reușit sa înfrângă și instinctul de supraviețuire? În ce altă parte a lumii, în ce alt popor am fi putut întâlni doi tineri care sa renunțe la luptă pentru propria viața de teamă ... de ce? De un septuagenar cu un cuțit în mâna?
Nu! Nu intervenția ineptă și întârziată a “autorităților” a cauzat moartea celor doi! Nici măcar bătrânul scelerat... cauza morții celor doi e propria pasivitate, propria lașitate, propria lipsă de reacție în fața abuzului!
Și atunci sa ne mirăm ca părinții nu reacționează la abuzurile la care sunt supuși copiii lor? Sau ca renunțam la cele mai fundamentale drepturi fără sa crâcnim? Sau ca ne lăsăm vândute și ultimele avuții pe care acest neam le mai are?
Nu! Nu avem a ne miră!
Tragedia de azi a celor doi nefericiți ilustrează perfect tragedia noastră națională!
Dumnezeu să-i ierte! Deși victimele nu doar și-au acceptat soarta dramatică, ci au și încurajat prin pasivitate abuzul și crimă a căror victime au fost!
Ca și nOI toți!
Poate ne este greu sa acceptăm ca toți jucăm zi de zi în rolul celor două victime... complici prin pasivitate la propria ucidere!
Sper ca moartea celor doi nefericiți sa fie tragedia, semnalul de alarmă care sa ne trezească pe toți!
Sper... vreau încă sa pot sa mai sper!
#NuFițiVictime!
#NuMaiFițiOi!
#TrezițiVă!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
La Moscova se vorbește deja despre “România Mare” și despre posibilitatea unirii Moldovei cu România: “„Republica Moldova s-a așezat la coadă lungă la intrarea în UE, întinsă pe decenii. Drum bun! Doar că se vrea mai repede. De aceea mult mai de actualitate devine o altă modalitate de obținere a calității de membru în UE: crearea unei noi Românii Mari
Cred ca a venit vremea să se vorbească deschis despre asta și la București!
Ce spuneți?
Mai multe detalii la https://flux24.ro/vicepresedintele-consiliului-de-securitate-al-federatiei-ruse-dmitri-medvedev-mult-mai-de-actualitate-devine-o-alta-modalitate-de-obtinere-a-calitatii-de-membru-in-ue-crearea-unei-noi-romanii-mari/
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Viața nu e dreaptă. Chiar nu e! Ne ia mult și ne da puțin în schimb.
Dar poate ca Domnul are un plan mai bun pentru el.
Poate era, pur și simplu, prea bun pentru lumea asta!
Drum bun, Grasule!
Știu ca Dumnezeu te va ierta și te va așeza printre drepții Săi!
Post scriptum:
Am fost întreabat “cine era domnul”?
Scuze, credeam ca am spus-o: a fost un Om, un Om frumos și bun! Contează altceva?
Cine vrea sa se roage și sa aprindă o lumânare e rugat sa o facă și să-l pomenească pe Omul Florin, Florin Balinca.
Va mulțumesc!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Conform unei teorii istorice care mi se pare a nu fi lipsită de temei, statul, așa cum generic numim azi formă de organizare și funcționare a societății umane, (de fapt toate formele de organizare umană, de la triburi până la statele moderne) se întemeiază pe
AUTORITATE / FORȚĂ - dreptul statului de a-și impune voința prin forță în raport cu supușii săi și de A CONTROLA VIOLENȚA, și pe
BIROCRAȚIE / CUNOAȘTERE - știința administrării curente a treburilor comunității, a resurselor acesteia și de A CONTROLA CUNOAȘTEREA.
A treia, PUTEREA CARISMATICĂ - ascendentul unui personaj cu trăsături excepționale (forță, pricepere militară sau administrativă) asupra comunității a apărut când și unde societățile umane au renunțat la formă de organizare a statului teocratic sau dinastic. Această „PUTERE CARISMATICĂ” este specifică SOCIETĂȚILOR EROICE, tip de societăți din care face parte și societatea în care trăim noi, ceea ce numim azi „SOCIETATEA DEMOCRATICĂ” (știu, poate părea șocant, dar așa e!).
Azi majoritatea antropologilor și istoricilor au ajuns la concluzia că primele forme de organizare umană au avut o natură teocratică, scopul existenței primelor state fiind agregarea resurselor nu pentru căpeteniile „civile” sau pentru comunitate, ci, în principal pentru riturile datorate divinității și pentru cultul morților. Abia după ce erau îndestulate templele și mormintele, resursele erau distribuite puterii temporale. Probele arheologice strânse prin toată lumea încă din perioada predinastică și protodinastică a Egiptului (aproximativ. 4000-3100 î.d.H) ne indică invariabil aceeași realitate: de la berea și pâinea dospită din Egiptul antic, la depozitele de cereale și sistemele de inventariere a acestora din Mesopotamia până la comorile strânse sub tumuli enormi pământ de băștinașii de pe valea râului Ohio în perioada Adena (aproximativ anul 1000 i.d.Hr.) pentru uzul exclusiv al preoților și șamanilor, toate societățile umane vechi aveau inițial ca centru de putere puterea SACERDOTALĂ, cea care avea sub control spiritualitatea și CUNOAȘTEREA (cu efectul secundar al stăpânirii administrație).
Într-un proces ce a durat câteva mii de ani controlul societății a fost preluat de la sacerdoți de către războinici, aceștia făcând să prevaleze FORȚA/AUTORITATEA în fața CUNOAȘTERII/ADMINISTRAȚIEI, nu însă fără a „împrumuta”, în realitate a prelua atributul CUNOAȘTERII de la autoritatea sacerdotală, combinându-l indisolubil cu FORȚA/AUTORITATEA. Și iată cum din Egiptul Primei Dinastii cu Faraonii săi descendenți ai zeilor până în Peru, din Mesopotamia dinastică timpurie - formată din zeci de orașe state, fiecare dintre acestea fiind guvernate pe propriul rege războinic carismatic cu unele calități individuale ce se spunea că erau recunoscute și de zei, până la conducătorii ajaw maiași din perioada clasică, „toți acești regi acești regi nu pretindeau aproape niciodată că sunt ei înșiși zei (cu excepția faraonilor), ci mai dergrabă aghiotanți ai regilor și uneori apărători eroici ai acestora pe pământ: pe scurt - delegați ai puterii suverane ce rezida (încă) de drept în ceruri.” Suveranitatea, în ultimă instanță aparținea doar Cerului, Zeilor!
Spre exemplu în China antică, în perioada Shang târzie (1200-1300 î.d.Hr.), regatul avea capitala la Anyang, oraș conceput ca fiind „o ancoră cosmologică pentru întregul regat, proiectată ca o scenă grandioasă pentru ritualurile regale” și unde (!!!) divinație avea o importanță excepțională. Practic, orice decizie regală - indiferent că era vorba de război, de o alianță sau chiar de chestiuni banale - putea fi luată doar dacă era aprobată de autoritățile supreme, care erau zeii și spiritele ancestrale - atributul sacerdotal al CUNOAȘTERII determinând, sau doar justificând, deciziile deținătorului atributelor FORȚĂ/AUTORITATE, ale eroului carismatic care era regele.
Această legitimare și justificare a FORȚEI/AUTORITĂȚII deținută (și manifestată uneori prin acte de violență excepțională, dublată de crearea unei mașinării sociale și administrative complexe) și exercitată direct de către „eroii corismatici” prin CUNOAȘTEREA unei elite sacerdotală, aș numi-o SOCIETATE MAGICĂ.
Această SOCIETATE MAGICĂ nu mai era nici o societate sacerdotală (unde, din punct de vedere social, era o hipertrofieze a principiilor CUNOAȘTERII și ADMINISTRAȚIEI și o absență completă a politicii competitive) dar nici una condusă exclusiv de eroi carismatici, așa cum vor fi societățile post-homerice (să nu uităm că în lumea homerică eroii încă erau „posedați”, „locuiți” sau aflați direct uneori în totalul control al zeilor!) și până în secolul XXI.
SOCIETATEA MAGICĂ era o combinație a celor două societăți în care o CUNOAȘTERE ASCUNSĂ sau NEDISPONIBILĂ MARII MASE A OAMENILOR (începe să vă sune cunoscut? Amintiți-vă era COVID și „cunoașterea ascunsă” a românilor de știință, despre care vom vorbi mai jos!) JUSTIFICA MĂSURILE AUTORITARE, ABSOLUTE ȘI INCONTESTABILE ALE PUTERII TEMPORALE, ALE „EROULUI CARISMATIC” CARE DEȚINEA ÎN MOD EXCLUSIV ATRIBUTELE FORȚEI ȘI AUTORITĂȚII.
SOCIETATEA MAGICĂ s-a stins treptat fiind înlocuită cu SOCIETATEA EROICĂ, o societate dominată mai bine de două mii de ani de „EROI CARSIMATICI” care dețineau PUTEREA fie prin preluare cu forța, fie prin desemnare, fie pe linie ereditară și care exercitau de o manieră absolută și aparent discreționară FORȚA și AUTORITATEA.
Ajungând în sfârșit în zilele noastre, constatăm că regimurile e care le numim democratice din ultimul secol și jumătate, au ca trăsătură predominantă EROISMUL și CARISMA LIDERILOR ALEȘI. Practic în asta constau „ALEGERILE”: alegerea dintre un număr de persoane care dețin teoretic niște calități speciale dacă nu excepționale - PRICEPERE ÎN TREBURI ADMINISTRATIVE, STARE DE SĂNĂTATE, PROBITATE PROFESIONALĂ ȘI SOCIALĂ, toate dublate de două trăsături: una expres și explicit admisă - probitatea morală și familială, și alta implicită și rareori recunoscută ca fiind un avantaj - ASPECTUL FIZIC! Toate aceste elemente ne fac să NE ALEGEM EROII ZILELOR NOASTRE, fie că ei sunt consilieri locali, primari, președinți de Consilii regionale (Județene în România), parlamentari sau Președinți - ei toți sunt „EROII” noștri, că ne plăcem sau nu să admitem.
Da, căci deși poate ne vine greu să admitem, LIDERII NOȘTRI SUNT EROII NOȘTRI… pe care îi înzestrăm cu dreptul de a ne conduce autoritar destinele pe perioade detereminate, acceptând ca în numele acestora (să nu uităm ca formula clasică a învestirii cu forță executorie a unei hotărâri judecătorești este „NOI, PREȘEDINTELE ROMÂNIEI”!) să fim pedepsiți dacă încălcăm legile statului pe care EL îl conduce cel puțin la nivel simbolic.
Și acum vine probabil cel mai surprinzător element a ceea ce numim societatea democratică: deși este o societate eminamente „EROICĂ”, ea a continuat să păstreze în sine un sâmbure, un embrion, a ceea ce am numit SOCIETATEA MAGICĂ: „PUTEREA ZEILOR” care legitima și mandata „EROII” primei „SOCIETĂȚI MAGICE” a fost înlocuită de „PUTEREA POPORULUI” care legitimează și mandatează „EROII” zilelor noastre. Astfel, noi toți RESPECTĂM ORDINELE EROILOR NOȘTRI PE CARE I-AM ALES, fiind în același timp absolviți de răspunderea morală a faptelor comise în executarea acestor ordine și supunându-ne necondiționat acestora, chiar când acestea știm că ne fac rău… o constantă a exercitării fiecărei puteri este obediența și supunerea în fața celui care exercită puterea de către majoritatea celor mulți aflați la baza piramidei puterii. Așa a fost de când lumea… doar că azi, societatea EROICO-MAGICĂ an care trăim noi acceptăm puterea și eventualele abuzuri ale acesteia pentru că noi am dat puterea EROULUI/EROILOR și pentru că, pentru o perioadă determinată, noi nu putem retrage atributele FORȚEI și AUTORITĂȚII de la „EROII” pe care i-am învestit cu aceste atribute. Dacă vi se pare „ciudată” această constatare… ei bine, chiar este! Dar este în același timp dovada că încă faceți parte din „magia” acestui sistem „EROIC” al cărui singur scop este exercitarea PUTERII! Nu reprezentarea, nu protejarea și îngrijirea noastră, a celor din națiunea care i-am legitimat și mandatat pe „EROII” noștri, ci doar exercitarea puterii - pentru și în interesul celui/celor care dețin PUTEREA.
Vi se pare trist? Din păcate cred că viitorul ne rezervă ceva și mai dramatic, căci suntem pe punctul în care omenirea se reîndreaptă spre o societate eminamente „MAGICĂ”, în care noi, cetățenii de la baza piramidei sociale, vom juca un rol și mai decorativ decât o facem în prezent. Da, abia acum, după ce am stabilit niște repere și sfere pentru noțiuni ca „putere” și „stat:”, ca elemente primordiale în organizarea societății umane, și atributele puterii (AUTORITATE/FORȚĂ, CUNOAȘTERE/ADMINISTRAȚIE și EROISM/CARISMĂ) începem să ne apropiem de miezul fierbinte al problemei expuse în titlu: „sfârșitul democrației și zorii societății magice”. (VA URMA)
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Comentarii
Spuneți-vă părerea. Comentariile apar imediat ce sunt aprobate.