Blazonul autoruluiDan MV Chiticdanchitic.ro
Pericopa zileiA treia republică

AcasăDespre viață, printre rânduriDespre cei plecați dintre noi

26 decembrie 2015

Despre constelația Orion

Orion, constelația care întruchipează personajul mitologic cu același nume, a fost omorât și plasat printre stele de Artemis ca pedeapsă pentru îndrăzneala acestuia care, înamorat de zeiță, a încercat să o sărute. A murit fiind mușcat de un scorpion “tocmit” de zeiță în acest sens, scorpion care a fost și el urcat printre stele (constelația Scorpionului), dar care, prin decizia înțeleaptă a lui Zeus, a fost hotărât să nu se întâlnească niciodată pe bolta cerului, alergând pentru eternitate unul după celălalt: când Orion răsare la orizont, Scorpionul se ascunde după linia orizontului la apus.

Însă probabil că cel mai bogat în simbol și semnificație este episodul în care același Orion, orbit ca pedeapsă pentru îndrăzneala de a face curte timp de 12 ani frumoasei Merope (ea insăși una dintre stelele constelației Pleiade), și-a recuperat vederea ca efect direct al determinării sale de a căuta lumina soarelui, lumină spre care se îndrepta fără încetare însoțit și ghidat de Cedalion, unul din asistenții lui Hefaistos.

Cert, Orion nu a avut noroc în dragoste. Însă determinarea sa de a căuta neostoit lumina și curajul de a-și asuma până la sacrificiu iubirile sale pentru intelecțiunile divine (personificate de zeițe) l-au ridicat pe empireu.

Concluzia: deși iubirea te poate omorî, tot iubirea te ridică printre stele.

Azi, în mod fericit Orion e însoțit pe boltă de chintesența eternului feminin, Luna care

“varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,

Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate

De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci

Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci;

Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,

Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!

Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,

Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!

Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți,

Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți!”

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre cei plecați dintre noi

Comentarii

Spuneți-vă părerea. Comentariile apar imediat ce sunt aprobate.