Blazonul autoruluiDan MV Chiticdanchitic.ro
Pericopa zileiA treia republică

AcasăDespre cele veșnice › Despre post și rugăciune

Despre post și rugăciune

Începutul Postului Mare, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, pravila de seară și rostul înfrânării.

5 de texte, în ordine cronologică

24 decembrie 2013

Urmasul lui Iacov:

Profetia

[Numerii 24:17] Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel și va lovi pe căpeteniile Moabului și pe toți fiii lui Set îi va zdrobi.

[Numerii 24:19] Din Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cu putere și va pierde pe cei ce vor rămâne în cetate.

Implinirea

[Matei 1:2] Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda și pe frații lui; …

Vine din tribul lui Iuda:

Profetia

[Facerea 49:10] Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele.

Implinirea

[Luca 3:33] Fiul Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.

Urmas pe tronul lui David:

Profetia

[Isaia 9:6] Și mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăți pe tronul și peste împărăția lui David, ca s-o întărească și s-o întemeieze prin judecată și prin dreptate, de acum și până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.

Implinirea

[Luca 1:32] Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.

Uns și Vesnic:

Profetia

[Daniel 9:25] Să știi și să înțelegi că de la ieșirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului și până la Cel-Uns – Cel-Vestit – sunt șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni; și din nou vor fi zidite piețele și zidul din afară, în vremuri de strâmtorare.

[Psalmi 44:9] Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru această Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.

[Psalmi 44:10] Smirna și aloea îmbălsămează veșmintele Tale;

[Psalmi 101:25] Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.

[Psalmi 101:27] Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne și toți ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimbă și se vor schimba.

[Psalmi 101:28] Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor împuțina.

Implinirea

[Luca 1:33] Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit.

[Evrei 1:9] Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.

[Evrei 1:12] Și ca un pe un veșmânt le vei strânge și ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor sfârși.

Născut în Betleem:

Profetia

[Miheia 5:1] Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei.

Implinirea

[Luca 2:4] Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David.

[Luca 2:5] Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.

[Luca 2:7] Și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.

Vremea Nașterii Lui:

Profetia

[Daniel 9:25] Să știi și să înțelegi că de la ieșirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului și până la Cel-Uns – Cel-Vestit – sunt șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni; și din nou vor fi zidite piețele și zidul din afară, în vremuri de strâmtorare.

Implinirea

[Luca 2:1] În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.

[Luca 2:2] Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.

Născut din Fecioara:

Profetia

[Isaia 7:14] Pentru această Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel.

Implinirea

[Luca 1:26] Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, …

[Luca 1:27] Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

[Luca 1:30] Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.

[Luca 1:31] Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus.

Uciderea pruncilor:

Profetia

[Ieremia 31:15] Așa zice Domnul: “Glas se aude în Rama, bocet și plângere amară. Rahila își plânge copiii și nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt”.

Implinirea

[Matei 2:16] Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte și, trimițând a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.

[Matei 2:17] Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:

[Matei 2:18] “Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată pentru că nu sunt”.

Fuga în Egipt:

Profetia

[Osea 11:1] Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, și din Egipt am chemat pe fiul Meu.

Implinirea

[Matei 2:13] După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.

[Matei 2:14] Și sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt.

[Matei 2:15] Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Pagina textului și comentariile ›

9 aprilie 2018

Cele mai mari probleme apar întotdeauna din cauza neînțelegeriii sau a proastei înțelegeri, atunci când ne raportăm la lucruri, noțiuni și/sau concepte și vorbim despre ele fără să avem nici cea mai vagă idee despre ce sunt sau ce înseamnă acestea. Nu face excepție dintre aceste noțiuni cea de “creștin”, și asta în pofida procentului covârșitor din populația noastră care încă își arogă această calitate sau doar își exprimă o "identitate" confesională. Mulți dintre noi ne folosim doar în mod formal de apartenența la această religie pentru a celebra sau comemora, odată în plus - dacă mai e nevoie și de alte formalisme în societatea noastră formalizată și formolizată, momente din viața noastră (botez, căsătorie și înmormântare). Alții, și mai mulți, se folosesc de bunul prilej de a se adânci în consumerism și de a “socializa” pe “rețele” folosind în exces deja celebra sintagmă de “fie ca…”.

Dar ce înseamnă în realitate să fii creștin? Cum poți sintetiza în câteva cuvinte această problemă, de vreme ce de 2 mii de ani s-au scris mii de tomuri pe acest subiect de către sfinți și/sau mari învățați? Cum poți extrage esența esenței în câteva cuvinte, așa cum a trebuit să o fac zilele trecute în fața unui tânăr prieten, fiul unui mai bătrân prieten, căruia am încercat să îi pun într-un context pe care pe care să-l înțeleagă și care să dea sens prezenței sale în biserică la denia joii mari? Cum să faci să nu-i pierzi interesul și atenția unui tânăr în lungi discuții teologice și istorice, fără să-i spui despre sinoade și sfinți părinți… sau mai degrabă să-l faci interesat să afle el mai multe despre acestea?

Șocând! Șocând cu evidența literei și spiritului scripturii. Enunțând concluzia, Adevărul, și apoi argumentându-l iar abia la sfârșit vorbind despre premize, adică inversând mecansimul logicii clasice formale într-o manieră care să fie compatibilă cu mintea contemporanului, minte calcată pe comenzile simple ale smart-deviceurilor. Și toate astea în câteva minute… Dacă nu, totul e pierdut.

O să încerc în câteva cuvinte să vă șochez și pe voi, bunii mei prieteni, sau mai degrabă pe acei dintre voi care nu ați fost deja șocați până acum de Adevăr.

A fi creștin nu înseamnă (doar) a fi adept al lui Christos. Nici măcar să crezi în Christos. A fi creștin înseamnă să fii Christos. (Ochii tânărului se făcuseră deja mari la auzul enunțului meu. Reușisem să îi captez atenția! Sper să nu o fi pierdut deja pe a voastră…)

Înomeninrea (deci nu doar întruparea) Domnului este posibilitatea (și nu virtualitatea) dată omului de “a se înDumnezei”, ca omul să fie pe atât de Dumnezeu pe cât a fost Iisus om, așa cum spunea Sf. Atanasie cel Mare. La epicleză (momentul liturgic în care se sfințește, se trans-substanțiează vinul și pâinea în sângele și trupul Domnului) se rostește “și ai luat chip de om pentru ca și noi să luăm chipul slavei Tale”.

Nu întâmplător, nu scornit… Căci toate acestea au un suport scriptural de netăgăduit, motiv pentru care eu o să tac pentru a lăsa evanghelia tânărului apostol Ioan, “ucenicul pe care-l iubea Domnul” să spună fără dubiu: “Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine.” (În. 15. 4)”. Două capitole mai departe, Ioan istorisind cuvântul (discursul) de despărțire pe care Iisus l-a avut în fața acestuia și a ceorlalți apostoli înaintea arestării și crucificării Sale spune “Dar nu numai pentru aceștia (pentru apostoli - n.m.) mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.” (În. 17: 20-23).

Tăcere!

Să recitim încă odată: “Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una … Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime… ”

Acesta este motivul, singurul motiv pentru care rugăciunea centrală a creștinătății începe cu “Tatăl nostru care ne ești în ceruri …”, și anume relația directă de filiație între fiecare creștin autentic cu Dumnezeu Însăși (semnificativ este că în liturghie preotul, înainte de rugăciunea Domnească, spune din altar “și ne învrednicește pe noi, Părinte, să te chemăm pe tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată și să zicem: … după care se spune “Tatăl nostru” de către toată comunitatea).

Ăsta e, dealtfel, elementul de “novație”, saltul calitativ, al noului testament față de Tora iudaică: trecerea omului de la suspus (deși cel mai iubit dintre supuși atâta vreme cât făcea parte din poporul ales), la statutul de fiu al lui Dumnezeu, așa cum tot ap. Ioan o spune în Capitolul 1 al evangheliei sale “Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.” (În. 1, 12-13). Se face trecerea de la posibilitatea realizării asemănării prin sfințenie („Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.” - Levitic 11:44) la înDumnezeire prin identificarea cu energiile increate ale Dumnezeirii (dacă nu chiar cu identitatea cu persoana Treimică a Fiului): “Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu viez pentru Tatăl, și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.” (În. 6: 56,57). Acesta este scopul primordial al sacrificiului Celui ce unii dintre noi spun că a fost Dumnezeu venit în trup, și asta este finalitatea împărtășirii - în părtășirii - devenirii parte - cu trupul și sângele Domnului, care confirmă saltul calitativ față de realizarea veterotestamentară, salt subliniat chiar de către evanghelist în versetul următor “Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mână și au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.” (În. 6: 58)

Știu… pare nebunie. Dar cum ar putea fi perceput Adevărul de către o lume nebună?

Nu voi dezvolta mai mult acum și aici acest subiect, căci nu voiesc a vă plictisi. Sper doar ca, înainte de a reintra în agitația sterilă cotidiană, paștele acesta să fie pentru fiecare dintre noi, dacă nu (incă) momentul de trecere de la formal și formalism religios la efectivitate duhovnicească, măcar trecerea la un alt nivel de înțelegere a noțiunii de creștin… în sensul ei primar, originar… sensul ăla “smintitor” pentru iudei și “nebunesc” pentru “neamuri”, așa cum spunea Ap. Pavel (I Corinteni 1: 23). Căci dacă vom întelege că pentru un creștin “aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (În. 17: 3) și deci că "viața veșnică" se dobândește prin cunoaștere iar "împărăția cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc" (Mt. 11: 12), abia atunci vom înțelege ce înseamnă să fii creștin.

"Cel ce are urechi de auzit, să audă!"

Hristos a înviat!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Pagina textului și comentariile ›

30 martie 2020

Pentru prima oară de la facerea lumii credința exteriorizată, ritul, rugăciunea publică au fost interzise!

În toată lumea și în același timp!

Pe durata nedeterminată!

Creștini, muslimi sau iudei, hindi, budiști sau daoiști... toți suntem consemnați, proscriși, periculoși. Interziși!

Toți suntem datori să ne închinăm însingurați “atotputernicului CoVid”, el, “care se află pretutindeni și nicăieri” și sa îl venerăm ‘spăimântați de boală, înfricoșați de moarte! Slăvind “salvatorii” noștri: statele, militarii și corporațiile, toți deveniți eroii noilor noastre vremuri!

Cultul morții și al bolii, al controlului absolut asupra trupului, sufletului și spiritului uman e pe cale să biruiască credința în Lumină, în victoria Vieții asupra Morții, în sămânța divină pe care Domnul a sădit-o în noi spre Îndumnezeire și viață veșnică.

Semnele vremilor?

Da!

Dar Lumina va birui Întunericul de data asta!

Sunt convins!

#HaiLiberare!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Pagina textului și comentariile ›

22 februarie 2021

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, rugăciunea care trebuie să ne lumineze și să ne îndrume în toată perioada Triodului, mai exact timp de 10 săptămâni, de azi până în Vinerea Mare:

“Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie) Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie)

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.” (o metanie)

Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (o închinăciune)

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)

Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie mare:

“Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie) Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie)

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.”

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Pagina textului și comentariile ›

15 martie 2021

E vremea împăcării cu Dumnezeu, cu sine, cu aproapele.

E vremea smereniei și a iertării!

E vremea pregătirii noastre pentru Marea Trecere:

Marea Trecere de la moarte la Viață a Domnului pe care o sărbătorim în fiecare an ca și în fiecare duminică, a Marii Treceri de la om la Om înDumnezeit pe care ne-o propune și ne-o promite Domnul (“Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” - Ioan 21: 17), dar și a Marii Treceri a fiecăruia dintre noi de aici dincolo.

E un timp al rugăciunii, al tăcerii și al flămânzirii.

Da, al flămânzirii! Al flămânzirii, așa cum însuși Domnul a făcut-o: “Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit.” (Matei 4: 2)

Foamea noastră de Dumnezeu nu poate fi hrănită decât cu o altă foame, căci preaplinul Dumnezeirii nu se întrevede decât din lipsuri: lipsa de lumea asta, lipsa de răutate, lipsa de mândrie, lipsa de eu. Și nimic nu face mai prezentă, mai evidentă lipsa de consistență a lumii acesteia decât lipsa hranei, foamea!

Da, vorbesc despre foamea fizică, reală, foamea de alimente! Am mai vorbit odată despre acest subiect: câți dintre noi mai știm ce e foamea? Ce e setea? Dar nu aia de “aș mânca ceva…” Foamea aia adevărată, pe care doar săracii și animalele o mai simt!

Câți mai știm cum e să fim în nevoie, în strâmtorare?

“Bogatul nu crede niciodată celui sărac, nici sătulul celui flămând.” prea bine spune proverbul românesc. Căci așa e: este imposibil să empatizezi cu cel a cărei stare nici nu ți-o poți imagina.

Vreți să reîncepeți să fiți oameni, să vă dezbrăcați de raznele și prisosurile, de nălucirile și rătăcirile lumii ăsteia? Încercați foamea! Încercați setea! Sunt antidotul oricăror mreje și capcane!

“Flămânzirea” este începutul zdrobirii inimii, este calea smereniei adevărate.

Flămânziți de cele ale lumii ăsteia și nu veți mai flămânzi de Dumnezeu!

Post luminat și binecuvântat!

Iertați și binecuvântați, fraților!

Post script: pentru toate cele de mai sus vă rog să mă iertați dacă în perioada care va urma voi refuza invitațiile voastre sincere de a ieși la masă, sau doar de a mânca ceva, orice, împreună!

Tot pentru motivul acesta și postările mele vor fi mai rare și vor ține doar de subiectele urgente și arzătoare de la care nu ne putem sustrage... deocamdată!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Pagina textului și comentariile ›

Comentarii

Spuneți-vă părerea. Comentariile apar imediat ce sunt aprobate.