Acasă › Despre viață, printre rânduri › Despre poeme și versuri
Puținele versuri pe care am îndrăznit să le fac publice.
9 de texte, în ordine cronologică
Și în acest context tulbure mi-aduc aminte de câteva versuri care vor trebui să devină pentru mine deviza zilelor ce vor urma:
"Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Un strop
Cazând grăbit spre al Gaiei pântec
I-aud în lunecare întregul devenirii cântec,
Un strop.
Cum viața-n treagă lunecă în vrie,
Omul având ca unic scop sa știe
Un strop
Că-ntreg misterul ăstei lumi opace,
Se Ascunde stând tihnit în pace
În strop.
Cum el în sine este totul,
Și balta, râul, marea sau oceanul,
Ca strop.
Unind în sine în grabnica-i cădere,
Tot ce e jos cu-a cerului mistere
În strop.
Căci doar clipa e cea ce-ndeasă
Și cer și oceane și lumea înțeleasă
În strop.
Dar el, strivindu-se în tulbure băltoaca,
Pare cu malul una sa se facă,
Un strop,
Doar până când la a soarelui chemare
Ii amintește natura-i călătoare
De strop...
Și acum privind l'a cerului ofrandă,
Cum zeii înșiși spre noi oferă slavă
Pe strop
Rugând pre om ca gândul să ridice,
Spre înaltul cerului pentru a fi ferice
Un strop:
C'așa cum fiecare picătură e'ntreg oceanul,
Așa și omul tot una-i cu Domnul,
Un strop...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Constat cu stupoare și indignare ca la violul a cărei victimă a fost tânara din Vaslui se buluceste sa participe și mass-media alături de cele 7 bestii și cei trei pseudo magistrați (doi "judecători" și un "procuror") care i-au pus liberi pe făptași: untermensch-ul măruță de la "pro jeg tv" a dat în prime time un interviu cu victima violului (a cărei față și voce nu au fost blurate!!!), interviu care a fost preluat de mai toate celelalte televiziuni și ziare romanești!!!
Aloooo, CNA-ule!!!! Va faceți și voi părtași la acest gang-bang mediatic, sau pentru a reacționa așteptați sa fie difuzat în prime time și filmulețul xxx din genul "snuff" realizat în timpul violului???
Aloooo, cetățeanule!!!! Cât de jos poți coborî sa accepți sa fii părtaș pasiv la mizeria cu care îți sunt umplute sufletul și mintea???
Mi-e SCÂRBĂ și în același timp RIȘINE ca sunt contemporan cu homunculii care măsoară viața și demnitatea umană în bani și puncte de audiență!
PS NU, eu nu voi da "share" niciunuia din zecile de articole apărute pe net în care este dat în clar chipul victimei... Vreau sa cred ca mi-a mai rămas un strop de umanitate în lumea noastră mică și infectă.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
HIBERNALbĂ
De unde-atâta alb în lumea noastră neagră?
Sa fie un înger
____________ ce din aripi scutur'
De muchiile-nmoaie în forme dulci de ceară
Sub țol sculptat
____________ în fulg de vântul ce îl flutur'?
Abstract.
Un dar de sus unește tăria cu pământul
În dalbă unitate
____________ ce șterge accidentul,
Ce limita topește, o face sa dispară!
Iar indistincțiunea
____________ în lume stă s'apară:
Minunea.
Și timpu' acu' s'opreste! Doar fulgul ce-l animă
Împinge încă-n fuga-i
____________ un vis ce ne hrănește.
Multiplul se ascunde'n arhetipală schemă.
Iată plăcerea
____________ ce, singur, ea mă izbăvește:
Tăcerea.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Dacă totul ar avea un scop și nimic nu ar fi întâmplător, probabil ca singurul nostru rost ca popor mic cu un destin gri și o cultură "minoră" a fost să putem prilejui apariția următoarelor versuri:
"La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,
Pe când totul era lipsă de viață și voință,
Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în fășii,
De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii...
De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Și în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viață de un dor nemărginit."
Și nu, nu contează dacă versurile astea nu au intrat în cultura zisă universală, căci Adevărul și Frumosul sunt Universale chiar dacă nu sunt clamate în toate limbile pământului sau la fiecare colț de stradă și nici măcar de la catedrele marilor universități ale "lumii mici" în care viețuim!
Important e că Adevărul a fost rostit! și că noi și limba noastră suntem vehiculul Frumosului.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
HIBERNALBĂ
De unde-atâta alb în lumea noastră neagră?
Sa fie un înger
ce din aripi scutur'
De muchiile-nmoaie în forme dulci de ceară
Sub țol sculptat
în fulg de vântul ce îl flutur'?
Abstract.
Un dar de sus unește tăria cu pământul
În dalbă unitate
ce șterge accidentul,
Ce limita topește, o face sa dispară!
Iar indistincțiunea
în lume stă s'apară:
Minunea.
Și timpu' acu' s'opreste! Doar fulgul ce-l animă
Împinge încă-n fuga-i
un vis ce ne hrănește.
Multiplul se ascunde'n arhetipală schemă.
Iată plăcerea
ce, singur, ea mă izbăvește:
Tăcerea.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Degeaba
Degeaba îngrădiți cuvântul,
Degeaba ne-ndoctrinați gândul,
Degeaba ne-astupați privirea,
Degeaba ascundeți amintirea.
Degeaba ne aruncați în cazne,
Degeaba ne-ncurajati în razne,
Degeaba ne-njurați părinții,
Degeaba spuneți nu și vieții...
Degeaba, scârbavnice năpârci!
Degeaba. Feriți-vă de furci!
Degeaba... inima nu tace!
Și Adevărul ne va face
liberi!
M-am întors.
Acolo de unde nu am plecat niciodată:
de lângă voi, de lângă prietenii mei!
.
Post script: “Legenda spune ca spectacolul asta are asupra cretinilor efectul pe care tamaia îl are asupra demonilor” - via Radu Iliescu: https://m.youtube.com/watch?v=WUxgHw10mrs
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Ziua femeii?
Dar când nu e ziua femeii?
Avem oare nevoie de un motiv anume să venerăm Viața, sa lăudăm Frumusețea, să cântăm Iubirea?
Pentru voi, doamnelor, de dragul și de dorul vostru, s-au ridicat imperii și s-au destrămat civilizații, s-au scris biblioteci de versuri și cântări, s-au tocit strune și glasuri de poeți... pentru voi, doar pentru voi, se întâmplă tot ce se-ntâmplă în lume!
D-asta chiar nu aveți nevoie de o zi anume, căci toate zilele din an sunt ale voastre!
Sărbătoarea asta socialist-progresistă pornita pe la începutul secolului ororilor nu a fost nimic altceva decât prilejul de a va coborî de pe soclul de pe care erați slăvire și de a fi aruncate în fabrici și uzine, pe câmpurile de război și la munci și cazne bărbătești, toate sub pretextul egalității promovat de feminism.
Or, voi, doamnelor, nu ne sunteți nicicum egale! Nu ați fost niciodată!
Ați fost și ați rămas idealuri, vise, amintiri, frumosul însuși întrupat!
Cum sa ne fiți egale?
Culmea e ca în zilele noastre, aceleași forțe progresiste vor sa va detroneze și din postura de muze, încercând jalnic sa va plagiere și aparențele biologice, aducându-vă ca “egali” tot felul de impostori, rătăciți și smintiți care, în pofida evidenței biologice, vor să vă fure și privilegiul de a fi... femeie!
Nu, eu nu sărbătoresc 8 Martie!
Eu va sărbătoresc pe voi, doamnelor!
În fiecare zi!
La mulți și frumoși ani!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Și pentru ca ieri nu a fost timp pentru el, Eminul, mai las aici câteva versuri de-o sumbră profeție:
“Și zeii mângâind lungele barbe,
Nălțând privirea-n bolțile antice
Spre a-și aminti dulci suveniri,
M-ar asculta spunându-le de lumea
Cea de pitici, ce virmuiește astăzi
Pe țărâna ce-au locuit-o ei.
„Lasă-i pustiei, cine-ar fi crezut
C-atât de mizerabilă a deveni.
Semința cea din zei născută".
Dar un bătrân ce sta-ntr-un colț de masă
Ridică cupa lui cu mied: „Ascultă,
Nu mi-i ști spune ce mai face țara
Ce Dacia se numea regatul meu?
Mai stă-nrădăcinată-n munți de piatră,
Cu murii de granit, cu turnuri gote,
Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?"
„Nicicum, o, Decebal. O văd
Pentru întâia dată acum înălțată
Prin părul tău ca o coroană mândră,
Lucrată-n pietre scumpe ca-n granit."
„Dară urmașii acelor romani?"
„Ce să vorbesc de ei? Toți oamenii
Pigmei sunt azi pe vechiul glob... dar ei
Între pigmeii toți sunt cei mai mici
Mai slabi, mai fără suflet, mai mișei.
Romani sau daci, daci sau romani, nimic
N-aduce aminte de-a voastră mărire.
Orice popor, oricât de prăpădit
O piatră va găsi, sau o bucată
De fier ori de aramă, ca să sape
Cu ea urmele-adânci ce le-ați lăsat
Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii
Și ospătați cu ei în colbul negru
Uitat ș-ușor al vechiului pământ.
Dar ei... De-ar merge-n sud și nord nimica.
Sunt ca o laie de nomazi și de lăieți
Ce stau deocamdată numai pre pământul
Ce l-au cuprins, spre a fi alungați
De alt popor mai tare, iubitor
De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina
Și gloria celor ce sunt."
„Ah! ce-am dori în ora morții mele,
Roma să guste pân-în fund păharul
Mizeriei și-a decăderii, într-atât
Încât să se desprețuiască ei pe sine
Asta s-a împlinit... Romanii vechi și mândri,
Învingătorii lumii, au devenit
Romunculi... Dar cu ce s-ocupă ei?
Or fi crescând căței, or fi-nvățând
Să strige ca cucoșii... un popor
Ce se desprețuiește pe el însuși trebui
S-ajungă la d-acestea."
„Nu, vorbesc franțuzește și fac politică."
„E tot atâta."”
Fragment (uitat?) prea rar citat (oare de ce?) din “Odin și poetul”.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Comentarii
Spuneți-vă părerea. Comentariile apar imediat ce sunt aprobate.