23 martie 2018

Hibernalbă (poem)

HIBERNALBĂ

De unde-atâta alb în lumea noastră neagră?

Sa fie un înger

ce din aripi scutur'

De muchiile-nmoaie în forme dulci de ceară

Sub țol sculptat

în fulg de vântul ce îl flutur'?

Abstract.

Un dar de sus unește tăria cu pământul

În dalbă unitate

ce șterge accidentul,

Ce limita topește, o face sa dispară!

Iar indistincțiunea

în lume stă s'apară:

Minunea.

Și timpu' acu' s'opreste! Doar fulgul ce-l animă

Împinge încă-n fuga-i

un vis ce ne hrănește.

Multiplul se ascunde'n arhetipală schemă.

Iată plăcerea

ce, singur, ea mă izbăvește:

Tăcerea.

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre poeme și versuri