Israel, Gaza, Iran, Turcia — și lecțiile pe care ar trebui să le tragem.
15 de texte, în ordine cronologică
3 noiembrie 2015
Cum rămâne însă cu multinaționala Universal Music care a organizat lansarea albumului “Mantras of War” al trupei Goodbye to Gravity în spelunca aia infectă transformată în cameră de gazare și crematoriu???
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Se împute treaba: avionul (foarte probabil rusesc) doborât la granița turco-siriană poate fi scânteia care aprinde butoiul de pulbere care e lumea în zilele noastre. În chiar aceste momente se iau cu siguranță niște decizii cruciale. Atât de cruciale încât ne pot afecta chiar și pe noi în fundul nostru de lume populat până la refuz de "tineri frumoși și liberi".
D'asta cred că e cazul pentru o vreme să încetăm să "Pray for" cutare sau cuTare (unde cutare e oricare cauză nobilă vehiculată pe fb) și să începem să "Pray for us"...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Întâmplările care ne hrănesc paranoia noastră cea de toate zilele: Duminica, 3 Februarie 2019, The New York Times titra: “Bitcoin could help Iran subvert sanctions”.
Azi, 6 Februarie 2019, Bloomberg se întreabă “What Crypto Exchange Founder's Death Illustrates About Bitcoin”...
Și eu mă întreb același lucru.
Post script: cert e ca de azi “portița” Bitcoin s-a închis pentru iranieni. Good job! ;)
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Decizia unilaterală a cuiva, persoană sau entitate statală, de a lua viața uneia sau mai multor ființe umane, urmată de trecerea la act, se numește crimă. Punct.
Și da, ar trebui pedepsită în urma unui proces.
Nu contează cine e făptuitorul și nu contează cine e victima.
Nu contează motivul invocat.
Nu contează atrocitățile presupus comise de persoană/persoanele ucise.
Nu contează nici măcar dacă persoanele ucise ar fi comis crime împotriva umanității sau ar fi încălcat sistematic drepturile omului.
La o monstruozitate NU se poate răspunde cu altă monstruozitate! La barbarism nu poți răspunde cu barbarism... decât dacă ești barbar.
Într-o lume în care se pornesc războaie și “revoluții” pentru apărarea “drepturilor omului” și a “democrației”, nu mai pot fi uciși oameni cu încălcarea celor mai fundamentale drepturi ale omului, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.
Măcar nu de cei care pozează în apărători ai drepturilor omului și ai democrației.
E motivul pentru care lumea civilizată a instituit începând cu anul 2002 Curtea Penală Internațională, cu sediul la Haga. Și au dat dreptul și puterea Curții de a judeca și pedepsi persoanele fizice vinovate de comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, care aduc atingere intereselor de ansamblu ale comunității internaționale.
Un tribunal penal internațional instituit anterior pentru a cerceta crimele de război din fosta Iugoslavie a demonstrat ca poate face dreptate, în pofida propagandei și împotriva intereselor marilor puteri. Deși a condamnat peste 90 de persoane vinovate de crime de război, Tribunalul ONU pentru Crime de Război de la Haga a concluzionat că fostul lider sârb Slobodan Miloșevici NU a fost responsabil pentru crimele de război comise în Bosnia. Și l-a achitat. Post mortem - căci el a fost închis de câștigătorii războiului din Iugoslavia. Până la sfârșitul vieții lui.
Da. Dreptatea nu are culoare politică.
Sau ar trebui sa nu aibă!
Poate tocmai asta e și motivul pentru care “tratatul de instituire nu a fost nici semnat nici ratificat de câteva țări importante precum Statele Unite, Rusia, China, Israel și Irak. De fapt, Statele Unite și Israelul au semnat inițial tratatul însă au anunțat ulterior că își retrag semnătura.”
Poate ca, în fața Curții, Soleimani ar fi fost achitat de acuzațiile care i s-au adus. Sau poate nu.
Nu vom ști niciodată, căci “sentința de condamnare le moarte” a acestuia a fost dată de niște Generali și a fost deja dusă la îndeplinire.
Poate că aceste state care nu au semnat Tratatul de la Roma de înființare a Curții Penale Internaționale ar trebui să renunțe la ipocrizie și să recunoască faptul că singurele motoare ale acțiunilor lor cinice sunt interesele. Interese locale, globale, dar doar interese! Nu principii. Nu valori.
Sau, până atunci, poate România nu va mai accepta lecții de democrație și/sau drepturile omului de la statele care au refuzat explicit domnia legii și a drepturilor omului la nivel mondial. Măcar așa, cei care vor fi condamnați în România la ani grei de închisoare (sau chiar omorâți) pentru “terorism” sau “doar” “corupție” vor avea statutul pe care îl merita: de condamnați politici.
Clar e că nu mai merge așa!
Sau ca lumea merge prost așa cum merge.
Clar e ca lumea trebuie sa renunțe măcar la ipocizie, dacă la cinism nu poate!
Ps: Ii rog pe cei care au aplaudat uciderea lui Soleimani sa nu mai vorbească despre “drepturile omului” și nici despre abuzurile din justiție. Nu știți de ce? Nu înțelegeți care este legătura între cele două subiecte? Și sunteți sinceri când spuneți ce spuneți? Ar fi timp pierdut sa insist în a va explica. Mergeți și va închinați la idolii voștri. Dar, va rog, renunțați sa pomeniți “justiție independentă” și “drepturile omului”.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Meanwile… propaganda se încăpățânează să rămână în disonanța cognitivă indusă financiar și ne anunță despre planul lui Puțin de a se refugia de la Moscova în Siria sau în Iran...
Atât s-a putut!
Asta pentru a ne demonstra cât de jos a ajuns presa în ultimii doi ani: după tușele groase și propaganda criminală și liberticidă din plandemie, acum se întrec pe ei înșiși…
Și trec de la abjecție până dincolo de limitele penibilului.
Cu deja tradiționalul #FițiNeProști,
vă Invit să evitați consumul excesiv de mainstream media!
Iar când o faceți… faceți-o în doze cumpătate și doar pentru amuzament: acolo veți găsi cele mai bune tragi-parodii ale realității lumii noastre.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
“Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
La mulți ani, florii Dvs!
Și, așteptând și noi Învierea, cuvine-se a le spune și fraților noștri catolici și protestanți:
Hristos a înviat!
Christus resurrexit!
Le Christ est ressuscité!
Christus ist auferstanden!
Krisztus feltamadt!
Christ is risen!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Ultima democrație a Europei a decis: “Nimeni nu va limita drepturile poporului turc, nimeni nu ne va opri!”
Asta va rămâne memorabil în discursul câștigătorului Erdogan.
Aceste cuvinte vor marca politica Turciei din următorii ani:
Turcia rămâne suveranista, independentă și își afirma rolul de mare putere locală.
Mai mult: Turcia, membră a NATO și BRICS în același timp, va lua distanță față de SUA dar și față de “modernism”: “BYE, BYE MR KEMAL!”, ieșite don gura lui Erdogan, certifica asta. Faptul ca a spus în engleză asta e un mesaj direct pentru SUA, dar când s a referit la KEMAL… sigur nu se referea DOAR la deja anonimul domn Kılıçdaroğlu, contracandidatul “sultanului”, mare susținător al “valorilor” vestice reprezentate de LGBTQWERTY și de Slava.
Mesajul îl avea ca destinatar istoric pe dl Mustafa Kenal Ataturk! Faptul e confirmat de frază de la începutul discursului lui Erdogan: “Am început această călătorie la Istanbul, azi o închei la Istanbul! Mulțumesc Istanbul!” și Faptul ca “sultanul” a preferat Istanbul Ankarei ca punct de pornire și terminare a campaniei sale electorale nu este întâmplătoare, cum nu întâmplător e faptul ca Kemal Kılıçdaroğlu a ales Ankara. Istanbulul a fost capitala Otomană, Ankara este capitala statului “modern” clădit de Ataturk. Mesajul este simplu: Kemal a devenit istorie. Kemal Ataturk.
E motivul pentru care mai risc o “profeție”: pe timpul mandatului lui Erdogan Istanbulul va redeveni capitala Turciei. Sunt convins de asta. Rămâne de văzut dacă viitorul îmi va da dreptate, dar recâștigatul statut de mare putere regională și reîntoarcere spre valorile tradiționale vor cere o demarcare neta temporala și spațială, și schimbarea capitalei Turciei va fi acest moment și acel loc.
Și va mai rămâne ceva după ziua de azi, ceva aparent paradoxal:
Turcia e ultima democrație a Europei!
Au existat candidați cu perspective diametral opuse, liber exprimate, supuse unui scrutin liber în care poporul a hotărât clar, dar la limita, victoria lui Erdogan fiind confirmată de contracandidatul sau, Kemal Kılıçdaroğlu? Unde se mai întâmpla asta în “lumea civilizată și democratică”? Unde?
Unde mai decide poporul împotriva trendului global? Unde?
Sigur nu în Europa sau în “lumea democratică” occidentală.
Și aici e paradoxul: democrația, născuta și teoretizata în occident mai e practicată doar la porțile Orientului…
O concluzie? Poporul turc a decis democratic întoarcerea definitivă a unei pagini a istoriei: unipolarismul a apus, azi Pax Anericana a decedat!
Multipolarismul a fost moșit la Istanbul.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
“Dacă ne unim cu toții, Europa, SUA, Israel, vom învinge!” a spus ambasadorul Israelului la propaganda TV.
Ce să înțelegem de aici?
1. Că suntem deja în război.
2. Că suntem în tabăra aia bună, desigur, din lumea democratică și civilizată, evident, dar care reprezintă maxim 20% din lume.
“Ghinion!”, cum profetic grăit-a “șeful statului” în care cu mândrie trăim.
Post scriptum: Noroc că avem 32 de avioane în valoare de peste 6,5 miliarde euro… de luat peste 10 ani!
Mulțumim din inimă partidelor parlamentare!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Să presupunem ca România s-ar confruntă cu o situație “Gaza” în Dobrogea… sau în Sectorul 1 (Doamne fere’!).
Credeți ca ne-ar da cineva permisiunea să acționăm împotriva teroriștilor precum IDF-ul? Doar întreb…
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Poziția radicală antioccidentală exprimată în discursul ținut în fața a 2 milioane de turci arată că în NATO nu va mai putea fi luată nicio decizie cu unanimitate.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Evenimentele din ultimele săptămâni și, în special, cele de Sâmbătă 28.10.2023 se constituie în epicriza și certificatul de deces al „celei mai mari alianțe militare din istoria lumii”.
Dacă pozițiile constante ale lui Orban sau declarațiile lui Fico erau simptomele clare ale unei boli în stare terminală a pacientului NATO, declarațiile de Sâmbătă ale lui Erdogan au fost semnătura pe certificatul de deces al paravanului prin care SUA își exercită până mai ieri puterea hegemonică asupra lumii.
Pentru a stabili premizele va trebui să aruncăm un ochi iar la Tratatul NATO… prilej cu care ajungem imediat la următoarele concluzii:
1. „Obligația „toți pentru unul, unul pentru toți” prevăzută de art. 5 nu e o obligație a părților semnatare ci o opțiune!
2. Deciziile privind extinderea NATO se iau „prin acord unanim” (art. 10)
3. Nu există nicio dispoziție în Tratatul NATO care să facă posibilă excluderea unui sau mai multor membri din Alianță.
Să le luăm pe rând…
În concret, art. 5 prevede că „Părțile convin ca un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, sunt de acord ca, (ATENȚIE MARE!!!)
dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-aprare individual sau colectiv recunoscut prin Articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părțile atacate prin efectuarea imediat, individual sau de comun acord cu celelalte Părți, a oricărei acțiuni pe care o consider necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlantice.”
Revin și subliniez „(…) dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-aprare individual sau colectiv recunoscut prin Articolul 51 din Carta Naiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părțile atacate prin efectuarea imediat, individual sau de comun acord cu celelalte Părți, a oricărei acțiuni pe care o consider necesară, inclusiv folosirea forței armate”
Cu alte cuvinte atacarea unui membru va putea aduce un „sprijin” „prin efectuarea imediat” „individual sau de comun acord cu celelalte Părți” „a oricărei acțiuni pe care o consider necesară, inclusiv folosirea forței armate”.
Sprijinul nu este obligatoriu și nici nu este neapărat militar, fapt confirmat de mai mulți specialiști în domeniu.
Mai’a K. Davis Cross, profesor de științe politice și afaceri internaționale la Universitatea Northeastern a spus că dacă are loc un eveniment declanșator, membrii NATO „se întâlnesc pentru a discuta dacă sunt de acord că acțiunile de pe teren justifică invocarea articolului 5” și în acest moment ”Trebuie să ajungă la un CONSENS în acest sens, deci nu e vorba de un vot formal. Consensul poate însemna că niciun guvern nu se opune invocării articolului 5.”�Ceea ce face ca posibil ca membrii NATO să nu ajungă la un consens cu privire la un răspuns militar direct la un atac rus. „Nu există niciun fel de răspuns automat, în nicio circumstanță”, spune Michael O’Hanlon, membru senior la Brookings Institution.
În al doilea rând, chiar dacă membrii NATO ajung la un consens și invocă articolul 5, fiecare membru poate decide individual cu ce ar dori să contribuie, militar sau în alt mod.
Conținutul articolului 5 „este, de fapt, un fel de autorizație pentru ca alianța să decidă cum să acționeze, colectiv ori individual”, spune Charles Kupchan, membru senior la Consiliul pentru Relații Externe și profesor la Universitatea Georgetown.
(Citate preluate de pe Poynter.org. - Traducere și adaptare B.T.I.)
Mai mult, în tratat este scris explicit că extinderea NATO trebuie făcută PRIN ACORD UNANIM.
Cum spuneam excluderea unei țări membre nu este prevăzută în niciun mod în tratat, însă chiar și forțând o astfel de excludere, DECIZIA EXCLUDERII AR TREBUI LUATĂ TOT „PRIN ACORD UNANIM”N - ceea ce, iar, e puțin probabil să se poată întâmpla, motiv pentru care Turcia (sau oricare alt „elev nedisciplinat”) va rămâne membru sine diae urmând să blocheze din interior orice acțiune…
Or, „ACORDUL UNANIM” este demult istorie în NATO… ceea ce face ca însăși „cea mai mare alianță a lumii” să devină istorie. O istorie inutilă (o singură dată a fost invocat art. 5 și atunci a fost de 11 Septembrie 2001…) și extrem de costisitoare.
Fără dubiu, dacă până acum pozițiile Ungariei, Slovaciei sau chiar a Poloniei ridicau semna de întrebare cu privire posibilitatea ajungerii la una „ACORD UNANIM”, după declarațiile de sâmbătă făcute de Erdogan devine evident că UNANIMITATEA A DEVENIT ABSOLUT IMPOSIBILĂ ÎN NATO!
Iar asta înseamnă că NATO, de facto, a murit sâmbătă.
Fantoma lui rămâne însă - MOROIUL NATO continuând să impresioneze doar copiii din lumea a treia și fătucile din presa corect politică.
Vom trăi un Haloween militaro-geostrategic încă mulți ani, un spectacol grotesc, inutil, fără finalitate dar, în schimb, extrem de scump!
Ce ar trebui s înțelegem începând de azi?
Că suntem pe cont propriu, singuri responsabili de soarta noastră!
Și că pentru o țară mică sau medie ca noastră nu armele vorbesc (nici măcar alea 32 de F35 care vor veni peste 10 ani!), ci inteligența și diplomația.
De aceea, poate noi românii ar trebui să înțelegem și în cheie diplomatico-geostrategică cuvântul Domnului care ne îndemna
„Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii!)” (Matei 10: 16)
Adică nu invers, nu cum facem azi!
Dan MV Chitic
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Trump, alături de Neranyahu, tocmai spune ca în Gaza va continua și se va accelera epurarea etnică prin deportarea (“strămutarea” - se spune nou corect politic) palestinienilor:
“De ce să vrea să se întoarcă acolo? Nu cred că se pot construi așezări noi în Gaza! … cel mai bine e să pleci!”
Asta o spune în aceeași zi în care Trump a anunțat ca va continua să sprijine Ucraina în schimbul metalelor rare din acea țară… care majoritatea se află în partea ocupată deja de ruși.
Cu alte cuvinte: “The war must go on!”
The hope is over. Too soon…
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
În urma evenimentelor de azi, 3 Ianuarie 2026, mi-am dar seama, fără urmă de îndoială, că decizia mea de acum aproape un an de a mă retrage din viața publică a fost una corectă: lumea merge în direcția cea bună! Binele și principiile sale au iradiat și s-au implementat în toate păturile sociale, peste tot în lume! Din Venezuela până în România, din Ucraina până în Iran, dreptatea și democrația vor învinge (îmi venea să spun „vor prevala”)!
În plus, faptul că largă majoritate a populației lumii civilizate (din care facem cu mândrie parte) aclamă această stare de fapt, îmi confirmă faptul că lucrurile merg iremediabil pe făgașul bun și corect al istoriei!
Motiv pentru care consider că orice efort pentru a aduce un plus la ceea ce deja este foarte bine este absolut inutil.
De aceea, recunoscând la justa valoare și admirând faptele liderilor lumii civilizate, consider că niciun cuvânt, nicio faptă nu poate aduce niciun plus de valoare faptelor pline de vitejie și de moralitate, a deciziilor pline de înțelepciune ale liderilor noștri.
Iată de ce, mulțumind umil urmăritorilor mei, voi încheia definitiv acum orice implicare în viața publică a unei societăți care, indubitabil, merge în cea mai bună direcție imaginabilă.
Vă mulțumesc și vă doresc ca Domnul să aibă în paza Sa pașii noștri și viețile noastre!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
🇮🇷 Declarația Consiliului Național Suprem de Securitate al Iranului privind încetarea focului de două săptămâni și condițiile de negociere:
“Inamicul, în războiul său nedrept, ilegal și criminal împotriva națiunii iraniene, a suferit o înfrângere incontestabilă, istorică și zdrobitoare. Mulțumită sacrificiului liderului martir al Revoluției Islamice, Marele Ayatollah Imam Khamenei, conducerii Liderului Suprem și Comandantului Șef, Ayatollah Seyyed Mojtaba Khamenei, curajului luptătorilor de pe fronturi și prezenței istorice și eroice a poporului iranian încă de la începutul războiului, Iran a obținut o mare victorie și a forțat Statele Unite să accepte planul său în 10 puncte.
În cadrul acestui plan, Statele Unite s-au angajat, în principiu, să garanteze neagresiunea, să recunoască controlul continuu al Iranului asupra Strâmtorii Hormuz, să accepte îmbogățirea uraniului, să ridice toate sancțiunile primare și secundare, să pună capăt tuturor rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și AIEA, să despăgubească Iranul pentru daune, să retragă forțele de luptă ale SUA din regiune și să oprească războiul pe toate fronturile, inclusiv împotriva rezistenței din Liban.
Ne felicităm poporul iranian pentru această victorie și subliniem că finalizarea detaliilor sale necesită încă perseverență, conducere prudentă și unitate.
În ultimele 40 de zile, Iran și forțele de rezistență din Liban, Irak, Yemen și teritoriile palestiniene au dat lovituri inamicului care nu vor fi uitate niciodată. Iran și axa rezistenței, ca reprezentanți ai onoarei și umanității împotriva celor mai brutali dușmani, au dat o lecție istorică - zdrobirea forțelor inamice, a infrastructurii și a activelor politice, economice, tehnologice și militare până la punctul de colaps, lăsându-le fără altă opțiune decât supunerea.
La începutul războiului, inamicul a crezut că poate domina rapid Iranul militar și forța capitularea prin instabilitate. Ei au presupus că capacitățile de rachete și drone ale Iranului vor fi neutralizate și nu se așteptau la un răspuns regional atât de puternic.
Ei credeau că acest război va distruge Iranul, permițându-le să acționeze liber, să divizeze țara, să-i confiște resursele și să-l arunce într-un haos pe termen lung.
În ciuda pierderii liderului lor, luptătorii iranieni și aliații lor, bazându-se pe credință și inspirați de Imam Hussein, au decis să dea o lecție decisivă - răzbunând acțiunile trecute și asigurându-se că inamicul renunță la orice gând de agresiune viitoare și este forțat să se umilească în fața națiunii iraniene.
Cu această strategie și bazându-se pe o unitate politică și socială fără precedent, Iran și forțele de rezistență au lansat unul dintre cele mai intense războaie hibride din istorie împotriva Statelor Unite și Israelului, atingând toate obiectivele planificate.
Iran și forțele de rezistență pretind că au distrus în mare parte infrastructura militară americană din regiune, au provocat pierderi importante și au asestat lovituri severe forțelor inamice, infrastructurii și activelor, atât la nivel regional, cât și în interiorul teritoriului controlat de Israel. Presiunea a devenit atât de intensă încât niciunul dintre obiectivele principale ale inamicului nu a fost atins și, în circa zece zile, acesta și-a dat seama că nu poate câștiga. A început apoi să caute contact cu Iran prin diverse canale pentru a solicita o încetare a focului.
Oficialii iranieni afirmă că, timp de peste o lună, inamicul a solicitat încetarea ostilităților, dar aceste solicitări au fost respinse, deoarece războiul trebuia să continue până când obiectivele cheie ar fi fost atinse, inclusiv slăbirea inamicului și eliminarea amenințărilor pe termen lung. Iran a respins și numeroase ultimatumuri din partea SUA, subliniind că nu recunoaște astfel de termene-limită.
Autoritățile afirmă acum că majoritatea obiectivelor de război au fost atinse și că inamicul a fost împins într-o înfrângere istorică. Poziția declarată a Iranului este de a continua conflictul atât timp cât este necesar pentru a consolida aceste câștiguri și de a stabili noi realități de securitate și politice regionale bazate pe puterea și influența sa.
În acest context, și în urma aprobării de către Liderul Suprem și Consiliul Suprem de Securitate Națională, s-a decis – având în vedere poziția Iranului pe câmpul de luptă și incapacitatea inamicului de a-și impune amenințările – să se continue negocierile la Islamabad pentru a finaliza detaliile într-un termen maxim de 15 zile.
Iran a respins toate propunerile adverse și, în schimb, a prezentat propriul plan în 10 puncte prin Pakistan. Cererile cheie includ: trecerea controlată prin Strâmtoarea Ormuz sub coordonarea iraniană; încetarea acțiunilor militare împotriva grupurilor aliate; retragerea forțelor americane din regiune; stabilirea unui protocol de securitate în Strâmtoarea Ormuz care să afirme rolul Iranului; compensații integrale pentru daune; eliminarea tuturor sancțiunilor și rezoluțiilor internaționale; eliberarea activelor iraniene înghețate; și aprobarea oficială a acestor termeni într-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU.
Conform oficialilor iranieni, Pakistanul a transmis că SUA a acceptat aceste principii ca bază pentru negocieri, în ciuda poziției sale publice. Pe această bază, Iran a acceptat o perioadă de negociere de două săptămâni la Islamabad.
Se subliniază că această nu înseamnă că războiul s-a încheiat și că Iran va accepta doar o încetare completă a conflictului odată ce toți termenii propunerii sale vor fi finalizați.”
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Armistițiul de 15 zile propus de Trump Iranului în 08.04.2026, după ce amenințase cu o zi mai devreme ca va distruge complet civilizația iraniană, este
CEA MAI MARE ÎNFRÂNGERE DIN ÎNTREAGA ISTORIE A SUA,
o înfrângere mai rușinoasă decât Afganistanul și Vietnamul la un loc. Nu există dubiu!
Ce conține “victoriosul” plan acceptat de Trump după 38 zile de război și mai multe “obliterări” consecutive a dușmanului iranian? Păi iată propunerea în 10 puncte a Iranului, care include:
• Nicio agresiune viitoare
• Iranul păstrează controlul asupra Strâmtorii Ormuz
• Acceptarea îmbogățirii uraniului
• Ridicarea tuturor sancțiunilor
• Forțele americane se retrag din regiune
• Compensări plătite Iranului
• Războiul se încheie pe toate fronturile (inclusiv Liban!)
Mai mult, conform relatărilor AP, Planul de încetare a focului de două săptămâni include dreptul Iranului cât și al Omanului să perceapă taxe (foarte probabil în Yoani) de la navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, a declarat miercuri un oficial regional.
Oficialul a declarat că Iranul va folosi banii strânși pentru reconstrucție. OK… Nu e însă clar pentru ce va folosi Oman banii.
Q.E.D.: SUA A ÎNFRÂNT!
RUȘINOS! UMILITOR!
EPOCAL - la propriu!!! Și EPIC, desigur!
Petrodolarul e în perfuzii…
Ca o dovadă a ceea ce am spus mai sus, iată ca
🇺🇸🇮🇷 Trump tocmai ce a repostat declarația ministrului de externe iranian Araghchi, încercând să dobândească astfel bunăvoința dușmanului pe care îl asedia furios și pe care l-a “obliterat” de mai multe ori. (postare pe care o las mai jos)
Îngenuncherea fostului hegemon are drept consecință directă înfrângerea și umilirea partenerului israelian, Prim-ministrul pakistanez spunând că acordul include și Libanul, în contextul în care
🇮🇱🇺🇸 Autoritatea de Radiodifuziune a Israelului a transmis ca Israelul nu a făcut parte din procesul de negociere privind Iranul, însă Vicepreședintele SUA l-ar fi convins pe Satanyahu să ia decizia de a încheia un armistițiu.
Între timp, la ora 04:02 la care scriu aceste rânduri, Iranul continuă să bombardeze Israelul (în Teheran, Kermansah și Beersheba), Arabia Saudită, Qatarul, Kuweitul și Bahrainul, un oficial american declarând pentru Axios ca “Încetarea focului va începe în această seară (ora SUA), dar estimăm că va dura ceva timp până când ordinele vor ajunge la unitățile de pe teren din cadrul IRGC...” QED!
Poate de aceea Oficialii israelieni sunt (un pic) preocupați de acordul temporar de încetare a focului de două săptămâni pe care SUA l-a încheiat cu Iran, conform CNN.
În concluzie, nu știu cum interpretați dvs toate astea, însă mie-mi pare că
SUA A (CAM) CAPITULAT!
Azi, 08.04.2026, SUA tocmai a retrogradat din postura de unic și “undisputed” hegemon la statutul de putere regională, păstrând însă controlul asupra coloniilor precum România și Venezuela de prin Europa și America de Sud.
De aceea sunt convins ca într-adevăr este un moment istoric optim pentru a inaugura un parc cu numele lui Donald Trump în București!
Felicitări Băluță - impecabilă inspirație!
Dumnezeu e mare!
Post scriptum:
🇺🇸🇮🇱🇮🇷 Trump menține un optimism precaut în ceea ce privește negocierile cu Iran, a raportat Fox News. Potrivit canalului de televiziune, “președintele SUA nu dorește să pună în pericol procesul de negociere” căci , Doamne ferește, poate mai adaugă iranienii vreun punct prin plan, și menționează vreo condiție de dezarmare nucleară prin regiune! 😉
Post scriptum 2, la 04:26:
⚠️ ‼️🇮🇱🇮🇷🇱🇧 Presa israeliană: „Israelul” a încetat să tragă și atacurile din Iran și Liban au încetat.
În același timp, 🇮🇷 Liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, ar fi ordonat tuturor ramurilor militare să înceteze focul, conform radiodifuzorului de stat al Iranului, IRIB, la aproximativ două ore după ce Donald Trump a anunțat o încetare a focului.
Armele au tăcut, Slavă Domnului!
Habemus pacem?
Scrieri despre societate, politica internă și justiție
Cel mai întins capitol al cărții este cronica unei bătălii interne: partide, guverne, președinți, servicii, instanțe — și, dincolo de ele, societatea românească întreagă, cu credințele, rănile și speranțele ei. Scrise la cald, adesea în miezul evenimentelor, aceste pagini sunt deopotrivă pamflet și pledoarie — mărturia unui avocat care refuză să despartă politica de drept și dreptul de dreptate.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Comentarii
Spuneți-vă părerea. Comentariile apar imediat ce sunt aprobate.