Cugetări despre credință, moarte, suferință și sensul lumii — scrise fără amvon și fără pretenția teologului.
21 de texte, în ordine cronologică
6 octombrie 2012
"Nostalgia și melancolia sunt cele 2 fețe ale aceleiași trăiri, autentică și totală - IUBIREA: o față către creație, cealaltă către Dumnezeu; dar ambele nasc dorul, stare enstatică cu totul excepțională prin forță și intensitate. Din Dor a țesut Dumnezeu depărtarea, absența, moartea, neuitarea... Tot ceea ce este ascuns prin Singularitatea Domnului se află în Dor. Sacrificiala legătură dintre Iubitor și Iubit se condensează în natură Dorului:
'Preaiubitul înseamnă tot ce are viață, iar cel care iubește e neînsuflețit!/
Când cel care iubește nu își mai simte inima însuflețită de Iubire,/
El este asemenea unei sărmane păsări fără aripi. Ce păcat!' "
(comentariul lui TG, un mare maestru a cărei prietenie mă bucură și mă onorează, la versurile lui Mewlana Jalal-Ud-Din Rumi)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Din Denia zilei de Marți: "fiecare din noi să înmulțim talantul harului după măsură: Unul să aducă întelepciune prin fapte bune; iar altul să săvârșească SLUJBA LUMINĂRII; credinciosul să împărtășească cuvântul său celui ce nu știe tainele și altul să-și împartă bogăția săracilor."
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Hai să fac și eu urare: să ne aducă noul an sănătate, fericire, spor, pace (căci vremea învrăjbirii sper sincer să fi trecut) și toate cele de trebuință! Însă nu știu de ce niciodată, dar niciodată, nu ne urăm să fim și mai înțelepți!
O fac eu acum: hai să fim în 2015 înțelepți ca șerpii și blânzi precum porumbeii!
Și voi întări urarea mă cu un cuvânt din Cartea înțelepciunii lui Solomon:
"9. Cu Tine este înțelepciunea care știe faptele Tale și care era de față când ai făcut lumea și care știe ce este plăcut înaintea ochilor Tăi și ce este drept, potrivit poruncilor Tale.
10. Trimite această înțelepciune, din sfintele Tale ceruri, de lângă tronul slavei Tale, ca să mă ajute în ostenelile mele și ca să cunosc ce este bineplăcut înaintea Ta,
11. Fiindcă înțelepciunea toate le știe și le înțelege și mă va povățui înțelepțește în lucrările mele și prin slava sa mă va păzi.
12. Și astfel, faptele mele Îți vor fi plăcute și voi judeca poporul Tău cu dreptate și voi fi vrednic de tronul tatălui meu.
13. Cu adevărat, ce om poate să cunoască sfatul lui Dumnezeu sau cine poate să pătrundă voința lui Dumnezeu?
14. Gândurile muritorilor sunt șovăielnice și cugetările noastre sunt cu greșeală.
15. Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul și locuința cea pământească împovărează mintea cea plină de grijă.
16. Cu greu ne dăm seama despre cele ce sunt pe pământ și cu osteneală găsim cele ce sunt chiar în mâna noastră; atunci, cine a putut să pătrundă cele ce sunt în ceruri?
17. Cine a cunoscut voința Ta, dacă Tu nu i-ai dat înțelepciune și dacă nu i-ai trimis de sus Duhul Tău cel Sfânt?
18. Astfel, s-au făcut drepte cărările celor de pe pământ și oamenii au învățat ceea ce este plăcut înaintea Ta, și prin înțelepciune au cunoscut mântuirea"." (Cartea înțelepciunii lui Solomon cap. IX)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Mulți ani și fericire deplină vouă celor îmbrăcați în Domnul cu numele celor "întocmai cu apostolii"!
Hai să trăim cu toții, Elene și Constantini! căci da, alături de alte multe nume, am și-un nume de'mpărat... ;)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Azi, mai mult ca oricând, e momentul sa fim buni și darnici, dând un pic din picul nostru material, dar mai ales oferind pe cât posibil toată averea noastră cea nestricăcioasă, iubirea noastră, celor alături de care încă suntem, celor alături de care încă împărțim darul primit de noi toți - viața asta vremelnică.
Căci azi e praznicul dărniciei și iubirii, sărbătoarea faptului ca bunătatea și dărnicia Domnului premerge și întrece dreptatea și rigoarea Lui!
Domnul se pogoară și se naște cu trup din femeie pentru a îndumnezei firea, pentru a face omul intr-atât de Dumnezeu pe cât a fost El de om. E o recreere a creației, o înnoire fundamentala, fiintiala a acesteia, căci Cel Vechi de Zile, Cuvântul a toate făcător, se îmbracă în chip de nou Adam, se naște în trup stricăcios pentru a salva prin prezenta Sa întreaga fire umană, ba chiar întreaga existența.
E motivul pentru care toți și toate, indiferent de credința noastră, avem motive deplin întemeiate de bucurie, și asta indiferent dacă inima sau mintea noastră poate (sau nu) sa cuprindă, fie și în parte, înălțimea tainei. Căci Soarele luminează și încălzește în egală măsură atât pe văzători cât și pe orbi!
Cu atât mai mult, cei puțini în a căror inimă se va naște azi "răsăritul cel de sus" aducând cu El "lumina cunoștinței" dătătoare de Viață, sunt ținuți sa fie smeriți, buni și îngăduitori înainte de a fi drepți și riguroși, sunt obligați sa vadă mai întâi ceea ce ne unește și nu ce ne desparte. Căci multe sunt cele ce ne unesc - puținătatea zilelor, slăbiciunea, prostia, răutatea chiar, și putine, deși poate unele importante, sunt cele care ne despart - dramul de cunoaștere sau uneori de avuție care ne așează în tabere aparent diferite. Azi însă toți, ca ne asemanam mai degrabă magilor sau poate doar simplilor pastori, avem dreptul și chiar obligația sa ne bucurăm!
Bucuria asta ne obligă pe toți la smerenie, ne obligă la iubire, la înțelegere și dărnicie!
Așa sa ne ajute Dumnezeu!
Sărbători fericite!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Tinosul, departe de a fi atât de cunoscut precum Patmosul, unde Sf. Ap. Ioan se spune ca a avut revelația (Apocalipsa) intr-o pestera, sau la fel de bogat în mărturii ale creștinismului timpuriu ca și Parosul, această insula este unul din polii spiritualității din Marea Egee. Și asta de 2500 de ani. Dacă până în secolul II d.Chr. a fost un loc de venerație pentru adoratorii cutremuratorului Poseidon, care se strângeau aici din toată Mediterana cu ocazia sărbătorii poseidoniilor, de atunci până în zilele noastre credincioșii creștini vin de generații în pelerinaje. Și, de multe sute de ani, urca în genunchi (în zilele noastre pe un covor roșu) dealul pe care se află minunata Mânăstire a Bunei Vestiri.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Să mergem, credincioșilor, să întâmpinăm pe Ziditorul,
Cel ce vine pre Pământ răsărind din Fecioară,
Să ne luminăm întru curăție, să strălucim cu fapte bune,
Cu frică și bucurie să ne gătim a privi cu ochii minții
Cum Hristos prunc se face!
Care ne îndumnezeiește pe noi oamenii,
din milostivirea cea mare.
Se apropie Hristos, Belteeme pregăstește,
Mântuirea neamurilor iată în sfârșit răsare,
Împodobește-ți ieslea, pe păstori adună!
Cheamă pe magii din Persia!
Oștilor celor fără de trupuri, lui Dumnezeu strigați-I!
Împăratul cerurilor, Hristos, sosește!”
(Stihiri ale Înainteprăznuirii Nașterii Domnului, glas VI)
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
“N-ai decât să nu crezi. Când cineva este silit să creadă ce valoare mai au convingerile lui? În cazul acesta niciun fel de dovezi, nici chiar cele materiale nu folosesc la nimic. Toma a ajuns să creadă nu pentru că l-ar fi văzut cu ochii lui pe Hristos înviat din morți, ci pentru că era înclinat să creadă înainte de a fi avut prilejul să-l vadă. Să luăm bunăoară duhurile... nu știi ce mult îmi plac mie duhurile... Închipuiește-ți: oamenii sunt convinși că duhurile nu pot decât să sprijine credința. De ce? Pentru că dracii își arată din când în când cornițele de pe celălat tărâm. “Asta, pretind ei, este o dovadă, ca să zicem așa, materială că există intr-adevăr lumea cealaltă”. Auzi colo, dovezi materiale despre existența lumii celeilalte, ha-ha! În definitiv, chiar dacă argumentul ăsta ar fi suficient pentru a dovedi ca diavolul există de fapt, nu înseamnă că s-a dovedit implicit și existența lui Dumnezeu. Aș vrea să fac parte dintr-o asociație idealistă, ca să pot discuta în contradictoriu cu ei, demonstrandu-le că realismul nu înseamnă materialism! He-he!”
(Vedenia lui Ivan Feoforovici. Diavolul - F.K. - F.M.D.)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
"19. Și fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminică), și ușile fiind încuiate, unde erau adunați ucenicii de frică iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă!
20. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
21. Și Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi.
22. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt;
23. Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
26. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios.
28. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!
30. Deci și alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea această.
31. Iar acestea s-au scris, ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui."
Pericopa apostolică:
"8. Vrednic de crezare este cuvântul, și voiesc să adeverești acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune și de folos oamenilor.
9. Iar de întrebările nebunești și de înșirări de neamuri și de certuri și de sfădirile pentru lege, ferește-te, căci sunt nefolositoare și deșarte.
10. De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, depărtează-te,
11. Știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.
12. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguiește-te să vii la mine la Nicopole, căci acolo m-am hotărât să iernez.
13. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, și pe Apollo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească.
14. Să învețe și ai noștri să poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă.
15. Te îmbrățișează toți care sunt cu mine. Îmbrățișează pe cei ce ne iubesc întru credință. Harul fie cu voi cu toți! Amin."
Pericopa evanghelică:
"5. Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele și păsările cerului au mâncat-o.
6. Și alta a căzut pe piatră, și, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7. Și alta a căzut între spini și spinii, crescând cu ea, au înăbușit-o.
8. Și alta a căzut pe pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
9. Și ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
10. El a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă.
11. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
13. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
14. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc.
15. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată și bună, aud cuvântul, îl păstrează și rodesc întru răbdare."
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Și cu veselie, lăudați-L noroade că S-a proslăvit!
(Catavasiile Nașterii Domnului)
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Cu ajutorul Domnului am mai trecut împreună un an. A fost un an greu. Plin de lupte crâncene. Am avut puține reușite.
Probabil ca singura noastră victorie categorică e faptul că am redescoperit speranța. Și credința ca împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem învinge.
Un an nou minunat vă doresc, plin de iubire, credință și speranță!
La anul și întru mulți ani!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Cântați Domnului tot pământul și cu bucurie lăudați-L, popoare, că S-a preamărit!”
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Și acum, la început de an, vă rog să puneți aceste cuvinte în inimile voastre, păstrându-le ca îndrumar pentru anul greu ce tocmai a început:
“1. Cu adevărat toate acestea le-am pus la inimă și inima mea le-a văzut: că cei drepți și cei înțelepți împreună cu toate faptele lor sunt în mina lui Dumnezeu. Nici măcar iubirea, nici ura nu o cunoaște omul; ci totul este deșertăciune înaintea oamenilor,
2. Căci toți au aceeași soartă: cel drept ca și cel păcătos, cel bun ca și cel rău, cel curat ea și cel necurat, cel ce aduce jertfă ca și cel ce nu aduce, cel bun ca și cel rău, cel ce jură ca și cel ce cinstește jurământul.
3. Este un mare rău în tot ceea ce se face sub soare, căci toți au aceeași soartă și pe lângă această inima oamenilor este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește toată viața lor și se duc în același loc cu cei morți;
4. Oare cine va rămâne în viață? Pentru toți cei vii este o nădejde, căci un câine viu este mai de preț decât un câine mort.
5. Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.
6. Și dragostea lor, ura lor și pizma lor a pierit de mult și nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare.
7. Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale.
8. Toată vremea veșmintele tale să fie albe și untdelemnul să nu lipsească de pe capul tău!
9. Bucură-te de viață cu femeia pe care o iubești în toate zilele vieții tale celei deșarte, pe care ți-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare; căci aceasta este partea ta în viață și în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare.
10. Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârșească, fă cu hotărâre, căci în locuința morților în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici știință, nici înțelepciune.
11. Și iarăși am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor iuți și biruința a celor viteji, și pâinea a celor înțelepți, nici bogăția a celor pricepuți, nici faima pentru cei învățați, căci timpul și întâmplarea întâmpină pe toți.
12. Că omul nu știe nici măcar vremea lui: întocmai ea și peștii care sunt prinși în vicleanul năvod, întocmai ca și păsările în laț, așa sunt prinși fără de veste oamenii în vremea de restriște, când vine dintr-odată peste ei.
13. Și am mai văzut sub soare acest fapt de înțelepciune care mi s-a părut într-adevăr mare:
14. A fost odată o cetate mică, locuită de oameni puțini și împotriva ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o și a ridicat de jur împrejur întărituri puternice.
15. Într-însa se află un sărac înțelept care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui și nimeni nu-și mai aduce aminte de acest om sărman.
16. Și am zis: "Mai bună este înțelepciunea decât puterea; dar înțelepciunea celui sărac este urgisită, și cuvintele lui nu sunt luate în seamă".
17. Vorbele celui înțelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni.
18. Înțelepciunea este mai de preț decât armele de luptă; dar o singură greșeală nimicește mult bine.”
Ecleziastul, capitolul IX.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
A fost vorba despre vânzare, despre trădare repetată și abjectă sau doar rușinoasă, despre mulțimi inepte și înrăite, despre procese incorecte, despre condamnări aberante și injuste.
A fost vorba despre lume, despre lumea așa cum a fost, cum e și cum va fi. A fost o sinteză atemporală a ceea ce trăim azi!
A fost vorba despre “omul de lume”, despre fiecare dintre noi cei care încă avem complicități cu lumea asta.
El nu a fost din lume, deși a venit în lume pentru lume.
Tot așa cum nici credinciosul nu e din lume, așa explicându-se sentimentul de disconfort, de jenă, de sfială pe care unii le simt în lume.
Dar azi a fost mai ales vorba despre El și despre porunca nouă pe care ne-a dat-o, Calea pe care ne-a indicat-o pentru a ieși din lume și pentru a fi una cu El:
“12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Dar cum sa iubești precum El, precum Însăși Cuvântul, cum sa iubești ca Dumnezeu?
Nu ne spune. Ar fi imposibil, nu ar fi loc în tot universul pentru a cuprinde cărțile ce tot n-ar reuși sa cuprindă descrierea generozității, milostivirii, iubirii divine.
Dar ne arată! Ne arată cum și cât de mult ne iubește. Dincolo de cuvinte. Cuvântul este dincolo de cuvinte.
Iubirea lui Dumnezeu e iubirea generoasă, e iubirea jertfelnică!
Căci așa ne-a iubit Dumnezeu, generos și jertfelnic! A îndurat umilințe, bătăi, hule, scuipari, chinuri și chiar moartea de la însăși Creația Sa.
Aceasta este iubirea cu care suntem datori față de El: iubirea jertfelnică! Iubirea până dincolo de moarte pentru “străinul”, pentru “aproapele”, pentru “necunoscutul” de lângă noi! Fără așteptări de măriri sau răsplată, fără plată și fără reciprocitate.
Cu acest îndemn voi încheia și eu: ieșiți din egoism și comoditate, fugiți de răutate și invidie, iubiți dezinteresat, iubiți total, iubiți până la cunoaștere și identificare, iubiți până dincolo de generozitate, iubiți până la jertfă!
Chiar El ne spune asta:
“17. Această vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul.
18. Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
19. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște.”
Așa veți fi una cu El, așa veți fi fii ai Tatălui, frați ai Mirelui, așa veți fi dumnezei!
“16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.”
Iubiți până veți cunoaște Adevărul care va va face liberi!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Eroul este arhetipul Omului perfect. Este modelul primordial și finalitatea stării umane.
Eroul este omul aflat în căutarea împlinirii menirii sale, și implicit a mântuirii, a îndumnezeirii.
Eroul, conștient de condițiile limitative ale existentei sale, de limitele personale, dar și vicisitudinile și pericolele lumii în care trăiește, alege o cale, un mod de a trăi și de a acționa de care este conștient ca ii sunt pernicioase.
Astfel, fără a fi nebun, observând obstacolele, și înțelegând forța disproporționată și terifianta a adversarului, eroul alege sa meargă până la capăt. Oricare ar fi capătul acesta.
Încercat de frici și slăbiciuni, ca orice om normal, eroul reușește sa și le învingă, sa le depășească, alegând confruntarea directa cu sine prin înfruntarea cumplitului adversar.
Eroul devine erou când își depășește limitele, chiar și limitele spațio-temporale, chiar și limitele propriei vieți.
Eroul nu caută un profit pentru sine, nu urmărește pentru sine efectul faptelor sale, fapte pe care le consacră exclusiv scopului final, fie ca acesta este Salvarea unui om, a unui popor sau a umanității, fie ca e binele general, fie ca e numai salvgardarea puterii celorlalți de a spera.
Eroii nu sunt întotdeauna nici tineri, nici frumoși. Dar sunt oameni care au devenit liberi. Liberi de frici, liberi de lașități, liberi de egoul care ii paraliza. Sunt liberi pentru ca au contemplat Adevarul: împlinirea constă în îndeplinirea menirii, a misiunii sale, indiferent cât de majestuoasă sau insignifiantă ar părea această, indiferent de prețul plătit.
De aceea eroismul nu îl pot defini decât printr-un cuvânt care se apropie până la identitate de sfera sa noțională: SACRIFICIU.
Eroul săvârșește o SACRUM FACERE, o LUCRARE SFÂNTĂ, căci se aduce pe sine jertfă pe altarul Adevărului pe care îl slujește.
Azi eroismul a picat în derizoriu, este batjocorit și anatemizat. Astăzi a fi erou e o prostie, un semn de Nebunie sau de inconștiență sau teribilism adolescentin.
Azi eroii sunt nocivi pentru ordinea de stat și de drept, sunt pericole pentru Noua Normalitate, sunt principalii dușmani ai Marii Resetări.
Din păcate avem puțini, prea puțini eroi. Iar când ii avem, arareori, ii desconsideram, ii ignoram sau ii denigram chiar.
Din fericire însă, Dumnezeu ne-a mai dat eroi. Și eu, când voi vedea unul, de fiecare dată va voi anunța.
Azi voi nominaliza unul:
Renate Webber!
#RenateWebberEsteUnErou!
#Mulțumesc, #RenateWebber!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
"11. Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe față i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare.
12. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea și se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur.
13. Și, împreună cu el, s-au fățărnicit și ceilalți iudei, încât și Barnaba a fost atras în fățărnicia lor.
14. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca păgânii și nu ca iudeii, de ce silești pe păgâni să trăiască ca iudeii?
15. Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoși dintre neamuri.
16. Știind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credința în Hristos Iisus, am crezut și noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credința în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta."
Pericopa evanghelică:
"38. Și sculându-Se din sinagogă, a intrat în casă lui Simon. Iar soacra lui Simon era prinsă de friguri rele și L-au rugat pentru ea.
39. Și El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile și frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată sculându-se, le slujea;
40. Dar apunând soarele, toți câți aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Și mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoși.
41. Din mulți ieșeau și demoni, care strigau și ziceau: Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, că știau că El este Hristosul.
42. Iar făcându-se ziuă, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu; și mulțimile Îl căutau și au venit până la El, și-L țineau ca să nu plece de la ei.
43. Și El a zis către ei: Trebuie să binevestesc împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți, fiindcă pentru această am fost trimis.
44. Și propovăduia în sinagogile Galileii."
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Probabil ca ultimul vestigiu al copilăriei este ÎNCREDEREA. Încrederea în oameni.
Ba mai mult, este chiar ultimul vestigiu al paradisului!
Vă amintiți când ne chemau părinții după ce făceam o prostie și ne spuneau “Hai, vino, că nu-ți fac nimic!”… și ne duceam? Ne duceam bănuind pe undeva că urmează pedeapsa, dar sperând legitim și total și “crezând, în mod ușuratic, că nu se va produce”, că nu se va întâmpla. Cuvântul rostit de părinte era mai puternic chiar și de cât vederea bățului pe care-l ținea ascuns. Nici nu conta bățul… cuvântul era mai puternic! Era vorba despre ÎNCREDERE.
“Încredere”, “în-credere”, o “credere în”… minunată limba română.
Cuvântul “încredere” e evident inspirat din latinescul Confido (de unde și confiance în franceză, confianza în spaniolă), și vine de la alăturarea cuvintelor Con și Fido/Fide - cu credință.
Spun inspirat și nu împrumutat sau copiat pentru că există o diferență esențială între substratul sufletesc și spiritual între cele două cuvinte care exprimă aparent același lucru, aceeași stare. Spun “aparent” pentru că “simpla” rostire a cuvântului te face să-l percepi dincolo de încărcătura lui noțională, acordându-i valențe speciale și în funcțiune de “forma” acestuia.
Dacă în latină, franceză și spaniolă crederea, credința este adăugată persoanei/lucrului căruia îi acorzi încredere, con-fido, cu-credere, în română “Încrederea”, “forma” cuvântului ne spune că este vorba despre o “credere în”, o “credință “credincioșie” ÎN cel căruia îi acorzi încrederea și, în același timp o “în-credere”, o aflare într-o stare de credință provocată de cel în care ai încredere.
Sublim! Nimic nu poate fi mai înalt decât acest sentiment. Și nimic nu te poate duce mai departe, sus sufletește decât “încrederea”.
E motivul pentru care starea de această de “credincioșie” oferită persoanei respective te duce într-o stare chiar mai înaltă, de aflare “în-credere”, “în-credință”. De unde un alt cuvânt minunat al limbii noastre “a încredința”… “a în-credința”, care nu mai are nicio legătură cu latinescul “committo”, dar și cu cuvântul “confidență” (de data asta Fiducia în latină, dar tot confianza în spaniolă, și confiance!)
În mod evident nu e rezultatul hazardului… chiar nu e!
În-crederea duce întotdeauna la la în-credințare (cu cele trei sensuri ale acestui cuvânt - de A da în grijă cuiva un secret, o misiune sau un bun, A avea încredere (deplină) în cineva Și: a se încrede, A-și jura credință, A (se) adeveri, A (se) convinge de ceva sau de cineva Și, A (se) confirmă cuiva ceva dar și A (se) converti la o religie sau A făgădui ceva în mod solemn) și la confidență, la mărturisire... la o des-chidere, o des-coperire totală în fața persoanei în care ai încredere… dar nu numai.
E o des-chidere și o des-coperire față de Cel în care ai în-credere, Cel pe care îl vezi reflectat în toate “perfeciunile” relative și limitate pe care le are persoana către care și căreia îi oferi credincioșia ta.
Încrederea devine de fiecare dată o reconvertire și o reconfirmare a ta prin persoană în care ai încredere.
De unde aspectul de risc extrem. Deschiderea, descoperirea putând fi, bă chiar fiind aproape de fiecare dată prilejul unor riscuri uriașe pe plan mundane.
Dar ce contează! Merită riscul… căci atunci când găsești “suportul” potrivit pentru în-crederea ta redobândești nu doar accesul la unele stări ale fericirii copilăriei (o dai în mintea copiiilor, într-un mod înalt, sublim) dar și la unele stări paradisiace ante-mundane, anterioare chiar gustării fructului oprit…
Și nu merită oare asta asumarea oricărui risc?
Chiar dincolo de rațional și de prudența venită odată cu experiența vieții?
Eu zic că da.
Cert, cu garda jos fiind am fost lovit… și nu doar odată. Și voi mai fi. Dar durerea loviturii nu depășește fumusețea și noblețea stării de în-credere... ca atunci când mă chema mama: “Hai, vino, că nu îți fac nimic!”
Știu, sunt copil. Un copil bătrân...
Și așa aș vrea să mor.
De ce vă fac aceste con-fidențe?
Poate pentru că am în-credere în voi, în prietenii mei.
Poate pentru că ar trebui să fim cu toții un pic mai mult copii într-o lume sclerozată în sminteli bolnave!
Merită riscul!
Zic eu.
Voi?
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Nu știu, nu înțeleg cum Dumnezeu poate îngădui nețărmuitele oceane de durere și nesecatele râuri de lacrimi amare vărsate de o mamă care-și plânge copilul plecat la Domnul.
Nu cred ca voi putea înțelege vreodată.
Sper doar ca viclenii ucigași responsabili de atâtea lacrimi și durere ale atâtor mame, tați, frați, fii și fiice vor plăti vreodată pentru crimele lor! Aici sau dincolo.
Atât aș vrea să știu!
Dumnezeu să te odihnească în pace, frate-meu!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
“Cuvântul făcându-mi-Se mie om, îmi lucrează mie toată mântuirea, dându-mi ale mele cele proprii ale Lui după fire” (Maxim Marturisitorul)
Bucurați-vă! Dumnezeu azi om se face spre îndumnezeirea noastră, ca omul să poată fi una cu și întru Dumnezeu!
Curățați-vă! și primiți-L pe “Doritorul mântuirii tuturor oamenilor, Care flămânzește după îndumnezeirea lor!”
Minunați-vă: Hristos se naște, Domnul coboară! i
Luminați-vă! Și tu, creștine, chip Domnului să-i fii!
Sărbători fericite!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
“Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii SALE un cot?” spune Domnul (Matei 6: 27).
Multe zeci de ani mi-au trebuit să înțeleg ca Domnul vorbind de “statura sa” nu se referea doar la statura fizică și nicidecum numai la cea personală… Domnul se referea și la “statura” morală și intelectuală. Ba chiar și la “statura” comunitară, la “statura societății”. Să îndrăznesc să spun “statura națională”?
Prea multe zeci de ani… ca să ajung să înțeleg tâlcul profund al atât de româneștii expresii: “atât s-a putut!”
Părea simplu de înțeles. Dar eu abia acum am făcut-o... și tot acum am înțeles și corolarul întrebării Domnului:
Și cine dintre voi, îngrijindu-se, va putea adăuga staturii ALTUIA un cot?
corolar care își găsește fundamentul în alt pasaj biblic “cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău și iată bârna este în ochiul tău?” (Matei 7: 4).
Cu alte cuvinte dacă nu poți adăuga un cot la propria ta statură, cum vei putea să adaugi la statura altuia?
Suntem ce și cât suntem.
Și nu putem fi salvați împotriva voii noastre.
Valabil pentru persoane.
Valabil pentru popoare!
De fapt, tot Domnul ne dă singura rețetă perfect funcțională pentru singura salvare posibilă, atât individuală cât și colectivă:
“Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă. (Deci chiar și “cotul la statura sa”!!!)
Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” (Matei 6: 33-34)
Deci “fiți blânzi și smeriți cu inima” și “Îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi.”
(Coloseni 3: 13)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Sfințenia este perfectă concordanță între adevarata cunoaștere, buna intenție (sinceritatea e de la sine înțeleasă) și corecta faptă.
D-aia sunt puțini Sfinții!
Puțini știu ce e Binele și Adevărul. Cei mulți sunt vinovați de ignoranță! Căci neștiința e în sine un păcat.
Dintre puținii care știu ce e Binele și Adevărul, unii nu vor să-le facă și, pe cale de consecință, nici nu-le fac. Ăștia sunt cei mai vinovați, sunt “îndrăciții”, sunt otrava lumii noastre.
Alții știu toate astea și vor să le facă, dar nu le pot face… ăștia sunt cei care păcătuiesc cu “intenție indirectă”, sunt complicii căderii lumii noastre. Au circumstanțe atenuante, dar sunt totuși vinovați!
Și mai sunt unii care fac Binele, dar o fac fără să știe Adevărul sau să vrea facă Binele. E lăudabil, dar nu suficient pentru Sfințenie, căci cunoașterea și intenția sunt de natură Sfințeniei.
Puțini sunt cei ce știu, vor și fac Binele și mărturisesc Adevărul.
Lăudat fie numele lor!
Scrieri despre politica externă
Imperii, alianțe care se destramă și se refac: capitolul de față urmărește, an după an, felul în care marea tablă de șah a lumii se răsfrânge asupra României. Autorul citește evenimentele externe cu neîncrederea juristului și cu pasiunea naționalistului asumat.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Comentarii
Spuneți-vă părerea. Comentariile apar imediat ce sunt aprobate.