Lecturi, filozofie, tradiție și oamenii de la care am învățat.
25 de texte, în ordine cronologică
28 decembrie 2012
> >
Îl vivait avec son père et travaillait pour l'entreprise Familiale.
Quand îl réalisa qu'il allait hériter de la fortune de son père malade ...
> > Îl décida qu'il devait trouver une femme pour partager sa fortune.
À une soirée d'affaires, îl remarqua la plus belle femme qu'il n’ait jamais vue.
Sa beauté naturelle lui coupait le souffle : îl s'approcha d'elle et lui murmura :
"J'ai peut-être l'air d'un homme ordinaire, mais d'ici quelques semaines mon père va mourir et j'hériterai de 200 millions".
Impressionnée, la femme demanda sa carte de visite et, trois jours plus tard ...
elle épousa le père malade...
> > Moralité:
Les femmes sont bien meilleures que les hommes en planification financière !!!!!!!!!!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
"31.12.1966 - Telefon de la P., care contramandeazà venirea mea. Contramandare, contrarietate. În ce parte anume din ființa mea? Vulgaritățile mai întâi. Perspectivă de mâncare, dar și prilej de tămbălău, de risipă, de conversații inutile, dar care fac impresie proștilor. Am ajuns chiar la acest punct? Numai asta e? Cred ca principala decepție este pierderea unei ocazii bune de a mă uita. O viață întreagă am fugit de mine însumi. Dar e prea simplu spus. Am fugit de complexele mele de inferioritate, de spectacolul ratării mele. Asta e adevărat, dar nu e complet adevărat. În fond, fug de ocazia de a mă regăsi față în față cu adevăratul meu eu, cu Sinea. M-am angajat pe o cale care duce la Ea, și mi-e teamă de ea pentru că însumează un asemenea vid, o asemenea despuiere și singuratate, încât cel mai calificat dă înapoi." (V.L. - J.a.)
Rândurile de mai sus au darul sa mă facă sa înțeleg ca nu sunt condamnabile nici proximitatea cu zgura, cu zațul ființei mele și nici măcar tendința naturală de a aluneca în mâlul senzațiilor date de tot felul de activități ex-centrice... Doar lipsa de atenție, de vigilență asupra slăbiciunilor este cu adevărat condamnabilă. Este diferența pe care Maestrul o face între "a fi bun" și "a fi indulgent" cu propriile slăbiciuni, căci alunecările și slabiciunile constientizate pot fi rectificate, rascumparate chiar, pe când cele "trecute cu vederea" sau "nebăgate în seamă" atârnă ca niște pietre de moară de gâtul nostru.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Rabbi Menahem Recanati – Pleromul și cultul Shaykh Al-‘Alawî – Adevăratul Maestru Vasile Lovinescu – Dialoguri (2)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
« Tout d’abord, pour ce qui est de l’individu, îl est évident, après ce qui vient d’être dit, que son intention d’être initié, même en admettant qu’elle soit vraiment pour lui l’intention de se rattacher à une tradition dont îl peut avoir quelque connaissance "extérieure", ne saurait aucunement suffire par elle-même à lui assurer l'initiation réelle. En effet, îl ne s’agit nullement d'"érudition", qui, comme tout ce qui relève du savoir profane, est ici sans aucune valeur ; et îl ne s’agit pas davantage de rêve ou d’imagination, non plus que d’aspirations sentimentales quelconques. S’îl suffisait, pour pouvoir se dire initié, de lire des livres, fussent-ils les Écritures sacrées d’une tradition orthodoxe, accompagnées même, și l’on veut, de leurs commentaires les plus profondément ésoțériques, ou de songer plus ou moins vaguement à quelque organisation passée ou présente à laquelle on attribue complaisamment, et d’autant plus facilement qu’elle est plus mal connue, son propre "idéal" (ce mot qu’on emploie de nos jours à tout propos, et qui, signifiant tout ce qu’on veut, ne signifie véritablement rien au fond), ce serait vraiment trop facile ; et la question préalable de la "qualification" se trouverait même par là entièrement supprimée, car chacun, étant naturellement porté à s’estimer "bien et dûment qualifié", et étant ainsi à la fois juge et partie dans sa propre cause, découvrirait assurément sans peine d’excellentes raisons (excellentes du moins à ses propres yeux et suivant les idées particulières qu’îl s’est forgées) pour se considérer comme initié sans plus de formalités, et nous ne voyons même pas pourquoi îl s’arrêterait en și bonne voie et hésiterait à s’attribuer d’un seul coup les degrés les plus transcendants. Ceux qui s’imaginent qu’on "s’initie" soi-même, comme nous le disions précédemment, ont-ils jamais réfléchi à ces conséquences plutôt fâcheuses qu’implique leur affirmation ? Dans ces conditions, plus de sélection ni de contrôle, plus de "moyens de reconnaissance", au sens où nous avons déjà employé cette expression, plus de hîérarchie possible, et, bien entendu, plus de transmission de quoi que ce soit ; en un mot, plus rien de ce qui caractérise essentiellement l’initiation et de ce qui la constitue en fait ; et pourtant c’est là ce que certains, avec une étonnante inconscience, osent présenter comme une conception "modernisée" de l’initiation (bien modernisée en effet, et assurément bien digne des "idéaux" laïques, démocratiques et égalitaires), sans même se douter que, au lieu d’avoir tout au moins des initiés "virtuels", ce qui après tout est encore quelque chose, on n’aurait plus ainsi que de simples profanes qui se poseraient indûment en initiés. »
(René Guénon, Aperçu sur l'initiation)
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
UAU!!! Un prieten, care urmare a unui șir de evenimente dure în viața sa a simțit nevoia unei consilieri psihologice, a fost îndrumat de către doctorul său să citească o carte intitulată "Pledoarie pentru o anumită anormalitate" scrisă de Joyce Mc Douglas și apărută la Editura 3 în colecția "Biblioteca de psihanaliză". Am avut curiozitatea sa arunc o privire... Iată ce am găsit la pag. 29:
"În stadiul anal, fantasma care constă în a absorbi magic un penis extrem de valorizat nu are, în sine, nimic neobișnuit. În aceasta fază, accesul la puterea falică este reprezentat în imaginarul copiilor de ambele sexe ca o incorporare anală a penisului tatălui. (Clinica ne oferă nenumărate exemple, iar jocurile copiilor mici o ilustrează.) Dar atitudinea copilului față de dorința lui (pentru falus) și față de fantasma sa (de incorporare a penisului patern) se organizează în funcție de relația cu ambii părinți. Dorința va fi resimțită fie ca permisă, în care caz se va putea integra în Eu și deschide calea spre o sexualitate adultă, fie, dimpotrivă, va fi trăită ca interzisă și periculoasă, ca purtătoare a unui risc de castrare pentru tată, pentru mamă, sau pentru copil însuși."...
E clar, prietenul meu a găsit cheia problemelor lui...
PS: Serios vorbind, pasajul demonstreaă fără echivoc profunda Criză a lumii moderne, în care totul este râsturnat cu susul în jos și pervertit, în care totul este redus la un subconștient care este asimilat infra-ființei.
Și dacă tot există tentația ineluctabilă de a reduce complexitatea psihicului uman la mecanismele primare ale organismelor vii, de ce sa ne oprim la mecanismul reproducător și sa nu coborâm la nivelul intra'adevar de bază, la aparatului digestiv! Aștept momentul când problemele psihice ale pacienților vor fi tratate prin paralelism cu "complexa" senzație de foame sau "inefabilul" proces al unei constipații.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Aristip (435-350 î.Chr) fiind întrebat de ce filozofii se duc la casele bogaților în timp ce aceștia nu-i vizitează pe filozofi, răspunsul lui a fost: "Cei dintâi știu de ce au nevoie, iar ceilalți nu!"
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
3.1.1967 - (…) "Este ceva în mine care nu suferă și e tocmai aceea care constată că sufăr. Căci această constatare nu o poate face decât cineva care e în afara suferinței, e MARTOR. Trebuie, cu toate forțele noastre, să actualizăm la grad suprem martorul din noi; spun să actualizăm pentru că potențial, virtual, există totdeauna. Există o zonă limitată între ființa nostră contingentă, care se alterează și suferă, și între Martorul Imuabil, un no man's land fără existența căruia niciun contact nu ar fi posibil între ele; această zonă neutră trebuie ca Sinea să o dispute Eului pt ca toate elementele disociate ale acestuia să fie canalizate încet, sigur și necesar către Ocean. (…)" VL - I.i.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Socrate:"El devine un om cu desăvârșire tiranic atunci când, fie prin fire, fie prin deprinderi, ori prin ambele, ajunge bețiv, iubăreț și descreierat."
Eu: "Socrate, pe-asta o scoți de la tine sau l-ai cunoscut pe Traian?"
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Socrate: astfel de oameni "dacă vor ajunge acolo unde e pace și liniște, vor făptui aici în cetate numeroase rele mărunte: fură, sunt spărgători, jefuiesc, pradă cele sfinte, duc oameni simpli în sclavie (sa-i zicem azi pârnaie), se întâmpla sa facă delațiuni atunci când știu sa vorbească bine, depun mărturie mincinoasă și sunt venali"
Eu: "Acum Socrate te-ai dat în fapt: îl știi pe chior din tinerețe!"
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Socrate: "Dar când astfel de oameni se înmultesc în cetate și mai vin și alții care ii urmează, când își dau seama de numărul lor, atunci ei sunt aceia care, împreuna cu prostia poporului, îl odrăslesc pe tiran; îl fac tiran pe cel care, mai mult decât toți, are în propriul suflet tiranul cel mai mare și mai puternic."
Eu: "înțeleg ca din două una: ori sunt prost, ori sunt la rândul meu tiran. Și după cum te uiți la mine, nu la tiranie ar trebui să mă gândesc..."
Socrate: "Deci așa se întâmpla dacă oamenii se supun de bunăvoie..."
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Socrate: "dar acum, tiranizat de către Eros, el ajunge sa se poarte mereu aievea, precum fusese de câteva ori în vis, fără sa se mai oprească dinaintea niciunei crime, oricât de cumplite, dinaintea niciunei fapte. Ci trăind Eros în el în chip tiranic, în toată nestăpânirea și fărădelegea, el singur stăpânitor, îl va conduce pe cel pe care-l stapânește, ca pe o cetate, spre orice îndrăzneală."
Eu: "Auzi, până aici! Dacă începi să-mi vorbești despre amantlâcuri și "Udrea președinte" nu mai avem nimic de discutat!", i-am tăiat-o scurt, lăsându-l pe Socrate sa cerceteze singur tirania și prostia.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Socrate, insistând sa aibă ultimul cuvânt: "Deci, oamenii aceștia, tiranii, sunt astfel în viața privată, înainte de a domni. Mai întâi, cad la picioarele celor cu care se insoțesc - se insoțesc, fie cu lingusitori și oameni gata sa-i slujească, ori, dacă au nevoie de ceva de la cineva, fac orice ca sa pară prieteni, dar, după ce au reușit, se poartă ca dușmanii. Își trăiesc viața fără sa fie cu nimeni prieten, arătându-se întotdeauna stăpâni peste cineva sau slujind pe cineva, căci natura tiranică nu știe sa guste niciodată din libertatea și din prietenia adevărată!"
Eu: "Așa e" mă grăbii sa-l aprob fericit ca nu sunt în pielea lui Traian...
Socrate: Da, "căci tiranul autentic este un sclav autentic, dând dovadă de mari lingușiri și semne de supușenie, flatându-i pe cei mai nevrednici și neizbutind să-și astâmpere câtuși de puțin poftele. El apare lipsit de majoritatea satisfacțiilor și cu adevărat sărac - dacă cineva știe să-i examineze întreg sufletul. Este plin de spaime de-a lungul întregii lui vieți, pătruns de de convulsii și dureri..."
Eu: Și dacă un asemenea individ va ajunge prin voia sorții în vârful piramidei, ca Traian - "prietenul" meu, sau vreun altul de teapa lui, cum crezi că îl va transforma puterea?
Socrate: "E necesar ca el să fie și să devină, din pricina domniei, încă mai mult decât înainte, plin de invidie, lipsit de credibilitate, nedrept, fără ceva sfânt, primind și cultivând orice răutate; iar de pe urma tuturor acestora e necesar ca el să fie cel mai nenorocit și apoi, ca și pe cei din preajma sa, să-i facă aidoma."
Eu: "Corect" îi dădui o dată-n plus dreptate, necăjit totodată că am avut nenorocul să fi fost contemporan cu pielea lui Traian... "Ești tare Socrate, n-am ce zice!"
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Un gând, o aspirație și o rugă la 31 de ani de când s-a stins în Domnul marele maestru al Căii și stăpân al arcanelor Vasile Lovinescu, polul ascuns al spiritualității universale:
"Îl est vrai que les autres créatures participe ainsi à la vie, mais l'homme les synthétise: îl porte en lui toute vie et devient ainsi le porte-parole de toute vie".
E remarcabilă observația că sinteza vieții e identică cu verbul; o viață periferică e numai un morfism al verbului. Sinteza vieții, ca orice sinteză de altminteri, nu e posibilă decât ca o centralitate, ca o chintesență; or această centralitatea se realizează în punctul unde axul vertical se intersectează cu planul orizontal. Cu alte cuvinte: punctul central e sinteza Vieții., În planul nostru omul, fiind purtătorul de cuvânt al Vieții este și Verbul. De aici: Eu sunt Calea, Viața și Adevărul. Christos ca Omul Universal e Calea pentru ca e identic cu Axul Vertical; pe de altă parte aduce la punctul central unde se află toate căile orizontale ale stării, ca spițele unei roți; e Viața pentru ca prin El ca Centru se distribuie Viața pe planul nostru de existență, și la care ființele necentrale din planul nostru de fire nu participă decât prin delegațiune, prin împrumut, Mai exact exprimându-le. E Adevărul, pentru că adevărul nu se poate exprima și deveni norma a lumii noastre decât prin canalul Axei care leagă prin centrul lor toate stările de fire, prin Cale și prin acel care s-a identificat cu Calea.
Numai sinteza Vieții se poate identifica cu Verbul, nu analiza, trăirea distinctivă. Aici e condamnarea tradițională a oricărui fel de existențialism, căci INTENSITATEA NU ADUCE EXTINCȚIUNEA CI HIPERTROFIA, adică exact contrariul obiectului căutat. EXTINCȚIUNEA se obține prin concentrare, samadhi, pe principiul imediat generator al planului în care se află morfismul care trebuie topit, stins, sau, dacă lucrul este accesibil discipolului, concentrarea pe un plan informal, chiar pe Principiul Suprem, care sunt cauze imediate ale Formalului.
Existențialismul aduce cu el o sleire, o epuizare a omului care îl practica și îl cultivă, care este un reflex inversat și infernal al Extinctiunii - Fana, Nirvana." (Însemnări inițiatice, 15 Iulie 1965).
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Post script: A se remarcă stilul îngrijit, exprimarea care, deși clară și directă, rămâne totuși de o impecabilă și academică elocință, limbajul și ortografia devoalând o vastă cultură bazată pe o susținută lectură, specifică unei persoane de dreapta, tânără, frumoasă și liberă!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
“”A măsura spațiul înseamnă a-l realiza.”; și a-l realiza înseamnă a libera Shekina din exilul ei în coji. E de ajuns deci o simolă intenție, o consacrare pentru ca prin simplul meu demers să operez liberarea Slavei lui Dumnezeu în Natură, adică aspectul său calitativ.
Această posibilitate calitativă a măsurii nu este altceva decât expresia determinațiunilir calitative ale direcțiilor spațiului. Din această cauză distanțele nu mai contează și eu pot să le eliberez calitățile printr-o luare în posesie de ordin sensibil. Eu eliberez prin mersul meu și prin privirea mea, nu numai partea restrânsă de Natură în care mă deplasez, dar și tot ceea ce se întinde până la Orizont; realizez, măsor natură nu numai cu mersul meu ci și prin toate simțurile mele, pentru că senzațiile ajung până la ele printr-o mișcare vibratorul care este de natură numărului însuși.”
V.L. - Î.i., 31.12.1968
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Nu complet fără legătură o să aduc în discuție o temă cel puțin delicată... dacă nu chiar tabu sau scandaloasă pentru unii: igiena intimă.
Igiena intimă după ultimul act fiziologic, în urma deglutiției.
Știu, știm cu toții, cât de importantă este pufoșenia și numărul de straturi a hârtiei igienice.
Ce știm mai puțini, se pare, e ca e cel puțin neindicat, dacă nu chiar contraindicat, sa folosim hârtia igienică.
În mai toată lumea, mai puțin în “lumea civilizată” vest-europeană și extrem occidentală (Americile), după acea activitate pe care și regii o fac singuri se folosește dușul sau cana cu apă, acolo unde nu se găsește un bideu. În niciun caz nu se folosește hârtia cu un strat, două sau chiar trei... cu care sa fie întinse, rânjite, în “partea infernală” a trupului nostru resturile alimentelor pe care le-am ingerat în cursul zilei.
Nu, nici măcar “tradiționalul” ziar nu trebuie întrebuințat, deși unele tipărituri chiar sunt sortite acestei finalități.
Chiar și medicii va pot confirmă spusele populare: după apă e ca nou/nouă! 😉
Voi mai aminti doar faptul ca intr-o cultură pe care unii o disprețuiesc profund, se arată clar și ce mână trebuie folosită pentru această activitate “rușinoasă”: întotdeauna mâna stângă. Dreapta e lăsată pentru activitățile nobile, curate: întorsul paginilor cărților, mâncatul, datul mâinii cu semenii săi!
Mă întreb... oare câți dintre “intelectualii” noștri pot sa îți întindă o mână curată, ei înșiși fiind curați în toate cele... măcar în toate cele fizice?
Sa amintesc aici ca în culturile orientale abluțiunea (spălarea) totală, completă e obligatorie nu doar înaintea actului sexual, ci mai ales după acesta.
Să mai spun ca în afară de obligația spălării cavității bucale, este obligatorie și spălarea nărilor prin inspirarea succesivă, repetată a apei?
Știu. Majoritatea dintre voi, prietenii mei, faceți deja toate astea. Dar câți dintre cei care se pretind “Civilizați” o fac?
De ce va spun toate astea? Pentru a va da ocazia sa share-uiți aceste informații delicate și celorlalți, celor care nu fac deja ca noi!
Sau poate doar pentru ca, după evenimentele din seara asta, am simțit nevoia a două abluțiunii complete repetate.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Statuldedrept, apărat și încurajat de președintele statuluidegeaba și de serviciile secrete și oculte din spatele lui KWI, are o altă prioritate decât protejarea cetățeanului.
Statuldedrept, plătit din greu de cetățeanul român, are o singură prioritate pe agenda sa - păstrarea puterii lor și consolidarea controlului asupra societății în interesul altora!
#AșaNuSeMaiPoate!
#ÎntâiCetățeanul!
#ÎntâiRomânia!
“DOCUMENT/Alexe a invocat dispariția Alexandrei ca „plecare voluntară”
Cele mai multe dintre dezvăluirile anchetei noastre jurnalistice despre „Cazul Alexandra” deja s-au dovedit reale. Ultima dintre ele se referă la „FIȘA DE EVENIMENT”, pe care NICOLAE ALEXE, în calitate de adjunct al șefului IPJ Olt, a întocmit-o în ziua de 25 iulie 2019, ora 18:18, adică după 7 ore de cînd Alexandra vorbise cu cei de la 112, în care a scris că față „A PLECAT ÎN MOD VOLUNTAR”!
Pe pagina sa de Facebook, Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei, a publicat acest document despre existența căruia noi am scris încă de acum cîteva zile în „Cotidianul”:
Acest document demonstrează în mod clar modul defectuos care a împiedicat găsirea Alexandrei chiar în timp ce fata suna la 112, dînd informații capitale despre locul în care se află sechestrată la domiciliul lui Gheorghe Dincă de pe Șoseaua Craiovei, indicînd două elemente cheie: „DIGUL” și „BOLD”.
Cel care se face vinovat de haosul de după telefoanele Alexandrei este acest Nicolae Alexe, care deținea atunci funcția de adjunct al IPJ Olt și care se află la o petrecere de bilanț în comuna Potcoava. În loc să declanșeze imediat operațiunile de căutare, acesta și-a văzut în continuare de petrecere și, la ora 18:18, întocmește această „FIȘĂ DE EVENIMENT”, în care scrie negru pe alb că era vorba de o „PLECARE VOLUNTARĂ” a Alexandrei!
După cum se vede în partea de jos a documentui, Nicolae Alexe revine la prima raportare abia a doua zi, adică pe 26 iulie, ora 10:53, deci după 5 ore de cînd Gheorghe Dincă era deja arestat, scriind tardiv că Alexandra a fost „RĂPITĂ ȘI VIOLATĂ”!
Pentru toate aceste gafe criminale pe care le-a făcut, este greu de înțeles de ce MAI și IGPR nu l-au trimis deja în ancheta procurorilor pe acest Nicoale Alexe și i-au permis pensionarea fără să dea socoteală pentru „favorizarea infractorului”, căci el este primul vinovat dovedit al acelui haos incredibil care a lăsat-o pe Alexandra, la numai 15 ani, în mîinile și la cheremul lui Gheorghe Dincă și al complicilor lui!”
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
“Nimeni în lumea civilizată nu spune “sa ii prindem”! Nimeni nu îl bagă pe ăla, unu (care nu respectă regulile), la pușcărie! (...)
Sunt obsedați sa fie generali, sa bage lumea la pușcărie... sunt dilii!”
Mircea Badea unul din puținii jurnaliști, “care încă mai are emisiune aici” (la A3), care îndrăznește sa vorbească și sa spună ADEVĂRUL!
Mulțumim, Mircea Badea!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Niște “negaționiști” “cretini” din America, însă oameni de știință d’ăia adevărați, nu brancardieri și doctori de familie ajunși în puncte cheie, confirmă ceea ce spunem și noi, “cretinii negaționiști” din România: măsurile dictaturii medicale și ale terorismului media sunt nejustificate și sunt chiar contraindicate din punct de vedere medical.
Bun, or fi plătiți și ăia de ruși și de chinezi.
Post script: felicitări și mulțumiri prietenului Răzvan Dumitrescu, unul din ultimii jurnaliști adevărați care nu și-au trădat menirea în aceasta țara... sau chiar în întreaga lume!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
“În toată istoria lui de la Platon încoace, actul lecturii n-a suferit decât o singură îmbunătățire, cândva în timpul Evului Mediu: despărțirea în manuscrise a cuvintelor prin pauze și introducerea timidă a punctuației. Efectul lecturii 2.0 a fost posibilitatea înfăptuirii ei fără utilizarea sensibilă a aparatului fonator, printre promotorii cunoscuți fiind Sfântul Ambrozie, ispravă care trebuie să fi părut la vremea ei un adevărat miracol. Gândul care vorbește în tăcerea lumii e paradoxul pe care îl savurează toți astăzi, cititori într-o lume năpădită de vizual, iar pandantul lui este imaginea care se proiectează pe ecranul minții în timpul lecturii, și pe care numai noi o putem vedea. Oricât de rapidă a devenit lumea postmodernă, ritmul lecturii a rămas la fel de neschimbat: exact jumătatea vitezei dintre bătăile inimii materne și galopul calului.
Lectura în diagonală și căutarea computerizată după cuvinte cheie sunt specii fandosite ale frunzăririi neroade. Superficialitatea ridicată la rang de metodă sau superficialitatea mediată tehnologic sunt simple maimuțăreli cu care, paradoxal, nu trebuie ars gazul. Nici n-ar trebui să ne mire: tot ceea ce ne-a promis să fie o economie de timp s-a dovedit în cele din urmă o pierdere de vreme. Indiferent câte avioane supersonice am construi, oricâți cai putere ar avea bolizii de pe șosele, lectura rămâne un gest pentru care și galopul ancestral al calului este prea mult. Parafrazându-l pe Socrate, pe cal trebuie să călărești, abia asinul îți dă pacea propice cititului. Ritmul lecturii este ecoul târziu al lumilor așezate ale căror amintiri zdrențuite se ridică spre noi din bucoavne cu tartaje din piele de vițel.
Cititul e foc mocnit care ne purifică mințile și sufletele. Dacă după o carte ești la fel ca înaintea ei, n-ai citit-o cu adevărat. Lectura făcută cum se cuvine ți se gravează în colțul ochiului, cum spune o figură retorică din O mie și una de nopți. Adică în colțul sufletului care se oglindește în ochi. Carte după carte, crești precum Făt-frumos într-o noapte de lectură cât alții într-un an de brambureală, într-un mod impenetrabil pentru muritori dar care îngerilor nu poate să le scape. Iar fiecare lectură lungă e o scurtătură spre stări ale ființei sau epoci la care nu poți ajunge nicicum altfel. Biblioteca bine tocmită e în mod necesar Comoara Nibelungilor la care ești chemat să intri doar după cei ai crestat balaurul plictiselii, nu atât de mult încât să-l omori, doar până schiaună ca un cățeluș și învață să ți se gudure printre picioare.
Cărțile care ne seduc cel mai mult sunt cele care vin cu promisiunea nesfârșirii: cronica arabului At-Tabarî, exegezele lui Origen, Puranele și Brahmanele Orientului. Infinitul este o trăsătură pe care Dumnezeu o împarte cu Marea Bharată hindusă. În fiecare zi a vieții noastre ar trebui să fim prinși într-un text mai mare de 1000 de pagini, în apele căruia să plutim visători și fără griji, bucurându-ne pur și simplu. Cărțile care fac cel mai mult pentru noi sunt cele care ne deschid ochii asupra obtuzității noastre, ale cărei ziduri grosolane suntem chemați să le escaladăm ca să vedem ceea ce se află dincolo de ele. Atunci când lucrul acesta se va întâmpla, printre barierele care se vor topi sunt chiar coperțile convenționale, și cei care vor ajunge atunci și acolo vor pricepe că citim toată viața Cartea, care nu e nimic altceva decât forma enigmatică a tuturor Lumilor ancorate în Dumnezeu ca paginile vizibile care nu se îndură să se despartă de cotorul invizibil.”
Radu Iliescu
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
V-am spus demult că lumea aia în care am trăit ultimii zeci de ani și pe care o știam a devenit veche. Și acum trage să moară. Dar lumea aia veche, înainte să moară, ne poate târî cu ea în groapă. La propriu! Pe noi și pe copiii noștri.
Nu vor mai conta vinovățiile. Cum nu vor mai conta bunele sau relele intenții. Nici justificările. Nici cauzele. Doar efectele! Și moartea va fi efectul.
Mai contează acum că uitatul și aparent nesemnificativul incident istoric numit Kosovo se întoarce acum ca un bumerang în fața celor care atunci l-au provocat, sau doar au asistat pasivi la mârșăvia criminală ce s-a petrecut sub ochii noștri?
Mai contează că am acceptat nătângi și nepăsători un militarism stupid, inutil și exacerbat în ultimii 10-15 ani când, într-o lume fără războaie mari și fără niciun pericol concret, ne pregăteam și ne înarmam ca pentru un iminent mare război în loc să rezolvăm problemele mari ale omenirii?
Mai contează că am stat liniștiti și tâmpi privind la tv, ca la un joc pe consolă, cum erau alimentate mici și multe conflicte mai peste tot, cum cădeau „victime colaterale” milioane de oameni prin diferite colțuri ale lumii: din Irak în Afganistan, din Siria în Yemen. Erau prea departe morții ăia de noi. Atât de departe încât moartea era o chestiune abstractă, era despre numere, nu despre vieți, nu despre oameni care, indiferent de culoarea pielii și de credințele și obiceiurile lor, aveau și ei chipul aceluiași Creator, erau și ei purtători ai aceluiași suflu de viață. Dar ce conta atunci când noi, ăștia superiori doar pentru că nu ne-am născut acolo, molfăiam chipsuri uitându-ne la știrile din lume… din lumea aia prea departe de noi și care nu conta decât ca fapt divers.
Eh, uite că acum a început să conteze. Sau ar trebui să ne dăm seama cât contează. Ar trebui… Când spectrul morții rânjește de după gardul nostru, când la poarta noastră urlă goarnele apocalipsei, noi… noi continuăm să molfăim chipsuri privind la televizor cum se moare. Cum se moare pe câmpuri. Cum se moare în păduri. Cum se moare în case. Da, se moare, dar prin plasticul televizorului, moartea pare tot de plastic, așa, ca în jocurile video. Mor ăia… ce bine că mor ăia și mor mai puțini ăilalți… să moară mai mulți, să fie zdrobiți! Deși aproape, moartea pare tot abstractă și prea îndepărtată… e doar dincolo de gard! Vorba aia: cea mai ușoară moarte e moartea altuia!
Dar moartea cheamă și mai multă moarte. Iar granițele nu sunt zăgazuri pentru moarte. Nu pentru moartea care ni se plănuiește cinic. Căci acum noi suntem pe cale să devenim niște numere, niște „victime colaterale” la care alții se vor uita molfăind chipsuri de pe canapele prin ecranele lor de plastic. Doar că moartea văzută de aproape nu e de plastic. E durere, e spaimă, e sânge și miasmă fetid-dulceagă. E sfârșitul. Sfârșitul ăla pe care riscăm să-l gustăm mulți și deodată.
Moartea începe să nu mai fie un faptul divers, știrea aia de două minute de la jurnalul tv sau din clipulețul de pe fb ce rulează în buclă… moartea asta riscă să ne fie propria moarte. Moartea cât se poate de reală și personală.
Moartea personală, din punct revedere biblic, este efectul păcatului, al neascultării, al gustării din copacul dualității bine/rău. Și moartea colectivă despre care vă vorbesc acum este tot rodul păcatului: al păcatului trufiei demonice, al dorinței de putere absolută, de stăpânire globală și toate care vin cu acestea. Acestea sunt păcatele lor, al celor foarte puțini care se joacă chiar acum de-a dumnezeii.
Dar și noi, ăștia mulți și tăcuți, și noi avem păcatele noastre: păcatul nepăsării, al indolenței criminale, al fricii, al pactizării tacite cu răul, al prostiei. Da, dacă vom muri, vom muri de proști și de fricoși…
A venit vremea să realizăm că prostia sau frica sunt cărări directe și bătucite către moarte. Și a venit vremea să părăsim aceste căi, să ieșim din indolența și convingerea idioată că „nu mi se poate întâmpla chiar mie”…
A venit vremea să spunem toți NU MORȚII! Și să vorbim fără frică despre NEVOIA DE PACE! Pentru simplul fapt că vom spune PACE vom fi tratați ca „incorect-politici”, vom fi acuzați cu toții că „pactizăm cu dușmanul”, că „suntem goarnele inamicului”.
Căci da, PACEA în zilele astea este un concept incorect politic!
Și da, acest război pentru câteva palme de pământ trebuie să se oprească înainte să devenim cu toții pământ!
E motivul pentru care cred că la manifestațiile de pe 2 Octombrie, în afară de problemele economice prin care trecem, probleme create tot de războiul de la gardul noastre, va trebui să cerem PACE! Cu pace și în pace vom răzbi și problemele economice. Și alea sociale, și alea politice… doar viață să mai avem!
De aceea vă chem ca pe 2 Octombrie să ieșiți masiv în stradă îmbrăcați cu ceva alb, putând în mâini ceva alb, orice, o batistă, un steag alb, ba chiar și un cerșaf alb, și să strigați PACE! Hai să începem noi, din România, un val de proteste anti-război în toată Europa, poate chiar în toată lumea! Să punem la balcoane, în ferestre, pe mașini, peste tot, flamuri albe pe care să scrie PACE!
E inutil? Nu știu, poate! Dar avem datoria să încercăm înainte să fie prea târziu!
E toată lumea împotriva noastră? Ce contează?
„Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).
Pe 2 Octombrie vom spune și #Pace!
#OprițiRăzboiul!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
De când a izbucnit scandalul ROG, societatea s-a sfâșiat în două ireconciliabile “plăci tectonice”: una minusculă și foarte indignată și alta imensă și extrem de tăcută. Bun, cam așa s-a întâmplat mereu, doar ca acum dimensiunile sunt absolut disproporționate, căci și unii dintre înverșunații critici au Sistemului, acum tac aprig. Ba mai mult, unii chiar îi etichetează pe acuzatorii lui #ROG ca ar fi manipulați de Sistem sau ca ar fi chiar cârtițe ale sistemului. Nu știu. Așa o fi… dar acum se naște o întrebare: de unde știu tăcuții și pricepuții ca cei care-l critică pe ROG sunt oamenii Sistemului? S-a dat la știrile de la ora 5? au scris la avizierul de la bloc? vorbește lumea în piață despre ăștia? Sau poate doar au informații de la partea aia din Sistem pe care nu o critică. Poate chiar partea din care face parte ROG.
Oricum, orice ar fi, cu cât trec mai multe zile și se tace mai vârtos, se mai nasc niște întrebări legitime, întrebări care vor rămâne, desigur, fără răspuns.
De aceea, rog tăcuții și pricepuții să încerce să rupă tăcerea asurzitoare și să ne spună:
1. Universul orwellian descris a fi deja instaurat de Poliția Gândirii condusă de Rog este compatibil cu ideea societate democratică bazată pe drepturi și libertați?
2. Profesia de jurnalism poate fi exercitată în mod demn și deontologic într-o lume bazată pe inginerii sociale, control al gândirii și limitare a dreptului la liberă exprimare, așa cum e lumea descrisă de ROG?
3. ROG e ticălos sau idiot? Căci dacă a spus ce a spus cu intenția de a ne speria/amenința e ticălos, iar dacă a făcut-o doar pentru a impresiona audiența prea tânăra și probabil prea entuziasmată/antă, e un idiot absolut.
4. Oricum, orice ar fi, care dintre cele două trebuie acoperită cu tăcere: ticăloșia sau idioțenia?
5. Ați reușit să achiziționați deja manualul de corectitudine a gândirii și a grăirii ce te păzește de păcatul ce te poate duce în mandatele lui Rog și ale colegilor soției sale de la ICCJ, mandatele alea obținute într-o oră? Dacă da, de unde?
Cu orice risc, aberația și monstruozitatea trebuie devoalate!
De oriunde ar veni!
Eu unul știu ca sunt (iar) de partea bună a baricadei: când văd ca poziția mea este concordantă cu cea a unor anumite persoane, cum ar fi judecătoarea Mădălina Elena Dârdeci, atunci oricine, orice și oricât de tare ar tăcea… mă lasă rece.
Oricum, “se știe” deja:
#DemisiaROG!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
"L'élément enfantin n'est pas un résidu mais un élément nécessaire, donc légitime, de l'adulte qui ne cesse jamais d'être enfant.”
Cel mai bun mijloc pentru a integra cele patru vârste în om, este suprimarea conditiei de timp; propriu zis e singurul mijloc, căci simpla evocare imaginativã a copilăriei, și a tinereții, cum o fac majoritatea oamenilor simțiți, nu e suficientă; e numai paseism, pe când concentrarea pe Etern, fixeazã, în sensul alchimic al cuvântului, cele patru vârste în simultaneitate; completându-se și perfectându-se, iluminându-se una pe alta, cele patru vârste nu sunt deci ceea ce au fost în realitate, ci rectificate, perfectionate, definitive; de aici poate și proverbul: și vieillesse pourait, și jeunesse savait"... deci un desideratum.
Dar orice desiderat, dorește o realitate, nu o absurditate; deci lucrul e posibil, și dacă este posibil este și real. Questa pentru acest lucru poate oricand incepe și oricând sa se desăvârșească. în saa Allah. Și singurul mijloc: centrarea pe cheia cerului, pe summum bonum, pe Etern și nesupus condifiei temporale și celei spafiale.
"L'ldée niera les sentiments et le désir comme facteurs d'individuation, sans nier cependant les contenus symboliques et positifs de ces facteurs”
Asta se face în limitele pe care le au dorintele, instinctul, sentimentele în mine, care sunt date de finta mea, sau de ființă altora realã și imaginarà în același timp. Dacă doresc o femee, trebuie să-i disolv imaginea și astfel energia volitivă e recuperatã și indreptata în sus spre integratiune, spre sublimare, spre Universalizare; dar îsi păstreazã energia? Și mai este și primejdia sã cadă în balta subconstientului. De aceca e necesar, ca, prealabil acestei operațiuni, tot ce este tamas și rajas în ființa mea sã primeascã ordinul sã se exalteze, apoi sã ia lungimea de undã a lui satwa. Pe de altà parte nu trebuie sã ne sperie rezidurile care rămân din combustiune, și care sunt fatale; ele pot fi lăsate sã cadã la rădăcina tenebroasă a noastră fără nici o primejdie.”
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Comentarii
Spuneți-vă părerea. Comentariile apar imediat ce sunt aprobate.