Bucureștiul de zi cu zi, cu pasajele lui neterminate și oamenii lui.
34 de texte, în ordine cronologică
3 octombrie 2012
Întors ca un "crai" în miez de noapte acasă, îmi picară ochii pe următoarele rânduri care și azi exprimă cum nu se poate mai bine realitățile orașului și societății noastre:
"Bucureștii rămăsese credincios vechei sale datini de stricaciune; la fiecare pas ne aminteam ca suntem la porțile Rasaritului. Și totuși, desfraul mă uimi mai puțin decât descreierarea ce domnea în toate rândurile; marturisesc ca nu mă așteptam sa văd ticneli atât de numeroase și de felurite, sa întâlnesc atâta nebunie sloboda. Cum nu-mi fu dat sa găsesc mai pe nimeni la care, mai devreme sau mai târziu, sa nu dea pe față vreo meteahnă, pe care, pe neasteptate, să nu-l aud aiurind, pierdui nădejdea să cunosc, în carne și oase, o făptură omenească întreagă la minte."
Și așa văzui cum trecerea a mai bine de o sută de ani, a doua războaie, a doua dictaturi și jumătate și a câtor alte grozăvii nu au slefuit nicicum moravurile și obiceiurile noastre. Aceiași poveste, doar alți actori...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
În seara asta am avut parte de o experiență contrariantă: întors în jurul orelor 21 cu o problemă la birou (aflat în miezul Bucureștiului pe bd Hristo Botev, la mai puțin de 150 m de Piață Rosetti) am avut surpriza sa găsesc la ușă un "client" mai puțin obișnuit: un homeless de aproximativ 50 de ani, care însă arăta de 70, ce se instalase cu toate catrafusele sale sa innopteze, căci deh, de două zile s a stricat interfonul! Deranjat, dar și putin stanjenit, i-am zis pe un ton neutru sa dispară până când ies.
După mai bine de juma' de oră am constatat nu numai ca neașteptatul "client" nu plecase, dar mai apăruse un companion adolescentin! L-am întrebat pe acesta din urmă "tu cine mai ești?", însă răspunsul a venit tot de la decanul de vârsta "e fi-miu!", moment în care recunosc ca m am înmuiat... După un moment de ezitare m am lăsat învins de emoție și le am cerut sa îmi spună povestea lor. Cum mă asteptam, am avut parte de o istorie trista povestita incoerent în care cei doi mi au insailat un lung șir de evenimente din care n-au lipsit infidelitati dureroase, divorțuri cu efecte dezastruoase, evacuări pripite etc. N-am vrut sa analizez toate informațiile primite, căci până la urmă mi s a părut ca singura cu adevărat importantă era situația dezastruoasă și fără ieșire a celor doi. Amintindu-mi în pragul postului mare de un îndemn la compasiune și generozitate venit din partea Domnului ("dezbracat am fost și m-ati imbracat, flamand am fost și mi ați dat sa mananc, (...) căci toate câte le veți face acestor mai mici Mie mi le veți face" - scuze pt inexactitatea citatului) le-am zis ca încerc sa fac ceva pentru ei, dar am insistat sa le comunic ferm ca în mod categoric camparea în fața ușii mele e o soluție pe care nu o pot accepta. Zis și făcut: am pus mâna pe telefon și, fără a intra în multe detalii acum, am contactat o cunoștință ce lucrează la o fundație creștină. Această mi-a spus ca face tot posibilul sa găsească o soluție, insistand totuși sa nu mă implic foarte tare în această "speță", căci aparențele sunt de cele mai multe ori inselatoare. Și a găsit repede soluție: un "echipaj" format dintr-un asistent social, un medic și un psiholog (uau, chiar nu mă așteptam sa avem și noi pe aici, în Romanica, așa ceva!!!) urma sa ajungă la ușa biroului meu în aproximativ o oră!
Incredințat ca lucrurile au intrat pe un făgaș bun, le-am dat celor doi 10 lei și am insistat pe lângă cei doi defavorizați ai soartei sa aștepte "echipajul" social, spunându-le pe un ton CÂT am reușit de amenințător ca nu mai vreau să-i mai văd la mine la ușa! Le strâng mâna, le urez de bine și plec, inchizand totuși de două ori toate yalele cu care ușa e dotată.
Ieșind din clădire am reanalizat cele trăite și mi-am dat seama CÂT de superficial și abrutizat sunt de societatea egoista în care trăim: unde sunt mancarea, băutura, hainele din parabola biblica? Clar, puteam sa fac mai mult pentru cei doi amarati, motiv pentru care o sun pe maica-mea și ii spun sa facă un coș cu de-ale gurii și sa vină repede la mine la birou, povestindu-i pe scurt toate cele întâmplate. Primul răspuns a fost cel la care mă așteptam -"Ai înnebunit de tot!", dar după câteva insistențe am reușit, spre surprinderea mea, sa o conving sa iasă din casa la 10 seara!!!
Ce sa mai, toate se legau surprinzător, iar eu am plecat spre casa mulțumit de mine, ca în putine, în foarte puține alte seri...
Deznodamant:
Așa cum ratiunea mă impingea sa prevăd, la sosirea "echipajului social" și a maica-mii cei doi dispăruseră deja... De unde și proverbiala imposibilitate de a face binele cu forța!
Concluzie?
Da, m-am simțit inșelat, prostit, smenuit de niște aurolaci, ceea ce nu face bine pentru egoul super boostat al unui "om modern"... Cu toate astea, sentimentul pe care l-am avut în drumul meu spre casa a meritat aparenta umilință... Cred deci ca sunt gata sa greșesc din nou!
PS Totuși dacă îl veți întâlni pe individul din fotografie nu va lăsați "inmuiati", căci nu merită... Sau cine știe?
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
După 1 ora de așteptare a zburătorului de la Turkish în aeroportul din Lyon, după 3 tururi largi în jurul Istanbulului și un triplu tulup pe o roată la aterizare, în mod firesc, am pierdut legătura de București... Așa ca iată cum de ziua mea o dorință ascunsă mi s-a împlinit: sa am parte de un Bairam de pașă în Istanbul! și asta unde se putea întâmpla alt undeva decât într-un loc predestinat: la... Bayrampasa!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Știam că avocații sunt catalogați în fel și chip... de multe ori sunt răutăcisme. Acum nu, avem un coleg care însumează "sublim" toate relele profesiei, și a reușit chiar să aibă o meteahnă în plus: cea de sifon. Asta e cel care l-am turnat pe Greblă că a vrut să facă trafic de capre...
Mare om, mare caracter, mon cher!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Jose Carreras, acest bătrân dar mereu mare performer, face un spectacol pe măsura renumelui sau în fața unei sali (absolut inapropriate unui asemenea eveniment) mult prea goale din păcate.
Acustica jalnica a rotondei, mai proastă chiar decât a Sălii Palatului, da pe alocuri ariilor clasice un "reverb" de care ar fi invidioși și adepții lui Salam. Sa mai spun ca de undeva din stânga scenei vine un "parfum discret" de HOT-Dog?
Cert e ca nu ne putem abține sa nu vulgarizam sublimul, sa nu manelizam tot ce atingem. Trebuie sa fie în gena noastră ceva...
PS - Publicitate: ăștia de la "Music management event" sunt cert niște Mari "manageri de evenimente muzicale"? Nu va sfiiți sa ii tocmiți pentru paranghelii și cumetrii pre-orășenești. Se vor ridica la înălțimea așteptărilor. Va garantez!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Nu ezitați să va opriți sa căutați minunea, chiar dacă aparent se află în noroi si-n întuneric! Doar așa nu veți sufoca în noroi și întuneric minunea din voi!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
În țara în care pe stradă zburdă Bentley-uri și S-elane cu infractori portocalii care au devalizat țara asta în plină criză cu miliarde de euro, în timp ce în chiar momentul în care citiți rândurile astea pădurile sunt rase de onești europeni cu priză la Cotroceni și alți europeni cu ștaif scot moca țițeiul din pământul nostru și ni-l vând la unul din ele mai prețuri din Europa, în aceeași țară în care Președintele "stop și de la capăt" a încasat 320.000 Euro chirii pe o casă luată pe nașpa în baza unor documente false, "fără a putea beneficia de prezumția de nevinovăție"... presa "civilă" exultă că a fost legat Șova pentru un presupus parandărăt amatoristic de 100.000 Euro. Dacă a pune botu' la fumigene infecte ar fi o virtute, în mod cert suntem cei mai virtuoși din Europa. Poate chiar din lume! Și asta mă îngrozește...
Cert e un lucru: serviciile își merită miliardul de Euro pe care-l sug anual din bugetul țării.
PS Și dacă nu m-ar încerca o oarecare compasiune pentru "naivii" care înghit pe nemestecate orice mizere, le-aș fi spus tradiționalul și colocvialul: "Hai siktir, sclavilor!"
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Sunt gata să pariez că toți criminalii care au comis azi atentatele din Bruxelles nu sunt sirieni sau libieni, ci sunt cetățeni europeni, belgieni sau francezi, și asta de mai multe generații. Sunt convins că în curând bănuielile mele vor fi confirmate. Asta va demonstra fără putință de tăgadă eșecul “modelului social” european. Cauza - multicularismul. Clar! Dar nu numai el. Ci și coloniaslismul care, acum, la zeci de ani după extincția lui formală, după ce a adus îmbogățirea metropolelor, se întoarce ca un bumerang scăpat de sub controlul unui mânuitor nu suficient de inteligent și lovește agresorul inițial transformându-l din călău în victimă.
Știu, e genul de analiză pe care nu o veți auzi pe mainstream-ul media, dar asta nu înseamnă că e lipsită de un fundament tragic de real: colonialismul și lăcomia industriașilor europeni din periada post-belică sunt realul mobil și fundamentul extrem de pragmatic al conceptului de “multiculturalism”! Căci da, “multiculturalismul” nu a apărut ca o necesitate sufletască sau spirituală a populațiilor europene de a primi populații cu alte creințe și obiceiuri sociale, ci ca o nevoie stringentă de forță de muncă a marilor industriași, nevoie care trebuia ambalată într-un ambalaj sclipicios și aparent generos. Nevoia de a pune o fundă roșie de gâtul calului troian.
Mai apoi, nu doar că “metropolele” au adus sau au permis venirea foștilor supuși din colonii pentru a munci în fabricile lor de pe bătrânul continent, ci i-au și grupat în cartiere mărginașe, făcând imposibilă orice fel de integrare cu populația europeană băștinașă, în același timp eșuând lamentabil să și educe noii săi cetățeni de rangul doi.
Un alt element din acest mecanism infernal ale căror efecte le trăim în aceste zile a fost relocarea industriilor europene în extremul orient, fenomen care a lăsat foștii lucrători importați din lumea islamică din fabricile europene fără obiectul muncii și a însăși venirii lor în Europa, transformându-i pe ei și mai ales pe copiii și nepoții lor în asistați sociali în pragul sărăciei, marginalizării și disperării.
Și abia aici vine ultimul impuls dat acestui mecanism: lipsa de educație și de perspectivă morală și socială a locuitorilor banlieue-rilor (mahalalelor-ghetou) marilor orașe din europa “bătrână” și “civilizată” a fost scânteia care a aprins fitilul tors de ani de zile în mioapele minți ale establishment-ului european. Căci copii și/sau nepoții celor veniți să sclăvuiască cândva într-o societate industrializată, acum, în era ex sau post - industrailiă nu au beneficiat nici de o educație reală și efectivă care să le dea posibilitatea să evadeze din “cartierele gri” și nici posibilitatea de a avea un loc de muncă plătită decent. Au fost lăsați să se “ghetoizeze” de către o societate care tacit îi discrimina, măcar prin întorsul capului într-o altă direcție. De unde frustrarea, primul pas către radicalizare și fanatizare. Apoi a urmat, fatidic de firesc, fanatizarea prin infestare sub efectul direct al politicilor externe dezastruoase ale acelorași civilizați și democratici europeni de rit vechi care au creat la marginea “lumii civilizate” focare de infecție și război prin distrugerea fostelor dictaturi care, că ne place sau nu, erau firești pentru acele zone, ținând în frâu excesele și extremismele unei lumi pentru care aparențele democrațiilor occidentale au fost și au rămas străine și nenaturale.
Există soluții la această situație? Nu știu. Dar vreau încă să cred că da. Și nu cred că această soluție ar putea fi deportarea cetățenilor europeni musulmani sau de orice altă credință decât cea creștină, căci asta ar fi o întoarcere la “soluțiile” non-soluție adoptate de adepții purității culturale sau rasiale, că s-au numit ei inchizitori sau naziști.
Soluția este una de durată: îmblânzirea calului troian prin educație și integrare socială.
Și stoparea importului de populații străine de către bărâna Europă!
Cine are urechi de audit să audă!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Aș ieși și eu în stradă... dacă n-aș fi convins că războiul cel dintre noi e ultimul lucru de care avem nevoie! Dacă nu aș avea oameni pe care ii iubesc și care s-ar afla de cealaltă parte a baricadei. Dacă nu aș fi convins că nu există decât o soluție într-o societate democratică: votul! Dacă aș avea mai puțin creier și mai multă fiere...
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Faptul că ieri la 00.01 am primit o "invitație" la "nesupunerea civică", de a mă "mobiliza și a ieși în stradă și de a mă organiza cu alții" venită de la de-clic.ro ("societatea civilă în acțiune"), "proiect finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România", Fond finanțat la rândul său de către Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile e, desigur, o pură întâmplare!
https://www.de-clic.ro/
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
În noaptea asta mă plimb prin București. Printr-un Bucuresti pustiu, așa cum nu l-am văzut demult. Din când în când, foarte rar, trece grăbit pe lângă mine (nu știu unde și de unde la ora asta) câte un cetățean. Care nu mă saluta. și nici nu-mi lasă prilejul să-l salut...
Inadecvare. Ba pe undeva chiar stânjeneală simt.
Cred ca am devenit țăran.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
30 de ani de durere, umilințe și deznădejde zugrăviți pe chipurile trădării și abjecției.
Și viitorul pare pe măsura trecutului, așa cum profeți poetul:
“Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpînă și pe țară și pe noi!
Tot ce-n țările vecine e smintit și stîrpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții,
Încît fonfii și flecarii, găgăuții și gușații,
Bîlbîiți cu gura strîmbă sunt stăpînii astei nații!
Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!
I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!
Și această ciumă-n lume și aceste creaturi
Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pîn’ și numele tău... țară!”
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Mă uit în zare... ce să vezi? Deși sfârșitul lui Noiembrie, grâul e-n spic deja! Jos sub geam, doi muncitori lucrează de la prima ora la o stradă lată ce pare să fie o autostradă, și, deși nu se opresc din activitatea susținută, vorbesc în timp ce muncesc despre conceptul de Ființă la Heidegger. Mai departe, prin mijlocul lanurilor aurii de grâu, pe nodul de autostradă, se văd coloane de mașini ce vin din vest cu steaguri tricolore flutrând: se-ntorc diasporezii!
Abia apoi mi-am amintit: e prima zi din Epoca României Normale în țara devenită Iohannisland! M-am liniștit...
Post script: să spun că înainte de a mă fi trezit tocmai visam cum mă săltau băieții, așa, cu toată procedura respectată ca la carte? Sper să nu fie vreo premoniție, sper să nu mă fi vizitat vreun duh pitonicesc...
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
“Liberalii” anulează Proiectul de autostradă în Partenriat-Public-Privat promovat de “social-democrați” și promovează un proiect realizat exclusiv din resurse bugetare.
“Puritate doctrinară” și “viziune”... #dădreapta!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
De-abia aștept să-și depună candidatura.. și declarația de necolaborare cu securitatea în temeiul OG 24/2008. De abia aștept!
De-abia aștept să-i arăt cum se dă o palmă!
Petroave... țin’te tare!
#FărăSecuriștiÎnFuncțiiPublice!
Foto via Cațavencii
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
E rândul nostru să arătăm că #ȘiNoiSuntemUnPopor! Că #ȘiNoiSuntemDemni!
E rândul nostru să #IeșimÎnStradă și să spunem #NU!
#NuDictaturii!
#NuTerorii!
#SalvațiCopiiiRomâniei!
19.09.2020, ora 16.00, Piața Universității.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
În timp ce mă uităm și comentam despre ce se întâmplă peste ocean, am uitat sa va spun ca ieri am văzut ieri Mișcări de trupe masive în jurul Bucureștiului, la doar câteva ore după intrarea în “starea de urgență mascată”: o coloană de taburi pe centura undeva între DN3 și A3 și o coloană între Urziceni și Ploiesti pe undeva.
Da, sunt mișcări de trupe ciudate.
Și NU, recunosc ca nu înțeleg rostul, cu atât mai mult cu cât românul este atât de cooperant (ca sa nu spun colaboraționist) cu ocupantul, de orice naționalitate ar fi el.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Vă informez pe această cale ca restrângerea drepturilor fundamentale ale unei persoane în lipsa unei legi organice care să o dispună în mod expres și extraordinar constituie ABUZ ÎN SERVICIU!
HG 935/2020, dispoziția infralegală prin care a fost limitată în mod abuziv libertatea de deplasare a cetățeanului, este un act administrativ cu caracter normativ în temeiul căruia NU pot fi restrânse drepturile cetățenilor, consecința imediata fiind aceea ca ORICE SANCȚIUNE NELEGALA PE CARE O VEȚI APLICA VA PUTEA ÎNTRUNI ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNII DE ABUZ ÎN SERVICIU!
Va rugam sa respectați uniforma pe care o purtați precum și legea în temeiul căreia va desfășurați activitatea: “Activitatea Poliției Române constituie serviciu public specializat și se realizează ÎN INTERESUL PERSOANEI, AL COMUNITĂȚII, precum și în sprijinul instituțiilor statului, EXCLUSIV PE BAZA ȘI ÎN EXECUTAREA LEGII.” (Art 2 din Legea 218/2002)!
Respectați legea, nu dispoziții infralegale!
Fiți oameni, nu câini!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Nici o pravilă nu oprește pre om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viiața, care mai de multe ori nu să primejduiește din mușcarea lui! Dar pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisăricești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?
Dacă răul nu este priimit lui Dumnezău, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezău! Iar acesta nu să face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu să face! Au vrut Dumnezău să facă lumină? Aceia s-au făcut, dupe ce au lipsit întunerecul!
Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie noaă bine! Și să să aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sânt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, ca să le fie și lor bine, precum ne sânt făgăduiți!
Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme; iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și cu lănci; să văd faceți degrabă și să veniți unde veți auzi că să află Adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Și ceia ce vă va povățui mai marii Adunării, aceia să urmați, și unde vă vor chema ei, acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile du pe obrazăle noastre nu s-au mai uscat!” – Tudor Vladimirescu, Proclamația de la Padeș, 23 ianuarie 1821
Sursa: Documente privind Istoria României. Răscoala din 1821, I, Documente interne, București, 1959 (Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Facsimilul proclamației / MNIR
#credînvalori #TudorVladimirescu #eroulmeu”
Via Floriana Jucan
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
"Ca să fiți mai deștepți și azi, urmăriți GOLD FM pe 96,9 MHz în București și împrejurimi, iar în toată țara și diaspora, pe internet, la radiogoldfm.ro sau căutând GOLD FM LIVE!”
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Stau de minute în șir în mă uit în gol la tastatură. Asta după ce de la miezul zilei mă gândesc cum aș putea să vă povestesc ce am trăit azi… ceva ce credeam că nu se putea întâmpla, nici măcar în lumea noastră strâmbă și urâtă.
Pur și simplu nu știu cum să încep. Nu știu cum să descriu ce simt.
E ca și cum mi-ați cere să vă povestesc un filmuleț d’ăla cu femei schingiuite de neonaziști sau prizonieri împușcați în genunchi. Mi-ar fi imposibil, pentru simplul fapt că, recunosc, nu pot privi filmele alea mai mult de câteva secunde.
Doar că în cazul ăsta a trebuit să asist la derularea în timp a acțiunii concordante a… unor monștri.
Să încep cu începutul… era vară. În August 2018. Doi tineri îndrăgostiți (mai mult ea decât el), ea de 18 ani abia împliniți, el de aproape 20, ies de la un Festival de bumpzi-bumpzi, de non-muzică zisă minimalistă. Se duc pe plajă unde, puțin amețiți, se pun cu fața la mare ascultând un mixaj bizar între ritmul monoton al valurilor cu ritmul liniar al bașilor din spate. El scoate o „țigară”… știți Dvs de care… d’aia „veselă”. Doar că asta avea să producă o dramă! El o aprinde și i-o pasează ei, să se bucure și ea de fumul amețitor. Ea o ia, trage și dă să i-o dea înapoi… când deodată, nocturnii trecători ce tocmai se plimbau prin spatele lor pun mâna pe ea. Și pe mâna ei. Era o patrulă de jandarmi…
Drama tocmai se declanșase…
Jandarmii o ridică și pe ea, și pe el. Și trec la percheziție. Pe el. Și pe ea… Tot ei, jandarmii bărbați, nu femei. Desigur, mâinile lor puternice s-au bucurat cât au putut de trupul crud al feței, căutând pe-ndelete, minuțios, ceva. Orice. La el între timp se mai găsește o pastilă. Nu se știe ce. Se pun toate într-un plic. După care sunt duși la audieri.
Pe drum el îi spune ei că va fi nenorocit… că îi va fi distrus viitorul de expert ANEVAR.
Ea îl crede. Și ia tot asupra ei. În fond ce se putea întâmpla grav, nu?
La postul de poliție li se iau primele declarații. Fără avocat, desigur.
Apoi, câteva săptămâni mai târziu sunt iarăși invitați separat să de declarații în fața procurorului.
Acesta le spune că nu au nevoie de avocat, că vor da declarații scurte care vor avea ca efect cel mult o amendă…
Ea a crezut. Iar! Și a declarat ce s-a întâmplat, adăugând la sfatul lui că la ieșirea din club ea a fost acostată de un traficant de la care a cumpărat cu banii lor o țigară și o pastilă ceva…
Apoi a urmat rechizitoriul… urmat de surprinderea lor totală și sinceră că vor fi judecați în instanță și nu vor primi doar o amendă.
De aici am apărut eu în poveste. Conștient de pericole, dar refuzând să creadă… ce va urma.
A urmat judecată… în cameră preliminară am solicitat să se constate nulitatea mijloacelor de probă administrate cu încălcarea legii… degeaba! Deși la expertiza efectuată au fost expertizate alte mijloace de probă, un alt plic cu cu o altă serie decât cea existentă în procesul verbal de percheziție, decât cele ridicate la percheziție de la cei doi tineri!!! Atât Tribunalul Constanța, cât și Curtea de Apel au considerat că nimic nu era ilegal… totul era perfect.
Nu voi intra în detaliile celor trei termene de judecată. Nici în felul bizar al acestuia de a aplică procedură penală…
Vă voi spune doar felul în care „judecătorul” fondului, o persoană taciturnă trecut de prima tinerețe, cică o fire artistică, alții spun că sosit în magistratură după o primă carieră de lăutar, a făcut „dreptate”: el - 8 luni de închisoare cu amânarea pedepsei, ea - 3 ani și 7 luni de închisoare pentru trafic de droguri de mare risc, desigur cu executare!!!
Da!!! 3 ani și 7 luni pentru o copilă, pentru o studentă de ajunsă la vasta de 21 de ani… pentru crima de a fi „poștit” o țigară! S-a făcut „dreptate”… Și asta în Constanța, acolo unde prin port intră tone de stupefiante sub cea mai înaltă protecție a „autoritățile”, acolo unde plajele au fost ninse de tone de coca scăpate dintr-un vapor, acolo unde sute de dealeri fac din mii de copii, ca cei despre care v-am spus, victime ale traficului și consumului de droguri… Dar „justiția” și „statul de drept” trebuiau să găsească vinovații la hectar care să justifice funcțiile și salariile lor imense!
Desigur, această infamie mai poate fi reparată în apel la Curtea de apel Constanța... dar oare va fi, în una din instanțele cunoscute ca fiind cele mai dure din țară? Încă mai sper că da!
Cert, copiii au greșit. Dar greșeala lor de tinerețe e minoră și nu poate fi comparată cu veritabilele crime ale celor care trebuiau să educe și să îndrepte, nu să distrugă și să strivească destine!
Titlul acestui articol este „Despre monștri”… probabil vă așteptați să vă vorbesc despre monștrii din fruntea unor state, sau ale unor armate, sau printre militarii care de o parte ca și de cealaltă comit crime inimaginabile. Dar nu, în acest articol este vorba despre monștrii pe care îi găsim în instituțiile noastre de forță și despre monștrii ascunși sub robele de magistrați. Despre niște măcelari de destine pe care le frâng abuziv fără nicio remușcare! Credeți că dacă le-ați fi pus niște kalanșkoave șn mâini s-ar fi comportat diferit față de criminalii de război despre care găsim știri în presă zi de zi? Eu sunt convins că nu.
Trăim într-o lume urâtă, plină de criminali și lipsită de orice urmă de omenie.
O lume în care nu știu dacă mai e de făcut ceva, o lume din care aș fugi în fiecare clipă… dacă nu m-ar ține încă ceva, o speranță, că mai putem îndrepta câte ceva măcar la nivel individual, dacă nu la nivel colectiv, la nivel de societate.
Recunosc, mă încearcă o oboseală cronică și o disperare ce ajunge să cuprindă fiecare celulă, fiecare fibră a ființei mele.
Rămân să lupt însă… încă! Pentru a încerca să șterg lacrimile celor nedreptățiți și abuzați… atât cât voi putea, atât cât voi mai rezista în fața abominabilului, în fața monstruozității.
Urâtă lume.
Hidoși oameni…
Post script: pentru cei care au răbdare voi pune mai târziu în comentarii apărările noastre, alea care nu au fost nici măcar ascultate, nici măcar o secundă… cumplit! Descurajant! Dezesperant!
Post post script: și toate astea s-au întâmplat în ziua în care l-am condus pe ultimul drum pe prietenul și colegul Lucian Dumitrascu, un luptător devotat pentru dreptate, un om minunat pe care Dumnezeu l-a luat prea devreme dintre noi. Sau poate la timp pentru a nu vedea și mai multă nedreptate și monstruozitate.
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
“Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți
În aplauzele grele a canaliei de uliți,
Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii,
Măști cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul,
De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele,
Ce își râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget,
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri,
La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toți pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesență de mizerii de la creștet până-n talpă.
Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască,
Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască…
Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii,
În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie,
Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri
Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri…
Și apoi în sfatul țării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de român,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi!
Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții,
Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații,
Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații!
Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!
I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!
Și această ciumă-n lume și aceste creaturi
Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ și numele tău… țară!
La Paris, în lupanare de cinismu și de lene,
Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene,
Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos…
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?
Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă,
Vestejiți fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept științ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană…
O, te-admir, progenitură de origine romană!
Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece,
Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela,
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?
Prea v-ați atătat arama sfâșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți – niște mișei!
Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!”
Scrisoarea a 3-a.
“Toate-s vechi și nouă toate”…
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Pentru ardeleni, tot ce e dincolo de Carpați e „Turcia”. Barbarismul. Înapoierea. Necivilizația. Sfârșitul lumii. Ți*ănia, practic. Iar în centrul acestei Turcii ți*ănești stă Satana însuși, cel-al-cărui-nume-nu-trebuie-rostit: bucureșteanul. Așa că nici nu-i zic pe nume, îi zic „mitic” și-și fac cruce cu limba. În afară de Satana, ardelenii mai știu că dincolo de Carpați trăiesc și „sârmele”, în est, și ceva zarzavagii, în sud.
Bănățenii la fel, doar că pentru ei și ardelenii tot un fel de turci sunt.
În Moldova, ăia din Țara de Sus le scuipă semințe-n cap ălora din Țara de Jos. Dar împreună îi înjură pe bucureșteni, că le-au furat capitala. Pentru moldoveni, ardelenii sunt „unguri”, deci n-ai ce să vorbești cu ei că nu te-nțeleg, bănățenii tot așa, dobrogenii sunt „tătari” și oltenii, „turci”.
Dobrogenii nu urăsc pe nimeni, în afară de unguri (nimeni nu pricepe de ce) și de bucureșteni.
Oltenii se au de veri cu toată lumea. Pentru ei, bucureștenii sunt verii lor mai proști și mai îngâmfați; moldovenii, verii lor mai proști și atât; ardelenii, verii lor extraordinar de proști; și dobrogenii, verii lor turci. Bănățenii tot olteni sunt – dar, din păcate pentru ei, corciți cu ardelenii, lucru care-i strică, fiindcă le diminuează semnificativ inteligența.
Cu bucureștenii e cel mai simplu. Pentru ei, oricine nu locuiește în București e țăran. Dacă locuiești în București dar nu te-ai născut aici, tot țăran ești. Bucureștenii sunt convinși că orașul lor e, cum spunea Călinescu, „un sat mai mare”. Dar asta, cred ei, doar pentru că s-a umplut de țărani. Pentru bucureșteni, România se compune, oarecum urmuzian, dintr-un oraș și câteva forme de relief. Pe formele astea de relief trăiesc, evident, țăranii.
Păi și Muntenia?!? Muntenia e periferia Bucureștiului. De-asta orice muntean se consideră în sinea lui un bucureștean nedreptățit.
(via Cezar Ioan Tătaru)”
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Noi, Coaliția pentru Națiune, credem cu adevărat în capacitatea acestui popor de a se mobiliza pentru reclădirea din temelii a unei societăți în dezagregare. Împreună cu voi, vom depune toate eforturile necesare pentru a reda România românilor!
Pentru realizarea acestui deziderat, ne propunem coalizarea tuturor energiilor acestui popor, în scopul de a stopa declinul accelerat al țării, pentru renașterea spirituală, morală și economică a țării și a neamului românesc.
Te așteptăm să ne vedem!
Sâmbătă, 24 Septembrie, ora 15:00, în sala din Bulevardul Nicolae Bălcescu, nr. 17-19, București (vizavi de Sala Dalles).
#CoalițiaPentruNațiune!
#RedămRomâniaRomânilor!
Cu Dumnezeu înainte!
Accesul în sală se va face de la ora 14:30.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Ani de zile am fost convinși că noi suntem mai răi și mai hoți decât alții. Nu știu dacă această convingere a fost dobândită prin inoculare de către alții sau ne este naturală, spontană, un corolar al „tradiționalelor” „să moară capra vecinului”, sau „capul plecat sabia nu-l taie”.
Cert e că de generații am fost convinși că trebuie să fim salvați de noi înșine de către alții. De alții care, fără dubiu, sunt mai buni și mai virtuoși decât noi, deși, într-un fel special și paradoxal, am păstrat mereu vie convingerea fermă că noi, românii, suntem mai deștepți, mai descurcăreți și mai frumoși decât ceilalți, oricare ar fi ei. Din acest melanj psihologic inexplicabil s-a născut xenofilia noastră, convingerea că tot ce este străin este mai bun, deschiderea și acceptarea a tot ce vine din afară. Deschidere a cărei manifestare unanim și cu mândrie acceptată este proverbiala „ospitalitate românească”, ospitalitate care, din păcate însă, nu vine dintr-un profund sentiment creștin, ci se manifestă cu precădere față de vestici sau față de cei mai înstăriți, cu cei pe care îi considerăm superiori nouă, cu cei care reușesc să ne trezească sentimentele de inferioritatea atavice de care nu reușim să scăpăm de zeci de generații.
Asta nu este de ieri de azi. Dovadă stau multe pagini din istoria noastră mai veche sau mai nouă: epoca fanariotă, ideile revoluționare importate în perioada pașoptistă, alegerea unei dinastii străine ca „donatoare” de regi ai României, furcujlisionismele de sfârșit de scol XIX - început de scol XX, îmbrățișarea frenetică a ideologiei comuniste din anii 50-60.
Toate ar fi putut rămâne prăfuite în cărțile de istorie dacă ultimii 30 de ani nu ne-ar fi dovedit că această trăsătură se ține scai de psihicul românului: privatizările pe 1 leu - doar ca să nu mai fure ai noștri și pentru că statul este un prost administrator, adoptarea neselectivă a tuturor modelelor culturale străine, aderarea necondiționată și înrobitoare la „familiile” și instituțiile internaționale, acceptarea unor condiționalități și discriminări înjositoare precum MCV-urile sau neacceptarea în spațiul Schengen, chiar și votarea de două ori unui cetățean român pentru simplul fapt că nu are nume românesc, tefelismul și haștagismul, toate dovedesc că, pentru unele motive pe care nu le-am identificat încă, românul a dezvoltat o ură față de sine, față de tot ce este românesc - de limbă, de tradiție de cultură și credință, o veritabilă egofobie.
O egofobie care este pe punctul să ne ducă, în mod natural, spre extincție, așa cum impulsul sinucigaș îl duce spre pieire pe cel care îl experimentează. Dovezi? Vreți dovezi? Neimplicarea în viața cetății a celor care nu doar că ar putea, ci ar trebui să fie implicați, fiecare pe nivelul și după priceperea sa, votul acordat tutor trădătorilor și nulităților, acceptarea și îmbrățișarea, fie și tacită, a oricăror politici guvernamentale, oricât de evident antinaționale ar fi, ba chiar și comoditatea de a nu ieși în stradă pentru noi și mai ales pentru copiii noștri, toate dovedesc un dispreț profund, ba chiar o ură față de noi înșine, față de propria persoană
Dar până la extincția noastră că neam, egofobia românească, românofobia românului, ne-a făcut să fim străini în propria țară… dar încă nu atât de străini pentru a declanșa xenofilia, iubirea de străini de care vă vorbeam mai sus… și asta pentru simplul motiv că nu am dezvoltat încă un sentiment de inferioritate față de propria cultură, față de propria tradiție care, din păcate, deși toate ne sunt multora în mare măsură deja străine.
Dacă vom continua așa ne vom stinge urât și umilitor, și ca oameni, și ca neam, rușinați de ce am fost, rușinați și că am fost!
Șocante cuvintele mele?
Eu sper că da. Sper să fie suficient de șocante încât să realizați că este deja târziu, foarte târziu, dar nu prea târziu încă, să înțelegeți că este momentul să vă implicați în viața cetății, să veniți alături de noi în #Coaliție, dar și să ieșiți în stradă și să cereți ce vi se cuvine, pentru voi, pentru copiii voștri, #PentruNațiune.
Este momentul să cerem cu toții ce este al nostru, ce ni se cuvine - #ResurseleRomânieiRomânilor, #EnergiePentruRomânia - să facem tot ce ne stă în putință să #RedămRomâniaRomânilor!
Și asta în fiecare zi începând chiar de azi, 2 Octombrie 2022, zi când ne vedem cu toții pe străzile și în piețele României, și mai ales în Piața Universității și Victoriei din București, acolo unde vom spune răspicat:
#NuSărăciei unui #PoporBogat!
#NuRăzboiului care ne sărăcește!
#Demnitate #PentruNațiune!
#Pace!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
La bulevard, la Boro Brasserie, pe cheiul Dâmboviței, chiar vis a vis de Magazinul Unirea, începând cu orele 10.00, trecute fix!
Ne vedem acolo!
#PentruNațiune.
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
După ce v-am tot scris despre mizeriile care se întâmplă la nivel mondial, european sau național, uite că a venit vremea să vă spun și despre gunoaiele de la nivel local, și anume cele din Popești Leordeni.
Pe scurt: prin proiectul de PUG al orașului Popesti Leordeni groapa de gunoi de la Glina (da, e în Popesti Leordeni!) nu se închide, ci i se „suspendă activitatea”! Mai mult, ca și cum nu ar fi suficient, în centrul localității Popesti Leordeni, între străzile Biruinței și Mirăslău, pe un teren de 2,3 ha se organizează o „Gospodărie” care are printre altele și următoarele utilizări admise: „distribuția apei, salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare”. DA!!! În mijlocul orașului Popesti Leordeni se va putea utiliza un teren pe care se va putea construi o structura cu o suprafață desfășurată de 40.000 mp care va putea folosi la „salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare”!!!
Nu mă credeți? Studiați Regulamentul de Urbanism întocmit de proiectantul VEGO, una dintre cele mai mari firme din domeniu condusă de un cătăreț de operă teolog (sic!) realizat în strânsă conlucrare cu primarul Iacob Petre (sunt curios ce va spune Victor Ponta, în curte căruia se află, atunic când va afla despre activitatea acestuia)
Nu căutați pe pagina de web a Primăriei sau a proiectantului… nu veți găsi nimic legat despre acest proiect de PUG, deși erau obligați să-l facă public. Deși le-am solicitat prin cei de adrese oficiale să mi le comunice în temeiul Legii 544/2001. Vi las eu documentele pe pagina mea de Telegram, după ce le-am obținut (în parte) de la Ministerul Mediului: https://t.me/DanMVChiticNecenzurat/2291
Astfel, în „Raportul de mediu” la pagina 10 veți vedea că
„Prin PUG se propune inchiderea Depozitului de Deșeuri Glina, proces pentru care trebuie respectate prevederile legale în vigoare. Procedura de închidere depozitelor urbane trebuie realizată în conformitate cu legislația în vigoare (Ordonanta nr. 2 / 11.08.2021 privind depozitarea deseurilor; Ordinul nr. 757/2004).”
DAR în Regulamentul de urbanism al PLANULUI URBANISTIC GENERAL ORAȘUL POPEȘTI LEORDENI
la „TITLUL III – ZONIFICARE FUNCTIONALA; PREVEDERI LA NIVELUL UNITĂȚILOR ȘI SUBUNITĂȚILOR FUNCȚIONALE” la CAPITOLUL IX – EX – ZONE CUPRINSE ÎN EXTRAVILAN se menționează ca fiind existent în proiectul de PUG la punctul 9.2 „EX2 DEPOZIT DE DEȘEURI NEPERICULOASE GLINA (DEPOZIT CU ACTIVITATE SISTATĂ)”.
Cu alte cuvinte, deși în Raportul de mediu proiectantul VEGO menționează că „se propune inchiderea Depozitului de Deșeuri Glina”,
în Regulamentul de Urbanism întocmit de același probe cant VEGO, DEPOZITUL DE DEȘEURI NEPERICULOASE GLINA apare ca existent și reglementat ca atare, fiind menționat doar că acest depozit de gunoaie are doar „activitatea sistată”.
Nu este însă singura contradicție a acestui proiect:
În ceea ce privește „SUBZONA CONSTRUCTIILOR ȘI AMENAJARILOR PENTRU GOSPODARIA COMUNALA” - G1, în Regulamentul de urbanism se menționează ca având Utilizări admise: „(1) producție și furnizare de energie electrică și termică, telecomuncație, gaze, apă caldă și aer condiționat; distribuția apei, salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare; transport și depozitare; comerț cu amănuntul; activități recreative (2) Se vor asigura zonele de protecție prevăzute în legislația în vigoare.” (Conform Regulamentului de urbanism - paginile 67-69)
Totodată la subcapitolul POSIBILITĂȚI MAXIME DE OCUPARE ȘI UTILIZARE A TERENULUI se menționează că în „SUBZONA CONSTRUCTIILOR ȘI AMENAJARILOR PENTRU GOSPODARIA COMUNALA” - G1 Procentul maxim de ocupare a terenului (P.O.T.) este de 50% și Coeficientul maxim de utilizare a terenului (C.U.T.) = 1,8 mp ADC/mp. teren. !!!
Cu toate acestea, documentația de urbanism a obținut avizul de la Mediu… Aviz pe care azi l-am contestat!
De ce vă spun toate astea?
Pentru că luni se pare că va avea loc o „comisie” (instituită la insistențele Comisie de Urbanism de la Consiliul Județean ilfov), comisie care va trebui să facă dezbaterile care trebuiau să aibă loc de-a lungul celor 11 ani în care acest PUG s-a aflat „în lucru”…
Să mai spun că pe terenul cu destinația „Gospodărie”, teren extravilan agricol, în releveul ce a stat la baza întocmirii proiectului de PUG al orașului Popești Leordeni, în mod vădit fals a fost prezentată ca existentă/edificată o construcție de o natură neprecizată, construcție ce, raportat la proporțiile și dimensiunile terenului nostru, pare a fi de cel puțin 5.000 mp la sol.
Pentru toate aceste motive, dacă printre cei aproape 100.000 de prieteni virtuali pe care îi am, sunt și persoane care locuiesc în Popești Leordeni, sau doar activiști de mediu (Greta o citi postarea asta?!?), îi invit să fie atenți la anunțurile pe care le voi face pe acest temă. Și îi invit să facă cereri în temeiul Legii 544/2001!
Cât despre seria de erori sau falsuri comise cu prilejul întocmirii documentației PUG a Popesti Leordeni aștept să văd cu ce „celeritate” se vor sesiza autoritățile competente.
Până atunci, o singură concluzie: GUNOIUL A RĂMAS LA PUTERE ÎN POPEȘTI LEORDENI!
POST SCRIPTUM: Dacă vă interesează cum am aflat despre aceste samavolnicii „locale”, răspunsul e simplu: sunt proprietarul ultra minoritar al terenului din centrul Popeștiului pe care ar putea fi utilizat pentru „salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare”. Deci da, am și un interes personal, recunosc.
Dar nu doar pentru acest motiv voi face tot ce mi stă în putință ca acest proiect de PUG să nu treacă. Nu așa!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Vă rog să îmi recomandați o casă de îngrijire permanentă (nu îi voi spune azil!) pentru prietenul meu rămas imobilizat la pat și cu unele probleme neurologice în urma injecției minunate.
Căutam un loc în București care să fie primitor, cu oameni cu experiență în lucrul cu persoanele cu dizabilități neurologice și în care să aibă parte și de kinetoterapie.
Ideal ar fi în partea de nord a Bucureștiului.
Foarte important: cum resursele sunt pe terminate și statul nici nu despăgubește și nici nu asistă persoanele afectate de vaxin,
prețul trebuie să fie unul rezonabil.
Vă mulțumesc anticipat pentru ajutorul dat!
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
De la oroarea medicală la oroarea judiciară. Sau Despre cum a fost legalizată de facto eugenìa în România
Plec să scriu aceste câteva rânduri de la două premize: 1. cu titlu de certitudine, recunosc că nu știu absolut nimic în domeniul medical și ca abia acum câteva zile am auzit despre noradrenalina. Și 2. chiar de la posibilitatea să nu știu mare lucru nici măcar în domeniul juridic.
Două lucruri sunt însă clare și pentru mine și, cu atât mai mult, pentru finii cunoscători ai domeniilor mai sus menționate:
1. Doctorii au jurat ca: “Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.”, ca “Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.” Și mai ales ca vor păstra respectul deplin pentru viața umană de la începuturile sale chiar sub amenințare și nu voi utiliza cunoștințele mele medicale contrar legilor umanității.
2. Iar în ceea ce îi privește pe judecători, aceștia trebuie să judece doar în baza legii și a preceptelor morale ale societății, aplicând și respectând permanent principiul „Justiția nu trebuie doar să fie înfăptuită, trebuie și să se vadă că este înfăptuită.”
Iată de ce aceste rânduri sunt scrise strict din punctul de vedere al unui “simplu cetățean”, destinatarul final și al actului medical dar și al activității judiciare. Și din această perspectivă citesc și interpretez și următoarele pasaje din referatul cu propunerea de arestare preventivă din 08 august 2024
întocmit de Procurorii criminaliști Bogdan - Emil Naș și Bogdan - Octavian Muntianu din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București - Secția de urmărire penală:
“La un moment dat, nu-și poate aminti exact momentul zilei, inculpata Miron Maria a venit pe salonul martorei, a modificat rata noradrenalinei pe injectomatul pacientului de la 15ml/h la 1 ml/h și i-a spus că e "DE LĂSAT”, totodată făcând mențiunea ca martora să treacă în foaia de observație valoarea de 15ml/h.”
“…când a informat-o pe dr. Matache despre stop și că l-a resuscitat, aceasta a întrebat-o de ce a făcut-o, în contextul în care pacientul era "de lăsat”.
“… inculpata Miron Maria a început să modifice brusc rata de administrare a noradrenalinei pacienților, de la o rată foarte mare (15-20 ml/h), la una minimă (1 ml/h), începând cu lunile octombrie - noiembrie 2023. În general proceda în acest sens în cazul pacienților care aveau multe zile pe secția ATI sau despre care această aprecia că nu mai au șanse de supraviețuire.”
“… Inculpata Miron Maria, după ce făcea aceste modificări, venea periodic să controleze starea pacientului, respectiv să vadă dacă acesta a decedat. Martora a menționat că între ea inculpată nu existau întotdeauna dialoguri, însă îi adresa din priviri întrebarea "De ce nu a murit?”sau "Nu e încă mort?”,martora răspunzând prin același limbaj non-verbal "Nimic încă.”
“La aproximativ o oră de la scăderea bruscă a ratei, la ora 14:15, pacientului Militaru Marian i s-a instalat stop cardiac, fiind inițiate manevrele de resuscitare, exitus-ul fiind declarat la ora 15:00.”
“Grigore Elena-Nicoleta a precizat că spre deosebire de inculpata Miron Maria, care verifică repetat ca actele sale să fie duse la îndeplinire, inculpata Păiuș Mirela, și chiar doctorul Matache Alexandra, nu urmăresc până la final ce fac asistenții sau dacă intervine într-un timp scurt decesul pacientului respectiv.”
“Opinia inculpatei Miron Maria despre efectele noradrenalinei reiese și din convorbirea telefonică din data de 12.04.2024 (a doua zi după sesizarea faptei), ora 21:31:55, dintre aceasta și Pleșa Cristian Laurențiu (medic cu care inculpata are o relație).
Cei doi vorbesc despre sinuciderea unui medic în vârstă de 59 de ani (Luchian Mihail de la Institutul pentru Boli Cardiovasculare CC Iliescu), care ar fi scris un text (cel mai probabil referitor la noradrenalină), din care inculpata ar trebui să se inspire, în final cei doi concluzionând că această substanță prelungește o suferință, nu tratează absolut nimic și că „Tre’ să-l lași pe Cel de Sus, nu pe nora să decidă”.
“Pleșa Cristian Laurențiu: Uite, poți să te inspiri din ce a scris că e chiar foarte drăguț și exact asta spun și eu că... ea nu tratează nimic.
MIRON MARIA: Îhî.
Pleșa Cristian Laurențiu: Ea prelungește o suferință, deci nu tratează absolut nimic.
MIRON MARIA: Asta nu pot să zic că ce sunt eu, Dumnezeu...[neinteligibil]…suferință?
Pleșa Cristian Laurențiu: Păi nu, nu, nu.
MIRON MARIA: Hî, hî, hî.
Pleșa Cristian Laurențiu: Păi nu, da’ ce, sunt Dumnezeu să prelungesc suferință?
MIRON MARIA: Da.
Pleșa Cristian Laurențiu: Tre’ să-l lași pe Cel de Sus, nu pe nora să decidă.
MIRON MARIA: Da, Cel de Sus. Frumos.
Pleșa Cristian Laurențiu: Da.”
Toate, absolut toate probele din referatul (pe care trebuie să îl citiți integral la: https://m.activenews.ro/stiri-dezvaluiri/FILMUL-DECESELOR-DE-LA-PANTELIMON-minut-cu-minut.-ActiveNews-publica-REFERATUL-INTEGRAL-al-procurorilor-in-cazul-fostelor-cadre-medicale-ATI-Mirela-Paius-si-Maria-Miron-poreclita-DOAMNA-CU-COASA-DOCUMENT-191314 ) converg spre aceeași concluzie: monștrii cu chip uman și îmbrăcați în halate albe de Sf Pantelimon modificau cantitățile de medicamente administrate pacienților cu scopul de a le provoca moartea!
Această concluzie este întărită și de raportul medico-legal nr. A1/8230/2024 au fost următoarele:
La întrebarea nr. 1 (Se impuneau terapeutic reducerile ratei de noradrenalină din data de 26.03.2024, ora 16:45 și din data de 04.04.2024, ora 13:17, prin raportare la afecțiunile de care suferea pacientul Militaru Marian și la starea sa de sănătate din acel moment?): „Din declarația medicului șef ATI, reținem că noradrenalina se administrează pentru a menține o tensiune arterială medie de 60-65 mmHg.
Având în vedere faptul că pacientul era instabil hemodinamic chiar și sub suport vasopresor, apreciem că nu se impunea scăderea bruscă a dozei de noradrenalină, de la valori de 15ml/h la 1 ml/h în data de 26.03 și, respectiv de la 20 ml/h la 1 ml/h în data de 04.04.2024, fapt ce constituie deficiențe în acordarea asistenței medicale”.
La întrebarea nr. 2 (Scăderea ratei de noradrenalină din data de 26.03.2024, ora 16:45, de la valoarea de 15 ml/h, la valoarea 1 ml/h era de natură să producă decesul pacientului Militaru Marian?): „Ținând cont de starea pacientului, așa cum este menționat și în evoluție - hemodinamc instabil sub suport vasopresor, apreciem că în cazul de față scăderea bruscă a Noradrenalinei nu era indicată, punând în pericol viața pacientului,reprezentând o deficiență în acordarea asistenței medicale.
Din declarațiile asistentelor avute la dispoziție, reiese faptul că atunci când sesizau că sunt modificate ratele de administrare ale noradrenalinei, acestea suplimentau medicamentul administrându-l în perfuzie.
Nu pot fi făcute alte mențiuni din punct de vedere medico-legal”.
La întrebarea nr. 3(Există legătură de cauzalitate între scăderea ratei de noradrenalină din data de 04.04.2024, ora 13:17, de la valoarea de 20 ml/h, la valoarea 1 ml/h, și decesul pacientului Militaru Marian, instalat la ora 15:00?) :„Având în vedere faptul că s-a practicat o scădere bruscă a noradrenalinei (de la rată de 20ml/h la rată de 1ml/h) demonstrată prin înregistrările injectomatului, la un pacient ce ar fi necesitat creșterea valorii de noradrenalina, ținând cont de valoarea tensională de la ora 13 (TA 40/36 mmHg), apreciem că scăderea bruscă a dozei de noradrenalinei din data de 04.04.2024 reprezintă o deficiență în acordarea asistenței medicale.
Coroborat cu faptul că există concordanță temporală între scăderea bruscă a valorii de noradrenalina (ora 13:17) și survenirea stopului cardio-respirator (ora 14:15) neresponsiv la manevrele de resuscitare cu declararea decesului la ora 15:00, apreciem că între aceste deficiențe în acordarea îngrijirilor medicale (scădere bruscă a dozei de noradrenalinei) și deces există legătură de cauzalitate”.
Cum nu mai există niciun dubiu cu privire la faptele “doctorilor” și la finalitatea criminală a acestor fapte, un ultim prag, extrem de sensibil, al acestei analize îl vom atinge în cele ce urmează: cel al discuției despre utilitatea sau inutilitatea unui tratament.
Adică dacă, deși e clar ca “medicii” au modificat dozele cu intenția de a omora pacienții, dacă această acțiune a lor, a “medicilor” a fost una “umană”, cu scopul de a curma niște suferințe inutile și înjositoare pentru pacient.
Iată ce ne spune domnul profesor Astărăstoae pe acest subiect:
“Din punct de vedere etic, dacă se consideră că un tratament suplimentar este inutil, atunci este datoria etică a medicului să oprească tratamentele ulterioare menite pur și simplu să prelungească viața și să înceapă tratamente care să îmbunătățească confortul și demnitatea pacientului și a familiei sale (11).
Există o distincție între suprimarea tratamentului inutil și omorul cu premeditare. Diferența dintre cei doi termeni este clară. Când ceva este inutil, înseamnă că nu are efect, nu poate aduce niciun beneficiu pacientului.
De asemenea, nu trebuie să se confunde cu eutanasia pasivă. Eutanasia pasivă înseamnă că nu îi administrezi un tratament util, îl subdozezi sau îl retragi, ceea ce nu este cazul la tratamentele inutile.”
Dar, extrem de important, părăsind domeniul strict al analizei etice, tot profesorul Astărăstoae spune clar:
“Există o mare diferență între a ucide și a retrage un tratament inutil, ineficient. Deși retragerea tratamentului inutil la un pacient în stare critică poate duce la moartea acestuia, în țările civilizate, din punct de vedere legal, nu este considerat ucidere, așa cum s-a arătat în decizia instanței în cazul lui Karen Ann Quinlan (35).”
Cu alte cuvinte RETRAGEREA TRATAMENTULUI INUTIL NU ESTE CRIMĂ DOAR DACĂ O PREVEDE LEGEA, adică DACĂ EXISTĂ O LEGE CARE SĂ FACĂ POSIBILĂ RETRAGEREA UNUI TRATAMENT CONSIDERAT INUTIL.
Or, la noi, în România, nu există o asemenea lege, cum nu există nici o lege a eutanasiei!!!
În concluzie, ÎN LIPSA UNEI LEGI, RETRAGEREA TRATAMENTULUI CONSIDERAT “INUTIL” DE CELE DOUĂ “DOCTORIȚE” ESTE și RĂMÂNE UN ACT CRIMINAL.
Iată de ce faptele despre care vorbim trebuiau analizate doar din perspectivă legală, nicidecum etică sau profesională:
Există fapta, respectiv de a modifica administrarea tratamentului și ne menționarea acestui lucru în foaia de observație? Există intenția “de a lăsa” unii pacienți? Există urmarea imediată, respectiv decesul pacienților?
Atunci avem un OMOR, nicidecum “retragerea unui tratament inutil”!
Această evidență a fost “escamotată” de un cor antic de văicăreli ale corpului medical.
Păi ce să înțelegem, ca toți medicii procedează la fel, ca toți “retrag tratamente inutile” fără nicio bază legală, fără cererea prealabilă a pacienților sau a aparținătorilor acestora, fără comisii specializate în acest sens???
Asta e normalitatea în România?
Căci dacă e așa, și cum hotărârea odioasă de ieri prin care au fost lăsate în deplină libertate cele două “doctorițe” confirmă această “nouă normalitate”, înseamnă ca ÎN ROMÂNIA, ÎN ANUL 2024, EUGENÍA ESTE O PRACTICĂ UZUALĂ, ACCEPTATĂ DE FACTO ȘI ÎNCURAJATĂ DE JUSTIȚIE!
Iar asta e chiar mai odios chiar decât faptele celor două doctorițe de la Sf Pantelimon!
Evenimentele din ultimele zile, respectiv poziția de susținere necondiționată a celor două cadre medicale suspectate de omor de către majoritatea corpului medical din România, dar mai ales după decizia instanței de eliberare a celor două “doctorițe”, mă fac să îmi fie teamă să mai intru într-un spital din România! Cu atât mai mult după ce voi fi publicat aceste rânduri…
Căci de ieri, orice medic poate SINGUR să constate când un tratament a devenit “inutil”, situație în care “medicul” îți poate “curmă suferința” fără să i-o fi cerut măcar, când te poate “scuti” de durerile unei peritonite, sau ale unei pneumonii, sau cauzate de… o mână ruptă!
E asta o reducere la absurd?
Nicidecum! E consecința firească a unui întreg lanț de orori, plecând de la niște orori medicale, la ororile unor poziții absurde și la oroarea unei decizii unei instanțe care, toate, au ca efect OROAREA TOTALĂ: legalizarea de facto a eugeníei în România!
De aceea, să ne ferească Domnul să ajungem oricare dintre noi în spital în România - este singura speranță la care mai are dreptul pacientul român!
Post scriptum - dezambiguizare: diferența dintre eugenìe și eutanasie.
“Eugenia, denumită și eugenism sau eugenetică, este o teorie socială care susține îmbunătățirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție. Scopurile declarate sunt acelea de a crea oameni mai sănătoși, mai inteligenți, economisirea resurselor societății și curmarea suferinței umane.”
Eutanasia, e doar în situația în care e reglementată prin lege, se referă la cazuri punctuale considerate “fără speranță” de comisii medicale și vine ca urmare a unei solicitări prealabile a pacientului sau aparținătorilor acestuia.
Eugenia este o “politică medicală” și care presupune o activitate sistematică ce urmărește scopurile mai sus menționate (economisirea resurselor societății și curmarea suferinței umane) și exclude voința pacientului sau a familiei acestuia.
Cu alte cuvinte, eugenìa “răspunde unei nevoi” colective, unor scopuri generale și presupune politici și acțiuni generalizate, sistematice, în timp ce eutanasia “răspunde unei nevoi” particulare și presupune o acțiune punctuală asupra unui individ.
Cam asta ar fi diferența. Iar când eutanasia (nefiind nici măcar reglementată!) devine o activitate generalizată, nu mai e vorba de euranasie ci de veritabile politici și acțiuni eugenice.
De aceea în cazul nostru e vorba de eugenie și nu eutanasiere!
Post post scriptum via Alina Negrut de Picolli:
“Dan MV Chitic diferenta....retragerea tratamentului inutil sa fie legal cf protocoalelor Internaționale, trebuia facuta și în fisa pacientului....nu doar fizic....ceea ce au făcut cele 2 doctorite aparate frenetic de satra medicală, este crimă....ce faceau cu diferența de noradrenalina ce era scrisă ca administrata pacientilor dar fizic pacientii nu au primit-o? Exista extra stock de noradrenalina în spitalul Pantelimon? Mulți mai și GANDIM....și vedem clar ce au făcut....AȘA fac în toate spitalele din România....fura tratamentele pacientilor, pe foaie arată Ca administrate dar pacientul primeste zero Sau sunt obligați apartinatorii sa le cumpere....aici e smecheria pe care eroii nu le vor stiute....”
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Abuzul și abjecția au un chip: marian daniel, adjunctul Secției 10 din București, cel ce a coordonat acțiunea de maltratare a Stegarului Dac, alias #EroulCezarAvrămuță!
#NuUităm!
#NuIertăm!
Post scriptum: dacă acesta nu va fi demis de îndată, va fi clar ca el a acționat la ordin! La ordinul lui Predoiu!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
Dacă doriți să ascultați un recital excepțional veniți la intrarea de la Carrefour Unirii!
Nici nu știți ce pierdeți!
Post scriptum: omul ăsta trebuie să fie la filarmonică, nu pe stradă! Mă aude cineva? Îl ascultă cineva???
Post scriptum: solistul cântă atât de bine încât fb a considerat ca interpretarea e supusă drepturilor de autor… rămâne doar să mă credeți… și să mergeți să vedeți și să ascultați ex propria sensibius! Trebuie să mergeți (mai ales dacă faci parte din conducerea filarmonicii)!
Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.
”Statul român actual nu apără bogățiile țării și nu garantează munca națiunii. Nu, pentru că nu e statul național al Românilor, ci statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative și după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranța transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcționarilor lor.
Ca-n colonii. De aceea nu e tragere de inimă în țara românească. De ce să ari, să gândești, să alergi în plus? Pentru cine? Pentru ce? Lumina va fi tot opaiț, drumul tot cărare, casa tot bordeiu. Pentru că cu banii câștigați la noi, finanța internațională clădește vile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci și ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieți naționale intrate în fundac cu doine melancolice și chiolhanuri abrutizante.
Aici e sursa adevărată a indolentei romanești: în exploatare. Să nu ne înșele palatele bucureștene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înșele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înșele o rețea telefonică, o linie ferată, o șosea nouă: nu le fac pentru noi și unde ne trebuie nouă, ci pentru ei și unde le trebuie lor. Să nu ne înșele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne zbatem, ci ei – ca să ne sugă mai bine.
Națiunea română stă deoparte: deoparte de viața economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesnește spolierea. Națiunea e în rezistență pasivă.
De-aceea se vorbește în România numai cu jumătate de gură și nici-o treabă nu e întreagă. De-aceea țara asta mare și bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie și nici vie. De-aceea suntem țara lui “a-da, bine-bine, lasă-lasă”.
Una dintre ursitoare – naționalismul român – a fost înșelată: în loc de stat propriu s-a trezit cu tejghea străină.”
Petre Țuțea
Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.
Comentarii
Spuneți-vă părerea. Comentariile apar imediat ce sunt aprobate.