3 octombrie 2012

Rânduri în miez de noapte

Întors ca un "crai" în miez de noapte acasă, îmi picară ochii pe următoarele rânduri care și azi exprimă cum nu se poate mai bine realitățile orașului și societății noastre:

"Bucureștii rămăsese credincios vechei sale datini de stricaciune; la fiecare pas ne aminteam ca suntem la porțile Rasaritului. Și totuși, desfraul mă uimi mai puțin decât descreierarea ce domnea în toate rândurile; marturisesc ca nu mă așteptam sa văd ticneli atât de numeroase și de felurite, sa întâlnesc atâta nebunie sloboda. Cum nu-mi fu dat sa găsesc mai pe nimeni la care, mai devreme sau mai târziu, sa nu dea pe față vreo meteahnă, pe care, pe neasteptate, să nu-l aud aiurind, pierdui nădejdea să cunosc, în carne și oase, o făptură omenească întreagă la minte."

Și așa văzui cum trecerea a mai bine de o sută de ani, a doua războaie, a doua dictaturi și jumătate și a câtor alte grozăvii nu au slefuit nicicum moravurile și obiceiurile noastre. Aceiași poveste, doar alți actori...

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre oraș, drumuri și vecini