15 iunie 2017

Despre Eminescu și rostul nostru

Dacă totul ar avea un scop și nimic nu ar fi întâmplător, probabil ca singurul nostru rost ca popor mic cu un destin gri și o cultură "minoră" a fost să putem prilejui apariția următoarelor versuri:

"La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,

Pe când totul era lipsă de viață și voință,

Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns...

Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.

Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?

N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă,

Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,

Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază.

Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,

Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!...

Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l

Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...

Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,

E stăpânul fără margini peste marginile lumii...

De-atunci negura eternă se desface în fășii,

De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii...

De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute

Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute

Și în roiuri luminoase izvorând din infinit,

Sunt atrase în viață de un dor nemărginit."

Și nu, nu contează dacă versurile astea nu au intrat în cultura zisă universală, căci Adevărul și Frumosul sunt Universale chiar dacă nu sunt clamate în toate limbile pământului sau la fiecare colț de stradă și nici măcar de la catedrele marilor universități ale "lumii mici" în care viețuim!

Important e că Adevărul a fost rostit! și că noi și limba noastră suntem vehiculul Frumosului.

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre poeme și versuri