14 iulie 2013

Un răsărit izbăvitor după o noapte f grea pe o mare extrem de agitată

Și un gând de dimineață:

Când gândul'l las sa lunece pe valuri,

Și sufletu-mi se leagănă pe gânduri,

Mă simt pe loc cuprins de-o grea beție

De ochii-mi zăbovesc pe-a mării vrie

Doar la vederea soarelui răsare

Genunea de tărie să separe,

Și linia fină a orizontului sa taie

Cel ce am fost de cel ce va să fie!

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre timp, anotimpuri și semne