26 decembrie 2016

În toamnă, mii de frunze și crengi supuse sorții

Se nedreaptă-nfrânte către adâncul marii Morții,

Iar corbi în straie negre, din tălpi și până în creștet,

ca-ndoliații, -n crânguri, jelesc frunzișul veșted.

Și iarăși Neființei ii dă Cel Sfânt porunci

să-napoieze cele-nghițite pân-atunci:

"Înapoiază, Moarte, ce-ai înghițit cu zel:

"tulpine, ramuri, frunze și ierburi fel de fel!"

Rumi (1892-1895)

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre timp, anotimpuri și semne