14 ianuarie 2017

"Când patruzeci de ierni asalt dând frunții tale

Adânc brăzda-vor iară al frumuseții câmp,

Veșmântul tinereții, azi mândru și slăvit,

Va fi o zdreanță doar, cu prețul de nimic.

De fi-vei întrebat unde ți-e frumusețea

Și unde e comoara din zilele ferice,

Să spui că e-n orbite adânc încercănate

Ar fi o grea rușine și laudă risipită.

Mai lăudat ar fi al frumuseții merit,

Dacă-ai putea Răspunde: "acest frumos copil

Mă va-mplini fiindu-mi vechea răscumpărare",

Probându-și frumusețea prin moștenirea ta.

Atunci când ești bătrân, ai fi născut din nou

Văzând un sânge cald când simți că-i rece-al tău."

(Sonetul II "Copilul" - W. Shakespeare în traducerea lui Florin Mihăescu)

"SONNET 2

When forty winters shall beseige thy brow,

And dig deep trenches în thy beauty's field,

Thy youth's proud livery, so gazed on now,

Will be a tatter'd weed, of small worth held:

Then being ask'd where all thy beauty lies,

Where all the treasure of thy lusty days;

To say, within thine own deep-sunken eyes,

Were an all-eating shame and thriftless praise.

How much more praise deserved thy beauty's use,

If thou couldst answer 'This fair child of mine

Shall sum my count and make my old excuse,'

Proving his beauty by succession thine!

This were to be new made when thou art old,

And see thy blood warm when thou feel'st it cold."

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre familie, prieteni și sărbători