16 ianuarie 2026

Viața noastră e viața spumei

Și totuși, de-ar seca din fundu-i mare,

O altă mare-ar face lacrimi lumei.

Precum uitarea-i a durerii moarte

Astfel și moartea e uitarea vieții

Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.

Da, e-o dorință mare, fără nume,

Pe care-n tot adâncul o cuprinde

Bătrânul haos născător de lume.

Atâtea lumi care rotesc în haos

Cu zborul lor măsurător de vreme,

În veci pe cale, neaflând repaos.

Astfel tot trec, ca și un roi e trece,

Și-n a lor fugă fierb și se-nfierbântă,

Plutind în veci prin universul rece.

Astfel e timpul, care lung străbate

Prin mii de veacuri, stăpânind în silă,

Născând și ucizând în lume toate.

Astfel e spațiu fără fund și fine,

Iar din încrucișarea – amundurora,

Născând mișcare, s-au născut lumine.

Căci timpu-i tatăl, iar genunnea-i mama,

Ia fiuel e mișcarea, e amorul,

E foc aprins ce arde pân-acuma.

Astfel rotind se-nvârt în jur de soare,

Pe când el însuși cu ele împreună

O lată clină-n veci o să doboare.

Din trei mișcări mișcarea lor se-adună,

Cu toți în jos, toți împrejur de sine,

Toți împrejurul altor fac cunună

Și-astfel din noapte s-a-nchegat lumine,

Căci prin mișcare s-au aprins cu toate,

Prin neodihnă ceru-ntreg se ține.

Și cine știi când ceasul lor va bate

Și cele trei inele s-or desface

Din a mișcării sfântă trinitate.

Și peste toți s-o-ntinde –eterna pace.

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre timp, anotimpuri și semne