9 februarie 2013

CUVINTELE ENSTATICE

ALE LUI

ABU YAZID AL-BISTAMÎ

(transmise de as-Sahlajî)

Am auzit pe Abu Abdallah Muhammad ibn Abdallâh aș-Șîrâzî Sufitul spunând, într-o zi a lunii șa´bân 419 H.: Am auzit pe Muzhaffar ibn Aissâ al-Marâghî spunând: Am auzit pe Șanbadhîn spunând: Am auzit pe Abu Yazid al-Bistamî spunând:

„Priveam pe Domnul meu cu „Ochiul Certitudinii”, după care El m-a răpit altuia-decât-El și m-a străluminat cu Lumina Sa. M-a făcut atunci să văd minunățiile Tainei Sale și îmi arătă Sinele Său.

Priveam, deci, „prin Sinele Său” „sinea” mea: lumina mea încetă datorită strălucirii Luminii Sale, încetând forța mea dinaintea Forței Sale și puterea mea dinaintea Puterii Sale; astfel am văzut sinea mea prin Sinele Său, măreția pe care mi-am atribuit-o prin Măreția Sa și înălțimea mea prin Înălțimea Sa.

Îl priveam, deci, cu „Ochiul Adevărului” și Îl întrebai: „Cine este acesta?” El mi-a răspuns: „Acesta nu este nici Eu, nici altul-decât-Mine; nu este dumnezeu dacă Acesta nu sunt Eu!”.

El îmi trecu „sinea” mea spre „Sinele” Său și mă răpi „sinei proprii” prin Sinele Său. Mă făcu să văd Sinele Său ca fiind Singur și îl privii deci prin Sinele Său.

Or, când am privit Adevărul prin Adevăr, am văzut Adevărul prin Adevăr și eram existent prin Adevăr în Adevăr, un anume timp, fără suflare, fără cuvânt, fără auz și fără știință, până ce Allah zămisli o știință plămădită din Știința Sa, o limbă născută din Subtilitatea Sa și un ochi ivit din Lumina Sa.

Îl privi atunci prin „Lumina Sa”, am cunoscut prin Știința Sa și am vorbit cu El pe măsura cuvintelor Subtilității Sale. I-am spus: „Ce trebuie să gândesc despre Tine?” El mi-a răspuns: „Eu sunt la tine prin tine; nu există divinitate alta-decât-tine!” Eu strigai: „Nu mă amăgi în ceea ce mă privește! Nu voi putea găsi în ceea ce Te privește, prin mine, o satisfacție și care să nu fie, dimpotrivă, prin Tine. Mulțumirea mea în ceea ce Te privește o aflu în Tine, în afara oricărei idei de „eu””.

Îmi acordă atunci favoarea de a fi „prin El fără eu”, și am vorbit cu El, deci, prin El-Însuși fără „eu”. Astfel am spus: „Ce am din partea Ta ca (atribut al) Mâinii divine, (sau al Puterii divine), o, zare a iubirii mele?” El mi-a răspuns: „Tu vei îndeplini Porunca mea și Apărarea Mea!” Eu L-am întrebat: „Și ce voi obține dacă voi îndeplini Porunca Ta și Apărarea Ta?” El mi-a răspuns: „Tu vei avea Lauda Mea pentru tine, în îndeplinirea Poruncii Mele și a Apărării Mele; îți voi mulțumi că ai îndeplinit Porunca Mea pe care ți l-am încredințat și te voi iubi pentru că ai interzis (în scopul) Apărării Mele”. I-am replicat: „Dacă este vorba că mi se va mulțumi, acordă-Ți harurile Ție-Însuți, iar dacă va fi cazul să fiu blamat, Tu nu vei fi blamat, o , zare a iubirii mele, o speranță a încercării, o tămăduire a răului! Tu ești Cel ce conduci și Tu ești Cel care primește cuvântul Poruncii, și nu există divinitate alta, decât Tu!”.

Tăcu, atunci, în privința mea , iar eu am înțeles din această tăcere că este mulțumit de mine.

Apoi, El reluă: „Cine ți-a dăruit învățătura?” I-am răspuns: „Acela care întreabă este mai știutor decât cel întrebat. În rest, Tu ești Cel care răspunzi, precum Tu ești Cel căruia i se răspunde. Pentru aceea , atunci Când Tu ești Cel care întrebi, Tu singur ești Cel căruia i s-a pus întrebarea”.

Încercarea lui Allâh, în privința mea , „prin El”, încetă; eu am fost mulțumit de El „prin El”, iar El a fost, de asemenea, mulțumit de mine „prin El”, căci existam astfel prin El, în timp ce El rămânea El; nu există divinitate dacă aceasta nu este El.

Apoi, El m-a luminat cu Lumina Esenței, iar eu Îl privi cu „Ochiul Harului”. El îmi spuse: „Cere ceea ce dorești Harului Meu și îți voi da!” Eu am răspuns: „Tu ești mai bun, mai plin de har decât Harul Tău și Tu ești mai generos decât Generozitatea Ta; preaplina mulțumire pentru Tine eu o am prin Tine-Însuți, iar eu am tins spre Tine , deci nu îmi arăta altceva în afara Ta și nu mă alunga de la Tine, ajungând astfel la o stare nevrednică de Tine. Nu mă amăgi prin Bunăvoința Ta, nici prin Generozitatea Ta, nici prin Harul Tău. Harul vine totdeauna de la Tine și revine pururi la Tine; or, de vreme ce Tu ești „Acela care readuce”, Tu ești Tu-Însuți Cel Readus; Tu ești Acela care dorește și Tu ești Cel dorit: or, astfel, se spulberă tot ceea ce ar putea fi dorit în afara Ta, așa cum încetează orice întrebare în ceea ce Te privește”.

Un timp nu mi-a răspuns, apoi zise: „Adevăr este cel pe care l-ai rostit, Adevăr ceea ce tu ai auzit, Adevăr ceea ce tu ai văzut, Adevăr, de asemenea, ceea ce tu ai „dovedit (prin realizare)”. Apoi eu am spus: „Nu! Tu ești Adevărul și prin Adevăr s-a văzut Adevărul. Tu ești Adevărul și prin Adevăr s-a dovedit (și realizat) AdevărulȘi din Adevăr și prin Adevăr se înțelege Adevărului. Așa cum Tu ești Cel care asculți, Tu, de asemenea ești Acela care face să se asculte. Așa cum Tu ești Adevărul, așa Tu ești Cel care dă existență Adevărului! Nu există Dumnezeu în afară de Tine” El mi-a răspuns: „Tu nu ești totuși, decât Adevărul. Și glasul tău a fost glasul Adevărului!” Atunci eu am spus: „Dar ești Tu, mai degrabă, Adevărul și Cuvântul Tău este Adevărul, iar Adevărul prin Tine este Adevărul. Tu ești Tu! Nu este divinitate dacă aceasta nu ești Tu. Nu există un „altul-decât-Tine”! „ El m-a întrebat: „Cine ești tu?” Eu i-am răspuns: „Cine ești Tu? El răspunse: „Eu sunt Adevărul” Eu am spus: „Eu sunt prin Tine!” El răspunse: „Deoarece tu ești „prin Mine”, Eu sunt tu și tu ești Eu” Mi-am revenit și am spus: „Nu mă amăgi în privința Ta lipsindu-mă de Tine! Este sigur că Tu ești Tu! Nu există divinitate „alta-decât-Tu”.

Când am ajuns la Adevăr și am rămas cu Adevărul „prin Adevăr”, acesta mi-a creat „aripa” puterii și pe cea a măreției; cu cele două aripi ale mele mă înălțai în zbor, dar nu am ajuns la capătul Puterii Sale și Măreției Sale. Îl chemai, atunci, pentru a-i cere ajutor față de El, pentru ceea ce nu puteam decât prin El.

Mă privi cu „Ochiul Dărniciei” și îmi dădu putere prin Puterea Sa. Mă împodobi și mă încoronă cu Coroana Nobleței Sale, îmi „dărui singularitate” cu Singularitatea Sa, mă făcu unic prin Unicitatea sa și mă investi cu Atributele Sale, dintre care nici unul nu îi este alăturat. Apoi, El mi-a spus: „Fii unic prin Unicitatea Mea, fii „Singular” prin „Singularitatea Mea”, înalță iar capul tău cu Coroana Nobleței Mele, fii mărit prin Mărirea Mea, fii puternic prin Atotputernicia Mea și ieși dinaintea Creaturilor Mele cu Atributele Mele, pentru ca Eu să văd Sinele Meu în sinea ta!” Oricine te va vedea Mă va vedea și cine se va îndrepta către tine, către Mine se va îndrepta, o Lumina Mea pe Pământul Meu și Podoaba Mea în Cerul Meu. Eu i-am răspuns: „Tu ești viziunea mea în ochiul meu, și știința mea în neștiința-mi; fii Tu-Însuți Lumina Ta, Tu vei fi văzut prin Tine-Însuți! Nu există divinitate, dacă aceea nu ești Tu!” El mi-a răspuns atunci în limbajul Mulțumirii: „Cât de bun cunoscător este servitorul Meu!” Eu am strigat: „ Tu ești Cel care știi și Tu ești Cel care este știut, Tu ești Cel care „dărui Singularitate” și Tu ești „Singularitatea”: Tu „dărui Singularitate” prin Singularitatea Ta și faci unic prin Unicitatea Ta: nu mă abate deci prin Ține de la Tine!”

Încercarea lui Allâh în privința mea „prin Singularitatea Sa” încetă, ca și cea „prin Unicitatea Sa” în legătură cu Unicitatea Sa. Voi rămâne atunci „cu El”, fără „singularizare prin mine”, dar prin Singularitatea Sa, și voi rămâne „cu El” prin El.

Atributele mele dispărură sub efectul Atributelor Sale, numele meu dispăru sub efectul Numelui Său, ceea ce putea avea în mine o semnificație de „primul” a căzut în virtutea calității Sale de „Primul” și ceea ce putea avea în mine semnificație de „ultimul” căzu în virtutea calității Sale de „Ultimul”.

Eu Îl privi atunci prin Esența Sa pe care nu o văd „cei care pretind că îl pot califica”, pe care nu o ating „cunoscătorii” și pe care nu o înțeleg „cei care împlinesc credința prin fapte (acte)”.

El mă privi cu „Ochiul Esenței”după care au dispărut numele meu, atributele mele, ceea ce putea avea în mine semnificația de „primul” și ce putea avea în mine semnificația de „ultimul”, ca și definiția (principială) a mea. El mă chemă atunci cu Numele Său, mă califică prin epitetul Sinelui și vorbi cu mine prin Unitatea Sa. El spuse: „O, Eu!”, eu am răspuns: „O, Tu!” și El a spus: „O, Tu!”

Încercarea lui Allâh în privința mea „prin mine” încetă atunci față de mine: nu mă mai numi cu Numele Sale fără ca eu să nu-L numesc la fel, și El nu îmi atribui vreunul dintre Atributele Sale fără ca eu să nu îi atribui pe același. Orice lucru „prin El” încetă „de la mine”. Rămăsei un anume „timp” fără „suflu de viață” și fără corp, ca mort.

După m-a făcut să mor îmi redădu viața și îmi spuse: „Cui aparține Împărăția astăzi?”; deoarece mă readuse la viață i-am răspuns: „Lui Allâh, Unicul, Cel care micșorează”. El reluă: „Cui aparține Numele?”; am spus: „Lui Allâh, Unicul, Cel care micșorează!” Adăugă: „Cui aparține Autoritatea acum?”; am răspuns: „Lui Allâh, Unicul, Cel care micșorează!” El a spus atunci: „Cui aparține Liberul Arbitru?” ; eu am răspuns: „Domnului Autoritar Singur-Puternic!”

El mi-a spus: „Te-am readus la viață prin Viața Mea, Te-am făcut rege în Reagatul Meu, Te-am numit cu Numele Meu, ți-am dat Autoritatea Mea, Te-am făcut să înțelegi Liberul Meu Arbitru, Ți-am acordat Numele de Seniorie și Atributele eterne” I-am răspuns: „Nu știu ce vrei: sunt în sinea-mi. Tu nu ești mulțumit, sunt în Tine prin Tine, nu ești mulțumit!” El a spus: „Nu fii nici în sinea-ți, nici în Mine! Eu eram în tine „acolo unde” tu nu erai, fie deci în Mine „acolo unde” tu nu erai.Fii în tine „acolo unde”tu ai fost și fii deci în Mine „acolo unde” Eu sunt!” Am strigat: „Dar voi putea această altfel decât prin Tine?”

Îmi aruncă o privire cu „Ochiul Puterii” și mă neantifică prin Ființa Sa, apăru în mine cu Esența Sa și am fost prin El . Întreținerea (dualității) încetă: Cuvântul deveni Unul și Totul prin Tot deveni Unul. El mi-a spus: „O, Tu!”; și de această dată i-am răspuns: „O, Eu!”.El mi-a spus: „Tu ești Singular”; i-am răspuns: „Eu sunt Singular” El mi-a spus: „Tu ești Tu!”; i-am tăspuns: „Eu sunt Eu!”dar dacă eram Eu ca „eu” nu aș fi spus : Eu. Or, deoarece eu nu sunt „eu”, fii: Tu și Tu! El aprobă: „ Eu și Eu!”. Astfel,cuvântul meu (care s-a exprimat) în numele Egoității Sale a fost ca și cuvântul meu în legătură cu Ipseitatea Sa, conform unei perfecte identități. Atributele mele deveniră Atributele Senioriei, limba mea deveni limba Identității ; atributele mele sunt: El este El, nu există divinitate dacă aceasta nu este El.

Și astfel a Fost ceea ce a fost, căci aceea era (porunca) Celui care a fost ntotdeauna și a Fost de asemenea ceea ce Va Fi din faptul că Va Fi (numai) ceea ce Este. Atributele mele sunt Atributele Senioriei și „desemnările” (pe care le formulez) sunt „desemnările” Eternității-Fără-Început iar limbajul meu este cel al Identității”.

Traducere din limba arabă și notele în care apar termenii arabi: Roger Deladrière

Traducere din limba franceză și notele cu alt conținut: T. Ghiondea

6

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre viață, printre rânduri