8 aprilie 2020

O poveste de ieri, dintr-o pauza de muncă

În căutarea unei cafele în jurul Înaltei Curți.

Greu. Într-un sfârșit găsesc pe Batistei colț cu Tudor Arghezi un magazinaș deschis. Intru. Acolo, în spatele unui cort de plastic cu o deschizătura deasupra tejghelei, vânzătorul, Așezat pe un scăunel, se juca pe telefon.

În fața lui, doi tipi înalți, bine făcuți. Aspect de recuperatori, ceva mai cizelați, asea.

“Hai, da și tu o sută măcar! Da ceva”, spune unul care avea în mâna o jucărie ca un POS.

Vânzătorul, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, își păstrează ațintiti ochii în telefon.

“Hai domnule, da ne ceva sa spunem ca ai încercat măcar!”

Omul din bulă de plastic, continuându-și impasibil activitatea virtuală, Răspunde într-un sfârșit: “Nu am”. După alte câteva secunde completează: “Nu am vândut aproape nimic. De unde vrei sa-ți dau? Ia-ți de acolo salamul și lasă mă în pace”.

Atunci înțelesesem: “recuperatorii” erau Agenții de vanzari ai unei mari companii de mezeluri. Care cerșeau 100 lei de la micul comerciant... Au mai “atârnat” prin magazin încă vreo câteva minute, atât cât mu-am cumpărat eu cafeaua. Când sa dau sa ies văd un anunț: “Avem drojdie”.

“Aveți drojdie?” zic eu, “vreau și eu”...

“Nu am acum. Vine în juma’ de ora. Va pun deoparte, dacă vreți, dom’ avocat.” îmi Răspunse cu o privire complice domnul Vanzator, uitându-se la roba mototolita de sub brațul meu.

“Desigur” mă grăbesc sa răspund. Mă duc la Înalta și revin.”

Nu e nevoie sa va spun ca termenul din fața celor 3 înalți judecători căzuse deja pe planul 2 ca importanță a acelor momente. Pledoaria, chiar și mică satisfacție a unei mari victorii de etapă au pălit cu totul în fața așteptării marii recompense: DROJDIA!

După ce dăm binețe judecătorilor veniți în complet doar pentru cauza noastră, salut distinșii colegi și cunoscuții lor clienți și mă întorc intr-un suflet la magazinul de la colț.

“A venit?” zisei.

“Da, dar doar la cutii de 450g. Va deschideți brutărie cu o cutie, zâmbi el șăgalnic. Sau puteți sa vindeți la gram. Se caută mai ceva decât cocaina în zilele noastre!” Îmi făcu cu ochiul. E clar, constituiam deja un grup organizat. “Va dau?”

“Da, DOUĂ!”

I am back în business! 😉

Trecând de “savoarea” unică a acestor clipe... Aici am ajuns! Și e începutul.

Sa va mai spun ca și marii oameni de afaceri, băieții deștepți... chiar și ei suferă? Sa va mai spun ca întreg consumul de energie Electrică a scăzut cu... 40%? Sau ca alaltăieri s-a tranzacționat curent electric pe Piață liberă cu... 0 Lei???

Da! Toate astea sunt posibile. Și cred ca vom trăi momente și mai “interesante”.

Din păcate!

#VaiNouă!

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre tehnologie și lumea nouă