25 iunie 2025

Legea Solidarității, depusă de Coarnă

Astăzi Dumitru Coarnă a depus în Parlament "LEGEA SOLIDARITĂȚII NAȚIONALE - LEGEA IMPOZITĂRII MARILOR AFACERI ȘI AVERI, PROIECT LEGISLATIV DE MODIFICARE A CODULUI FISCAL - Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și A LEGII nr. 256 din 12 noiembrie 2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore”, un proiect de lege pe care l-am scris de mai bine doi ani, dar care abia acum a devenit de actualitate stringentă.

Sper ca parlamentari din toate partidele să înțeleagă necesitatea acesdtei legi și să o voteze în regim de urgență.

Iată ce prevede proiectul nostru de lege:

Legea solidarității naționale și a impozitării marilor afaceri și averi aduce modificări punctuale în Legea 227/2015 privind Codul fiscal și în Legea 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshorecare au ca scop creșterea veniturilor bugetare prin impozitarea marilor contribuabili persoane juridice și fizice cu cote fixe procentuale stabilite pe praguri de venituri și, respectiv, averi deținute în vederea suportării deducerilor fiscale oferite contribuabililor care au întreținere mai multe persoane. Astfel:

I. Modificări aduse la Legea 227/2015 privind Codul fiscal:

Articolul 1 adaugă după articolul 18 din Codul fiscal trei noi articole care introduc un regim special de impozitare a unor categorii de contribuabili persoane juridice care realizează venituri anuale mai mari de 10.000.000 Euro. În acest sens după articolul 18 se introduc articolele 181, 182 și 183 care reglementează regimul impozitării în funcție de praguri a cifrei de afaceri și de natură activității a marilor contribuabili persoane juridice din România. Această măsură este de natură a încuraja activitatea marilor contribuabili și de a spori gradul de competitivitate economică. În esență, reglementarea introduce praguri de impozitare pe cifra de afaceri pentru marii contribuabili similare cu cele deja existente și Titlul III din Codul fiscal unde este reglementat regimul de impozitare pe cifra de afaceri pentru microîntreprinderile din România.

Plecând de la succesul avut de reglementarea impozitării cu cote mici de impozit pe cifra de afaceri, factor de dezvoltare major a economiei naționale din ultimii ani, dar și de atractivitate pentru mulți agenți economici străini care au ales România tocmai pentru această modalitate de impozitare, introducerea prin simetrie a aceleiași maniere de impozitare și pentru marii contribuabili este o măsură de încurajare a dezvoltării economice a acestora și de atragere a marilor capitaluri și societăți comerciale în țara noastră, transformând astfel România într-un jucător important în găzduirea și încurajarea marilor afaceri în Europa și în lume.

De asemenea, este evident că stabilirea cotelor de impozitare pe cifra de afaceri este de natură a crește predictibilitatea normelor fiscale pentru agentul economic și, în același timp, facilitează stabilirea și plata impozitelor datorate de către marii contribuabili către statul român. Acest din urmă efect are scopul de a evita posibilele erori apărute cu prilejul calculării profitului impozabil în actuala reglementare de către contribuabil și a limita interferența agenților economici cu agenții fiscului român cu prilejul efectuării controalelor fiscale - fapt de natură a eficientiza activitatea fiscului și de a micșora personalul însărcinat cu controlul fiscal al marilor contribuabili.

În acest sens, introducerea art 181 în Codul fiscal aduce trei praguri de impozitare pentru marii contribuabili:

La alineatul 1 este prevăzută o cotă de 1% aplicată veniturilor înregistrate în fiecare an fiscal pentru „Contribuabilii care au realizat venituri care au depășit echivalentul în lei 10.000.000 euro (zece milioane euro), alineatul 2 introduce o cotă de 2% aplicată veniturilor pentru contribuabilii care au realizat venituri care au depășit echivalentul în lei 100.000.000 euro (o sută milioane euro) și alineatul 3 stabilește o cotă de 3% din veniturile contribuabililor care au realizat venituri care au depășit echivalentul în lei 1.000.000.000 euro (un miliard euro). Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile.

Astfel cum se poate observa, introducerea pragurilor de impozitare 1% până la 3% aplicată veniturilor marilor contribuabili este similară și simetrică cu regimul de impozitare al microîntreprinderilor, fapt de natură a încuraja și marii contribuabili într-un mod similar și simetric cu micii întreprinzători, aplicând astfel nediscriminatoriu una dintre soluțiile fiscale cele mai apreciate la nivel național și internațional.

Articolul 182 aduce în Codul fiscal o primă excepție de la regula stabilită în articolul precedent pentru marii contribuabili, introducând o nouă cotă de 5% aplicată veniturilor înregistrate pentru marii contribuabili care desfășoară activități de natură rafinării sau comercializării produselor petroliere și a derivatelor acestora și care au venituri anuale mai mari de 10.000.000 euro. Această cotă mărită este similară cu cea existentă și care reglementează „Regimul special pentru contribuabilii care desfășoară activități de natură barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor”, și are în vedere, pe de o parte, situația excepțională dovedită statistic potrivit căreia, indiferent de dificultățile întâmpinate de economia națională - pandemie, situație de război la granițele țării - profitabilitatea companiilor care desfășoară activitate în domeniile mai sus amintite este în creștere, și, pe de altă parte, este avut în vedere succesul și proliferarea afacerilor într-un domeniu de activitate deja impozitat cu 5% aplicată veniturilor înregistrate anual.

În mod similar și pentru aceeași motive, Articolele 183-184 introduc în Codul fiscal excepții similară celei prevăzute la art. 182 pentru contribuabilii care desfășoară activități de natură extracției petrolului brut și a gazelor naturale precum și contribuabilii care desfășoară activități de natură transportului și distribuției energiei electrice.

De asemenea, art. 185 introduce o altă excepție aplicată de această dată contribuabililor care desfășoară activități de natură intermedierilor financiare, și anume amintim, fără a ne limita a acestea, activități de intermedieri monetare în care sunt incluse activitățile realizate de bănci, case de economii, cooperative de credit sau activități ale sistemului de transfer de credite prin poștă și activități poștale ale caselor de economii, acordarea de credite pentru cumpărarea de locuințe de către instituții specializate (bănci pentru locuințe), activități monetare prin mandat postal (ordine de plată), sau activități ale holdingurilor, ale fonduri mutuale și alte entități financiare similare, Leasing financiar sau Alte activități de creditare cum ar fi activități de servicii financiare care se referă în primul rând la contractarea de împrumuturi de către instituții neimplicate în intermedierea monetara, unde acordarea creditelor poate lua o varietate de forme, cum ar fi împrumuturi, ipoteci, cărti de credit etc.

Măsura, în mod similar cu cea prevăzută la art. 182, a avut în vederea înregistrarea de către acești contribuabili a unor creșteri semnificative ale veniturilor în perioade dificile din punct de vedere economic și social și o inexplicabilă stagnare concomitentă a profitabilității cauzată de creșterea cheltuielilor.

Toate aceste motive justifică introducerea unui prag special de impozitare de 5% din veniturile anuale obținute de către marii contribuabili ce desfășoară activități în domeniile mai sus amintite, respectiv pentru marii contribuabili care desfășoară activități de natură extracției, rafinării sau comercializării produselor petroliere precum și pentru marii contribuabili care desfășoară activități de natură intermedierilor financiare și a căror venituri anuale sunt mai mari de 10.000.000 euro.

Articolul 2. modifică alineatul 2 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal și stabilește o impozitare a pensiilor speciale, introducând o cotă de impozitare de 90% din venitul impozabil lunar din diferența de pensie ce depășește 11 salarii minime brute pe țară.

În stabilirea acestei cote și a acestui prag de impozitare s-a avut în vedere faptul că în Legea 153/2017 Președintele României are o indemnizație legală de 12 salarii minime brute pe țară, precum și faptul că, la nivel de principiu, nimeni nu ar trebui să primească sume de bani de la bugetul general consolidat al statului mai mari decât cele primite de cel mai înalt demnitar al statului român, Președintele României.

Pentru aceste motive și plecând de la acest principiu s-a stabilit o cotă de impozitare de 90% din venitul impozabil lunar din diferența de pensie ce depășește 11 salarii minime brute pe țară, astfel fiind impozitate cu 90% toate sumele provenite din pensii care depășesc 11 salarii brute minime pe țară.

Articolul 3 introduce un nou titlu în Codul Fiscal, după TITLUL X fiind introdus TITLUL X1, care va avea titulatura de „IMPOZITUL PE MARILE AVERI”, reglementarea introducând în premieră în România un impozit datorat de către contribuabilii persoane fizice care dețin averi mai mari de 10.000.000 euro (zece milioane euro).

Reglementarea introduce în fiscalitatea română noțiunea de „mare avere” pentru contribuabilul român persoană fizică, pragul inferior al marilor averi fiind stabilit la zece milioane de euro, spre deosebire de cel reglementat în alte state ale Uniunii Europene unde, cum e în cazul Franței, unde impozitul pe marile averi este datorat după depășirea unei averi de 1,2 milioane de euro.

La stabilirea acestui prag înalt de impozitare a marilor averi a fost avută în vedere necesitatea creșterii avuției cetățenilor români și a posibilității acestora de a dezvolta afaceri pentru sporirea bunăstării generale, dar și obligația celor a căror avere a depășit pragul de 10.000.000 euro să contribuie în mod special, personal și direct la creșterea nivelului general de trai și al dezvoltării țării în care trăiesc și realizează profituri, această contribuție specială fiind făcută în interes atât în personal cât și general.

TITLUL X1, introduce trei praguri de impozitare, după cum urmează:

⁃ un impozit de solidaritate în valoare 1% pe an din valoarea totală a averii pentru Contribuabilii persoane fizice a căror venituri cumulate cu valoarea câștigurilor, a activelor mobiliare și a construcțiilor existente în patrimoniul acestora la data de 31 decembrie a anului anterior depășește 10.000.000 Euro (zece milioane euro);

⁃ un impozit de solidaritate în valoare 2% pe an din valoarea totală a averii pentru Contribuabilii persoane fizice a căror venituri cumulate cu valoarea câștigurilor, a activelor mobiliare și a construcțiilor existente în patrimoniul acestora la data de 31 decembrie a anului anterior depășește 100.000.000 Euro (o sută de milioane euo);

⁃ un impozit de solidaritate în valoare 3% pe an din valoarea totală a averii pentru Contribuabilii persoane fizice a căror venituri cumulate cu valoarea câștigurilor, a activelor mobiliare și a construcțiilor existente în patrimoniul acestora la data de 31 decembrie a anului anterior depășește 1.000.000.000 Euro (un miliard euro);

Impozitul de solidaritate va fi calculat pe întreaga avere declarată și va fi datorat la nivelul stabilit de lege până la scăderea averii sub pragul legal stabilit, astfel că nicio persoană a cărei avere nu depășește 10.000.000 Euro nu va fi impozitat, indiferent de averea deținută anterior.

Pentru stabilirea impozitului de solidaritate datorat persoanele fizice a căror avere estimată depășește 10.000.000 euro sunt obligate să întocmească anual o declarație de avere stabilită în Anexa I, declarația anuală de avere aferentă ultimului an fiscal trebuind să fie depusă până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.

Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro a averii este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile și câștigurile.

Impozitul de solidaritate este mijlocul prin care deținătorii marilor averi își manifestă solidaritatea față de concetățenii lor și, în același timp, reprezintă modalitatea prin care aceștia ajută la dezvoltarea statului care le-a creat condițiile pentru realizarea unor acumulări materiale importante.

Articolul 4 modifică paragraful 3 al articolului 77 din Codul fiscal și extinde sfera deducerilor personale pentru contribuabilii care au una sau mai multe persoane în întreținere și care realizează venituri între limita prevăzută la alineatul 2, respectiv 3.600 lei, până la limita de 25.000 lei, după cum urmează:

"(i) pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere - 20% din impozitul pe venit datorat;

(ii) pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere - 30% din impozitul pe venit datorat;

(iii) pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere - 40 % din impozitul pe venit datorat;

(iv) pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere - 50% din impozitul pe venit datorat.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 25.000 lei nu se acordă deducerea personală.”

Deducerile sunt acordate pentru orice fel de venituri, acestea ne mai fiind exclusiv adresate veniturilor salariale, astfel ca o sferă cât mai mare de contribuabili să poată beneficia de aceste facilități fiscale.

Scopul deducerilor din impozitul pe venit este sprijinirea contribuabililor care au îngrijire mai multe persoane (copii, părinți, soți) și, în același timp, încurajarea persoanelor active, cu venituri medii să procreeze, statul asumându-și indirect (prin deducerile personale reglementate prin prezenta lege) și direct (prin alocațiile legale pentru copii) o parte din cheltuielile cu creșterea copiilor, ca parte a politicii naționale de creștere a demografiei.

Prezenta reglementare fiscală este de natură a încuraja muncă și constituie o măsură directă pentru stoparea declinului demografic precum și pentru încurajarea întoarcerii în țară a românilor din diaspora.

II. Modificări aduse la Legea 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore

Sectorul energetic, în special cel al gazelor naturale offshore, reprezintă un pilon central al economiei naționale. Contextul actual, marcat de fluctuații de preț și de necesitatea asigurării securității energetice, a adus în discuție necesitatea revizuirii cadrului legislativ care reglementează taxarea în domeniu. În acest sens, proiectul de modificare a LEGII nr. 256/2018 vine cu o serie de ajustări vizând creșterea taxării pentru titularii de acorduri petroliere în ceea ce privește operarea perimetrelor petroliere offshore. Creșterea taxării este adesea privită cu scepticism, însă, în cazul de față, argumentele favorabile sunt multiple și bine fundamentate.

În primul rând, o taxare corect și eficientă poate contribui la bugetul de stat, oferind astfel resurse suplimentare care pot fi investite în infrastructura critică, educație sau sănătate. Mai mult, într-un sector atât de profitabil ca cel al extracției de gaze naturale, o taxă mai mare poate descuraja speculațiile și poate încuraja investițiile pe termen lung, stabilind un echilibru între profitul companiilor și bunăstarea colectivă.

Pentru a înțelege necesitatea proiectului de modificare a legislației, este esențial să înțelegem formula de calcul pentru impozitul asupra veniturilor suplimentare offshore. Această formulă este ajustată în funcție de prețul mediu ponderat al gazelor naturale vândute (PMPC), luând în considerare și indicele de preț al consumatorului (IPC). Astfel, impozitarea se adaptează la condițiile pieței, menținând un nivel de taxare echitabil care se corelează cu realitățile economice.

Această metodă de calcul a impozitelor asigură o contribuție justă din partea companiilor petroliere la bugetul național, fără a descuraja investițiile în explorare și dezvoltare. În plus, se pune accent pe transparența și predictibilitatea fiscală, oferind operatorilor posibilitatea de a-și planifica activitățile pe termen mediu și lung.

Detaliind formula de calcul, observăm că aceasta este structurată pe trei niveluri de prețuri ale gazelor naturale, fiecare având un mod specific de aplicare a taxării. În cazul unui PMPC mai mic sau egal cu 85 lei/MWh, se utilizează o formulă de bază care include venitul suplimentar calculat și valoarea investițiilor deductibile. Această abordare încurajează reinvestirea profiturilor și susține dezvoltarea sectorului.

Pentru a ilustra modul în care funcționează acest mecanism, să luăm în considerare un preț al gazelor de 85 lei/MWh sau mai puțin. Impozitul pe veniturile suplimentare offshore (IVST) se calculează prin scăderea valorii investițiilor deductibile (VID) din impozitul total calculat (IVSC). Atunci când prețul crește între 85 și 100 lei/MWh, cotă de impozitare devine progresivă, reflectând o contribuție mai mare la bugetul de stat, dar și menținând o stimulare pentru investiții.

Când prețul mediu ponderat al gazelor depășește pragul de 100 lei/MWh, formula de calcul devine și mai complexă, subliniind necesitatea de a împărți veniturile suplimentare în intervale de preț. Aceasta înseamnă că, pentru fiecare segment de preț peste 100 lei, se aplică o rată diferită de impozitare, crescând astfel gradul de contributivitate fiscală în funcție de creșterea prețurilor pe piață. Această abordare asigură echitatea fiscală și recunoaște performanța pieței, permițând în același timp titularilor de acorduri petroliere să beneficieze de un cadru fiscal stabil și previzibil.

De asemenea, inclusiv valoarea investițiilor în segmentul upstream deductibile este un punct important deoarece încurajează reinvestirea și dezvoltarea continuă a infrastructurii necesare pentru extracția și procesarea gazelor naturale. Această politică nu doar că stimulează creșterea economică, dar ajută și la crearea de noi locuri de muncă, contribuind astfel la reducerea șomajului și la prosperitatea economică pe termen lung. Un alt aspect crucial al proiectului de lege este modul în care tratează valorile cumulate ale investițiilor. Prin permiterea diminuării lunare a valorii investițiilor deductibile, se creează un mecanism de recunoaștere a eforturilor companiilor de a-și actualiza și îmbunătăți operațiunile. Aceasta poate avea un impact pozitiv asupra eficienței energetice și asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, aliniind sectorul energetic offshore cu obiectivele de sustenabilitate și de mediu ale țării.

Pentru aceste motive, în contextul economic și social actual, presiunile economice și ecologice globale impun o reevaluare a modului în care resursele naturale sunt exploatate și, implicit, taxate. LEGEA nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele petroliere offshore se află în centrul unei dezbateri aprinse, cu argumente solide ce susțin necesitatea creșterii taxării și modificării acesteia.

Găsiți textul integral al proiectului de lege aici:

https://t.me/DanMVChiticNecenzurat/3383

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre legile de care avem nevoie · Subtemă: Despre legea offshore și resurse