15 aprilie 2023

Istmul de liniște dintre dezastru și împlinire: Liniștea dinaintea Luminii

O schiță de articol despre o știre mereu actuală de 2000 de ani

Acum e liniște. O liniște ciudată în sâmbăta asta după ziua de ieri. Căci ieri a fost o zi cum nu s-a văzut, nici chiar în locurile noastre: în mai puțin de 24 de ore cetățeanul Iisus a fost trădat, luat dintre ai lui, judecat, schingiuit și executat. Apoi înmormântat. Cum să înțelegi asta?

Cu doar o seară înainte, joi seara târziu, Iisus și prietenii lui mâncau și vorbeau în tihnă, făcând și rostind lucruri nerostite până atunci. Stând încă la masă, El, învățătorul, maestrul, le-a spălat picioarele învățăceilor lui, ca ultimul dintre ei, ca o slugă, zicându-le: „Regii neamurilor domnesc peste ele și se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, și căpetenia ca acela care slujește.” Apoi le-a mărturisit „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paști, mai înainte de patima Mea, Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârșit în împărăția lui Dumnezeu.” Despre ce pătimire? Ce e desăvârșirea? Știind parcă ce gândesc le-a răspuns la nespusa întrebare „vă întrebați între voi, că am zis: Puțin și nu Mă veți mai vedea și iarăși puțin și Mă veți vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Deci și voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.” Apoi, „luând paharul, mulțumind, a zis: Luați acesta și împărțiți-l între voi; Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viței, până ce nu va veni împărăția lui Dumnezeu. Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceți spre pomenirea Mea.” Așa a fost ultima cină, cea mai de taină, a cetățeanului Iisus.

Apoi a urmat trădarea și vinderea lui pe 30 de arginți de către unul din apropiații săi. Din răutate? din prostie? Nu mai contează. Se pare că trădătorul, trezorierul și contabilul grupului fiind, avea o aplecare spre a băga mâna în punga de economii… de unde tentația de a face un ban în plus, cu orice ocazie. Alții spun că înalte rațiuni politice l-au făcut să trădeze, ba chiar că ar fi fost mânat de gânduri înalte, conștient fiind că odioasa lui faptă va prilejui ceea ce trebuia să se întâmple, asumându-și funcțiunea și blamul. Nici nu mai contează… cert e că Iisus a spus „Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut!”. Trădarea nu are scuze, oricare ar fi resortul

Apoi lucrurile s-au precipitat: Cetățeanul Iisus s-a retras într-o grădină alături de discipolii lui pentru a se ruga, acolo unde a fost prins de soldații și gărzile însoțite de ucenicul trădător, care cu un maxim cinism, pentru a fi recunoscut de către gărzi, i-a dat un ultim sărut. Unii au sărit chiar la bătaie, scoțând sabia și tăind urechea unuia dintre cei care venise să îl ia, însă Iisus „a zis: Lăsați, până aici. Și atingându-Se de urechea lui l-a vindecat. Și către arhiereii, către căpeteniile templului și către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și cu toiege. În toate zilele fiind cu voi în templu, n-ați întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului.”

După care a fost luat și a fost dus spre a fi judecat în procedură de urgență, cu noaptea în cap, în jurul orelor 3, în chiar vinerea de ieri. Nici nu ajunsese în fața judecății, că toți cei ce i-au fost alături cu câteva minute în urmă au fugit, s-au ascuns sau l-au trădat, „Și, lăsându-L, au fugit toți. Iar un tânăr mergea după El, înfășurat într-o pânzătură, pe trupul gol, și au pus mâna pe el. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.” Singurul care îl mai urmă de departe, pitulindu-se printre zecile de gură-cască, Petru, decanul grupului, desconspirat fiind de trecători că este un apropiat al cetățeanului Iisus, a negat virulent orice legătură cu acesta, reușind de trei ori să-i convingă pe trecători că nu are nicio legătură cu fostul lui mentor. Ultima oară când a fost oprit de un trecător care i-a zis „Cu adevărat și acesta era cu El, căci este galileian.”, Petru a negat încă odată ferm orice legătură și a zis: „Omule, nu știu ce spui. Și îndată, încă vorbind el, a cântat cocoșul. Și întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; și Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoșul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și ieșind afară, Petru a plâns cu amar, ca și trădătorul care l-a vândut, care și el și-a regretat fapta și a plâns, dar spre deosebire de acesta Petru a reușit să învingă deznădejdea și nu s-a sinucis.

Judecata? Un simulacru. Nicio procedură nu a fost respectată, nicio aparență de dreptate. Dreptul la apărare? Un moft! Poate doar de avocați agreați de acuzare! Au apărut și martori mincinoși și sub acoperire cu pseudo-acuzații care mai de care mai lipsite de relevanță în cauză. Unul a mărturisit: „Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l clădesc.” dar nimic nu putea justifica hotărârea deja scrisă sau primită în vreun „plic galben” de la Iar ei au zis toți: Așadar, Tu ești Fiul lui Dumnezeu? Și El a zis către ei: Voi ziceți că Eu sunt. Și ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înșine am auzit din gura Lui? Președintele completului de judecată, Caiafa, a insistat: „Ești tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? Iar Iisus a zis: Eu sunt și veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind pe norii cerului. Iar arhiereul, sfâșiindu-și hainele, a zis: Ce trebuință mai avem de martori? Ați auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toți au judecat că El este vinovat de moarte.”

Doar că acest complet de judecată nu era legal constituit și nu avea nici temei legal și nici competență pentru a condamna la moarte un cetățean, aceste competențe fiind exclusiv date instanțelor imperiale cu drept de viață și de moarte în „colonii”, motiv pentru care „instanța națională” a lăsat în grijă instanței comunitare a imperiului sarcina de a confirma și pune în aplicare hotărârea judecătorilor naționali. Motiv pentru care, la prima oră, cetățeanul Iisus a fost trimis în fața judecătorului și guvernatorului local, Pilat. Acesta știa că nu avea nici motiv și nici temei pentru a confirma condamnarea la moarte, motiv pentru care a căutat un motiv plauzibil să-l condamne la moarte - Subminarea puterii imperiale - întrebându-l: „Tu ești regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici. Iar arhiereii Îl învinuiau de multe.” „Și la învinuirile aduse Lui de către arhierei și bătrâni, nu răspundea nimic.” „Și a intrat iarăși în pretoriu și I-a zis lui Iisus: De unde ești Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. De aceea cel ce M-a predat ție mai mare păcat are. Pentru această, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus și a șezut pe scaunul de judecată”

Judecătorul a înțeles că este o răfuială politico-confesională și că nu există o hotărâre de condamnare la moarte ar fi ne fondată și neîntemeiată, însă nu voia nici să șiite ostilizeze autoritățile locale, motiv pentru care a încercat să-l grațieze, folosind subterfugiul grațierii individuale care se făcea cu ocazia peștelui iudaic.

Motiv pentru care „le-a zis Pilat: Iată Omul! Când L-au văzut deci arhiereii și slujitorii au strigat, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L! Zis-a lor Pilat: Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege și după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.”

„dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiți să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba. Și Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toți au răspuns: Să fie răstignit! A zis iarăși Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau și ziceau: Să fie răstignit! Și văzând Pilat că nimic nu folosește, ci mai mare tulburare se face, luând apă și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit și L-a dat să fie răstignit.”

La câteva zile de când cetățeanul Iisus înviase un mort de patru zile care deja mirosea rău și după ce fusese primit triumfal de către poporul său în special pentru această faptă pe lângă multele alte minuni de care auziseră sau chiar văzuseră unii că le-ar fi făcut deja - transformarea apei în vin la o nuntă, vindecarea unui lepros și a unui paralizat, redarea vederii unui orb din naștere, învierea a doi alți tineri și multe alte minuni despre care poporul nici nu-și mai amintea - cetățeanul Iisus a intrat, smerit ca totdeauna, călare măgar în Ierusalim, poporul strigând-i: “Osana întru cei de sus, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”, și la doar câteva ore de la momentul în care Cetățeanul Iisus le spunea apropiaților lui că El este Fiul Omului și ca „va fi dat să fie răstignit”, profeția se împlinea: Iisus a fost biciuit și schingiuit sălbatic și „dat să fie răstignit.

„Atunci ostașii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta, Și dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roșie. Și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și în mâna Lui cea dreaptă trestie; și, îngenunchind înaintea Lui își băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Și scuipând asupra Lui, au luat trestia și-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. Și ieșind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui. Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpățânii, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și, gustând, nu a voit să bea. Iar după ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui, aruncând sorți, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: "Împărțit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți".Și ostașii, șezând, Îl păzeau acolo. Și deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor.””Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-și capetele, Și zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! Asemenea și arhiereii, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, ziceau: Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.”

Nimeni dintre ucenicii lui nu mai rămăsese lângă cruce, fugiți și ascunși care încotro. Numai mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena dar și cel mai mic dintre învățăceii Săi, care toți se uitau înmărmuriți de durere la cel ce era de nerecunoscut: desfigurat de bătăi, plin de sânge și răni, agonizând atârnat gol pe o cruce. De acolo au putut auzi și mărturisirea unuia din tâlhari care i-a adus iertarea păcatelor de către muribundul de pe cruce și învierea apostolului cel mic de către mama sa. „După aceea, știind Iisus că toate s-au săvârșit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Și era acolo un vas plin cu oțet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oțet, l-au dus la gura Lui. Deci după ce a luat oțetul, Iisus a zis: Săvârșitu-s-a. Și plecându-Și capul, Și-a dat duhul.”

A murit relativ repede, la doar 6 ore de la răstignire, probabil că sângerarea abundentă și rănile adânci suferite în timpul schingiuirii Sale au grăbit deznodământul. „Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice. (…) Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostași cu sulița a împuns coasta Lui și îndată a ieșit sânge și apă.”

Și pentru a-l înmormânta înainte de apusul soarelui - căci așa e obiceiul popoarelor semitice dintotdeauna, au făcut pregătirile doi potentați, (nu ucenicii săi, care rămăseseră ascunși): un bogătaș - Iosif din Arimateea și un cărtuar pe nume Nicodim, un fel de academician: „Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frică iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Și Pilat i-a dat voie. Deci a venit și a ridicat trupul Lui. Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă și aloe. Au luat deci trupul lui Iisus și l-au înfășurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape.”

Toate astea s-au întâmplat mai ieri.

Azi e liniște.

De atunci cetățeanul Iisus este în mormânt. Cum se poate această, doar Iisus ne spunea că nu e doar un simplu cetățean, este ci Fiul lui Dumnezeu, că ne este Domn și Dumnezeu. El ne zicea: „ Adevărat, adevărat zic vouă că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

Deci și voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.”

Și „Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii.

În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi în Mine și Eu în voi. (…)

Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine.

Nu El ne spunea referindu-se la noi, la noi toți, „Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.”?

Mântuirea și Îndumnezeirea noastră depinde de izbânda Lui, de respectarea promisiunii întărite a Învierii cetățeanului Iisus, care va dovedi că nu este un „amăgitor” așa cum spuneau oficialii din tărâmul și timpul lui, ci Domni Dumnezeu:

„Despre această vă întrebați între voi, că am zis: Puțin și nu Mă veți mai vedea și iarăși puțin și Mă veți vedea?

Adevărat, adevărat zic vouă că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

Deci și voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.

De aceea, cu speranță și încredere să ne amintim vorbele Lui”

„Iată vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.

Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea."

Și, fără teamă!, să așteptăm Învierea din această seară, din fiecare Duminică și din fiecare liturghie!

Cu El vom birui lumea!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre cele veșnice · Subtemă: Despre Înviere și Sfintele Paști