21 iunie 2022

Despre urâtul mâine devenit deja azi pe meridianul 0

Am fost câteva zile în Anglia. Acolo, la Meridianul 0, am putut constata câteva elemente surprinzătoare pentru mine, omul din colonii, aflat la marginea imperiului al cărui centru de putere este indiscutabil (și) Londra. Aceste „elemente” care fac parte din cotidian acolo, pot fi considerate pentru noi, „marginalii”, veritabile previziuni pentru un viitor ce pare a fi devenit inevitabil. Căci a devenit prezent.

O să le iau într-o ordine aleatorie și le voi comenta pe scurt într-o modalitate cât mai neutră ce sper să nu fie cenzurată de cerberii fb.

Primul lucru care m-a șocat au fost steagurile. Steagurile arborate la Londra. Cu excepția câtorva bulevarde pe care steagurile Marii Britanii pavoazau cerul precum instalațiile luminoase atârnate până nu demult și pe străzile noastre de crăciun, din 10 steaguri arborate pe catarg 5 erau curcubeele comunității comunității LGBTQWERTY, 3 ale Ucrainei și doar 2 ale Marii Britanii. Desigur e vorba de o statistică aproximativă, dar vă asigur că sunt în marjă de eroare acceptabilă. De asemenea, afacerile private, magazinele erau pavoazate în Covârșitoarea majoritate cu steagul curcubeu, atunci când nu purtau și drapelul Ucrainian.

Nu voi comenta în niciun fel opțiunile personale ale multor londonezi și nici nu voi încerca să întocmesc ad hoc nișe statistici. Într-o asemenea atmosferă este aproape firesc ca populația să urmeze „Trendul” comportamental și social indus, dacă nu chiar impus, de stat. Căci da, nu poate fi vorba „de întâmplări”, „de accidente”. Nu la asemenea proporții!

Nu mai am niciun dubiu acum că toate aceste mijloace de propagandă fabuloasă (am evitat cuvântul „monstruoasă”) urmăresc un obiectiv concret, care constituie un element al politicii de stat, obiectiv care în mod cert nu este doar, ba chiar nu are nicio legătură cu apărarea drepturilor unor minorități. Despre acest obiectiv v-am mai spus, și nu doar odată: încurajarea prin campanii concertate și exorbitanante finanțate de stat a comportamentelor și opțiunilor sexuale care fac imposibilă procrearea dezvăluie fără niciun dubiu că „protejarea drepturilor minorităților sexuale”, drepturi care sunt deplin respectate de zeci de ani încoace, nu este decât mijlocul minim invaziv de diminuare a natalității, și, implicit, de depopulare. De aceea cred că dincolo de orice discuție pe teme morale sau spirituale, trebuie să constatăm că această politică e o realitate și că încurajarea populației către opțiuni sexuale neprolifice este mijlocul direct de punere a acestei politici în aplicare. De aceea vă propun să vă schimbați raportarea cu privire la această convenție imagistică a steagului în curcubeu și să îi schimbați semnificația oficială: steagul curcubeu nu este „simbolul” unei minorități sexuale ci al unei politici de stat: steagul curcubeu este „emblema” politicii de depopulare aplicată în „lumea civilizată” sau pe „planeta mică” - așa cum am numit-o în ultimele mele postări. Despre efectele acestei politici, despre eficiența acestei opțiuni, chiar cinic și pragmatic abordând acest subiect, atâta vreme cât ea este indusă și impusă doar în „vestul civilizat”, o lume îmbătrânită și cu o populație aflată deja în scădere și nicidecum în aglopemartul Orient sau în prolifica Africă, este evident că este o abordare sortită eșecului și este o politică autodistructivă a vestului. Cred că de acum în termenii aceștia oribil de pragmatici și complet amorali ar trebui abordate aceste subiecte în discuțiile cu păpușile mai marilor lumii ăsteia, păpuși pe care am convenit demult să le numim „politicieni”.

În egală măsură, prezența steagurilor ucrainiene într-o proporție atât de mare confirmă în primul angajamentul clar al vestului în războiul din estul „vestului”, dar și faptul că însăși prezența steagurilor curcubeu semnifică o politică asumată de stat și de statele „vestului”, într-o egală măsură asumată ca și proxi-războiul purtat cu Rusia. Asta arată miza enormă pe care o reprezintă acest conflict pentru axa Washington-Londra, axă și abordare ce tinde a fi părăsită încet, încet de aliații de la Paris, Berlin și Roma.

Londra, capitală a unui (fost) mare imperiu înțelege bine cum se pierde controlul asupra unei lumi. Și cum o simplă bătălie poate întoarce soarta unui război - vezi Waterloo. Nu mai am niciun dubiu (iar!) că Ucraina este Waterlool-ul globalizării pe stil vechi. Cine pierde această bătălie pierde tot războiul, căci războiul din Ucraina nu este decât o bătălie, una importantă, dar DOAR o bătălie pe câmpul globalizat de luptă între vechile puteri centrale - SUA & Aliații NATO - și puterile emergente din marele est - China și aliații BRICS! Căci da, Rusia însăși este „proxi-ul” adevăratului jucător de pe „planeta mare”, fapt de care sunt convins că este conștient și Puțin, deși acesta încearcă din răsputeri să transforme Rusia în jucător, și nu doar mandatar, în noua schemă geopolitică ce tinde să se contureze. Iar China, indiferent de deznodământul Waterloolului Ucrainian, pare să fi tranșat în favoarea ei acest mare război rece global.

O altă constatare tulburătoare este restrângerea până la dispariția efectivă a folosirii banilor cash. Nu vă vorbesc acum despre obiceiurile dobândite ale „plătitorilor” care din comoditate preferă să folosească telefonul sau cardul pentru plățile lor. NU! Este vorba despre dispariția cașului ca urmare a refuzului de a accepta plăți cu bani peșin de către comercianți. Știu că pare sf, că poate chiar semăna a „fake-news”, dar în Anglia refuzul banilor de către comercianți este deja un fapt banal. Astfel este mai mult decât probabil ca având bani cash în buzunar să nu puteți să cumpărați o înghețată sau o cafea. Sau orice. Lucrul este și mai evident atunci cândconstați că până și cântăreții ambulanți și cerșetoriii sunt echipați cu POS-uri!!! Imaginile pe care le voi alătura acestui text sper că vor fi convingătoare: banii cash sunt ca și scoși din folosință pentru occidentali. Fapt care face posibil controlul absolut al cetățeanului noii Lum ce se construiește pe „planeta mică”. Dar acesta este un subiect pe care îl vom dezvolta mai pe larg în alte viitoare postări, cu ajutorul Domnului.

Ultimul subiect pe care-l amintesc, dar despre care am mai vorbit îi zilele trecute este inflația. Inflația este atât de mare, încât este pe cale să spulbere „middle-class-ul” și să aplatizeze în jos societatea. Sumele fabuloase aruncate din pix pe piață în timpul plandemiei au făcut ca produsele și serviciile să se scumpească cu până la 40% în vestul bogat pe cale să devină foarte sărac. Și sarabanda inflației este accentuată conștient prin măsurile luate ca urmare Waterloo-ului Ucrainian, însă această accentuare va fi sesizabilă deplin abia peste câteva luni, căci da, ceea ce vedem acum nu sunt încă efectele războiului, ci ale plandemiei… când se vor combina cele două valuri inflaționiste, când efectele celor două valuri se vor adiționa - dacă nu cumva chiar înmulți exponențial - tzunamiul economic va spulbera modul de viață occidental, mic burghez, al occidentalului. Sărăcia pare a fi inevitabilă. De aceea tot în Anglia am auzit des vorbindu-se în media despre venitul minim garantat- semn că sărăcia este și ea o politică de stat. Căci dispariția, topirea în inflație a economiilor popiulțaie, pauperizarea accentuată și necesitatea acordării pe scară largă a unui venit minim, nu sunt decât un alte mijloace, mijloacele economice de control a populației… și implicit de diminuare a natalității! Și iată cum totul se „închide în cheie”. Totul este clar ca lumina zilei, căci a trecut vreme când aceste planuri erau intuite, prevăzute… acum planurile sunt deja puse în practică! și doar cine nu vrea să le vadă, doar „optimiștii” incurabili care refuză realitatea precum struțul, mai pot nega evidențele acestor „coincidențe”.

Ar mai fi multe de spus… dar nu vreau să vă pun răbdarea la încercare. Vom mai vorbi pe aceste subiecte. Așa cum am mai făcut-o.

De ce vă spun iar toate astea? Ca să știți! Să știți că mâinele distopic despre care s-a vorbit atâta este deja azi. Și ca să fiți conștienți de importanța măsurilor de precauție economică pe plan personal pe care trebuie să le aveți în vedere dar și necesitatea oricărei forme de rezistență socială și morală în fața schimbărilor care ne sunt impuse… de undeva din preajma sau chiar de la meridianul 0.

Căci pentru noi, dar mai ales pentru copiii noștri, avem obligația nu doar să spupraviețuim vremilor ce vor veni, dar și să rezistăm în fața smintelilor programatice ale „noii lumi”. #VreauSăCred că încă putem! Măcar noi, în marginea noastră de lume și imperiu.

#FițiNeProști!

#NuVăTemeți!

Post script:

#NuVreauOȚarăCaAfară!

Și dacă aveți nevoie de un Argument suplimentar față de cele de mai sus, va spun atât (mai ales celor mai tineri): restaurantele, barurile și cluburile de închid în Anglia la ora 23.00. Ultima comanda fiind la 22.30! 😉

Hai sa va văd: cine mai vrea o țara ca afară?

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre războiul de la graniță · Subtemă: Despre propaganda de război