10 octombrie 2021

CoVidismul este o boală psihică ai cărui suferinzi au întemeiat o sectă globală

Secta CoVidistă a “evoluat” la rândul ei într-o nouă formă, mai radicală: Fundamentalismul Vaxinist.

Toți membrii acestei secte sunt, în general, persoane obsedate de moarte și terifiate de boală, de obicei pleziriști superficiali și, de regulă, necredincioși, care deși declara ca “apără viața și sănătatea”, ca orice fundamentalist, ar ostraciza și chiar elimina fizic orice “necredincios” în idolul lor: CoVidul, acest nou zeu al morții, și eroul salvator al sectei lor - Vaxinul.

Rațiunea și știința, despre care ei spun că sunt fundamentele dogmei lor, devin străine de orice raționament expus pompos și ritos, argumentul și logica devenind dușmani de moarte ai oricărei expuneri oricât de banale, devenită dogmatizată și fiind expusă ca un veritabil “crez”, ca un “act de credință” CoVidistă!

În cele ce urmează va voi da un exemplu semnificativ pentru această boala devenita “religie”:

Rezumat: Fiul Andrei al unei doamne doctor fundamentalist-vaxinista, e pozitiv, vaccinat fiind. Asta din cauza tatalui, nevaccinat, care l-a dus în Tenerife! Nota de subsol, tatal nevaccinat nu este pozitiv!!

Cum așa? Tatal, nevaccinat și neinfectat în același mediu în care fiul vaccinat s-a pozitivat, este de vină?

Doamna doctor e convinsă nu doar ca această aberația e posibilă, ci ca este chiar o certitudine.

Iată textul în original (citiți și rugați-vă să nu vă îmbolnăviți de CoVidism!):

“Și acum să vă povestesc cum e să locuiești cu un pozitiv în casă. Adică fiul meu, mânca-l-ar mama pe el de băiat simpatic ce l-a mâncat în cur să plece cu tatăl lui cel zen și nevaccinat în Tenerife ( nu era suficient că erupea vulcanul ), mai trebuia să ne scobim și în nas și să simțim apoi adânc înfipt și morcovul acela în acele părți anatomice peste care mai bine doar boarea hârtiei igienice e bine să treacă. Și atât. Aia cu trei straturi, ca să fie clar.

Bun. Nu insist. Vine căptușit cu minunea direct de pe linia genealogică paternă nevaccinată că așa se poartă la ăștia înălțați spiritual ( aici aș adăuga niște comentarii, simțiți, nu?! ) și, zâmbind, îmi arată rezultatul testului.

Noroc că eram prevenită și aveam mască. În propria casă. Și el tot cu mască. Trimis sus direct în peștera lui. Ferecat cu șapte lacăte.

- Mamiii, mi-e foame!

- Acum ți-e foame, nu?! Da' în Tenerife nu-ți era foame?! Să vină tac-tu să-ți dea de mâncare, îmi venea mie să spun. Și cu toate neamurile lui!

Normal că i-am făcut supă de pui, ciorbă de perișoare, ostropel, musaca, friptane împanate, orez cu legume, plăcinte, torturi și cremă de zahar ars, ceaiuri cu miere și lămâie, sucuri de sfeclă, portocale și ghimbir, că doar mă știți gospodină...

Să trăiască toate restaurantele din zonă câte delivery home am chemat, bringo și food panda sau cum s-or chema, că bună treabă fac! Fuck! Și eu acum ce fac/fuck?! Să fac cumva să rămân negativă. Cât s-o putea. Hai că puștiul e tânăr, i-am făcut CT la Balș, nu l-am lăsat chiar de izbeliște ( glumim, dar sunt mamă nebună și l-am investigat și la morcov ), e ok, are tratament, medic în casă, anticoagulant în burtă, îl pun să-și ia saturația la cinci minute că sigur pe urmă sărmanul copil va avea nevoie de psihiatru. Și eu, clar, dar nu conteză, important e să fie el bine, dar totuși, îmi zic eu, parcă nu m-aș întâlni cu virusul la vârsta mea, mucegăită și roasă de vicii prin toate chakrele și metabolismele endoteliale, hai să încerc să n-o fur de acasă dacă n-am furat-o de la cabinet unde în ultimul timp am cel puțin 3-5 pozitivi pe zi...

Și atunci se întâmplă așa: ies din dormitor cu mască, în mâna dreaptă am un spray de suprafețe, în cea stângă unul pentru aer, sprayez tot ce-mi iese în cale, inclusiv câinii bieții de ei, alerg despletită pe scări în jos, fac duș cu spirt, înjur, și când să mă așez la masă să-mi beau și eu cafeaua apare virusatul pe linie paternă în capul scării ( cu mască, e drept) spunându-mi aceleași cuvinte mieroase:

- Mi-e foame!

- Păi mai ai gust și miros?! Întreb eu sperând inutil într-o minune...

- Daaa, mi-e foaaaame!!!

- Pleaaacăă de aiciiii imeeediaaat!!! Îți las o taaaavă la ușăăăă!!!

Se scarpină un pic pe locul unde și-a făcut clexane-ul ( că l-am invățat să-și facă singur, normal - adică i-am zis să bage pe google "cum îmi fac clexane singur" - că doar nu era să-i fac eu, medic fiind ), și-și ia încărcatura virală ( toată, sper!) și se cară la el în cameră înfometat, sărmanul... ( apropos, după 14 zile nu o să o zugrăvesc, cred că-i dau foc. Stați liniștiți, o să-i sugerez copilului sa iasă înainte, totuși. Apoi îl duc la o pizza. )

Problema e cu vesela. O scoate în fața ușii. Mă uit la ea. Mă întreb cam câte miliarde de sars-cov2 or mișuna printre furculițe și farfurii. Îmi pun combinezon, mănuși, iau tava cu vârful degetelor și o arunc cu totul în mașina de spalat vase. Înjur iar. Virusul, guvernul, destinul, nevaccinatul cromozom Y de avu ideea cu Tenerife și mai ales să-mi iasă în cale acum douzeci și un pic de ani, horoscopul, ratele de la bancă, factura de la enel, grădinarul că a zis că vine și n-a venit și vremurile în care trăim.

Îmi fac repede un test rapid, constat ca nu sunt încă pozitiva și mă gândesc invariabil la asistență mea, să-i dea Dumnezeu sănătate, care mi-a zis vineri:

- Doamna doctor, vă rog eu, faceți ce faceți și nu mă lăsați singură! Rămâneți negativă așa cum sunteți dumneavoastră, de când v-am cunoscut eu acum zece ani!

🤣”

Doamne apără și pătește-ne!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre vremea fricii · Subtemă: Despre propagandă, cenzură și frică