Blazonul autoruluiDan MV Chiticdanchitic.ro
Paul Cornel ChiticVasile LovinescuRené GuénonPericopa zileiA treia republicăCumpără „A Treia Republică”

Acasă › Blog

21 noiembrie 2026

„PLANETA MARE” A ÎNVINS

Mă scuzați, revin și vă mai rețin câteva minute, de data asta nu cu Shenzhenul, despre care v-am scris deja ce cred… ci cu ce v-am spus despre Shenzhen acum patru ani, când nu știam încă unde va fi masa, dar știam deja cine va sta în capul ei. Căci, după două postări despre „MYalta” mileniului trei și despre „surprizătoarea” lume nouă, mi s-a pus o întrebare simplă: bun, dar până la urmă cine a câștigat? Răspunsul e la fel de simplu: „Planeta Mare”. Iată de ce:

CE S-A ÎNTÂMPLAT, DE FAPT, LA SHENZHEN

Să recapitulăm, pe scurt, ce v-am spus în ultimele două zile.
Pe 18 noiembrie, în „Pe scurt despre Shenzen, această «MYaltă» a mileniului trei”, v-am spus de ce Shenzhenul NU e o a doua Yaltă: la Yalta au stat la masă învingătorii, iar Reichul a fost „pe masă”. La Shenzhen, pe cine au învins cei trei, „prin eforturile lor conjugate”? Pe nimeni! Ba mai degrabă s-au luptat, direct sau indirect, unii cu alții.
(E drept, Putin a încercat să le dea și lor un certificat de învingători, amintindu-le la Shenzhen că sunt „învingătorii celui de-al Doilea Război Mondial”… numai că de atunci au trecut 81 de ani!)

V-am spus că Shenzhenul seamănă mai degrabă cu o Maltă, acolo unde, în decembrie 1989, au stat la masă câștigătorul Bush și pierzătorul Gorbaciov. Doar că o Maltă pe dos: de data asta, cel care se urcă în avion e „împăratul lumii” de până ieri. Iese din Casa Albă, din „noua Romă”, și nu se duce pe un teren neutru, ci pe pământul principalului competitor (dacă nu chiar adversar)… ca să-și ceară partea la o masă care nu mai e a lui.

Pe 19 noiembrie, în „Despre «surprizătoarea» lume nouă”, v-am spus că, dincolo de Yalta sau non-Yalta, s-au întâmplat trei lucruri pe care istoria nu le-a mai văzut:
e prima oară când un imperiu global pierde hegemonia fără un război total;
e prima oară de la Roma încoace când nicio țară din „vechea Europă” nu stă la masa „împăraților” lumii;
și e prima oară de la Gingis Han încoace când un „non-alb” stă în capul mesei.

Restul sunt detalii… dar detalii care contează. Masa a fost rotundă, e evident, iar Xi a stat la mijloc, avându-l la dreapta sa la 90 de grade, pe Putin, și la stânga, pe Trump, tot la 90 de grade. Restul de 180 de grade erau locul destinat privitorilor din întreaga Lume, loc din care era evident că președintele Xi prezida masa, conducea întrega Lume. Cu o zi înainte, Xi l-a așteptat pe Trump la aeroport (clar, n-a mai făcut asta pentru niciun alt oaspete de când e președinte), dar Declarația „spre pace” a fost publicată de Beijing și de Kremlin… nu de Casa Albă! Patru puncte: reforma ONU, mai mult petrol rafinat pe piață, dialog despre riscul nuclear și… imunitatea șefilor de stat în fața Curții Penale Internaționale.
Despre Ucraina și despre Iran? Nimic. Niciun cuvânt.
Iar „vechea Europă” s-a adunat, în aceeași zi, la Berlin… la masa copiilor, la "Coaliția de Voință" a celor care vor să mai conteze. Dar nu mai pot...

CE VĂ SPUNEAM ACUM PATRU ANI

Știu, celor care mă citesc de ani buni toate astea li se vor părea nu „surprizătoare”, ci… o repetare. Și chiar sunt. Am spus-o, am răspus-o, până m-am plictisit și eu de mine:

Pe 4 iunie 2022, în „Despre «globalismul» celor două planete”, vă spuneam că războiul din Ucraina a despărțit Pământul în două planete, care gravitează una în jurul celeilalte… și că cele două planete NU sunt egale! Că „lumea civilizată”, cea care își zice „întreaga lume”, are cel mult 2 miliarde de oameni din 8.
Pe 12 iunie 2022, în „Sic transit gloria mundi… occidentalis”, i-am dat și un nume: „Planeta Mică”. O planetă cu maxim 25% din populația lumii, care „va începe inevitabil să graviteze în jurul Planetei Mari”, acolo unde sunt oamenii, resursele și fabricile lumii. Și vă vorbeam despre „Certificatul de Naștere al Lumii Multipolare”.
Pe 23 iunie 2022, în „Despre știrile care contează și pe care nu le auziți în mainstream media”, îl numeam pe Xi, în glumă, „președintele la Planeta Mare”.
Gluma s-a cam terminat joi.
Pe 28 iulie 2022, în „Despre «Blestemul Afgan», apariția «Planetei Mici» și întărirea «Planetei Mari»”, legam fuga americanilor din Kabul de apusul „Marelui Imperiu Mondial American”.
Pe 15 septembrie 2022 (abia ieșit din cele 30 de zile de „arest preventiv” al libertății de exprimare pe Facebook!) vă spuneam că șefii „Planetei Mari” s-au adunat la Samarkand, în Organizația de Cooperare de la Shanghai, ca să redeseneze harta lumii… iar „Planeta Mică” nici n-a băgat de seamă.
Pe 26 octombrie 2022, în „Lumea mică în faza de negare”, vă vorbeam despre „lumea civilizată” care tot zice „lumea întreagă”… fără China, fără Rusia, fără Iran și fără „atâtea altele”. O „lume întreagă” din ce în ce mai mică! Și vă spuneam că „Planeta Mare” e pe punctul să se coaguleze.
Pe 21 februarie 2023, în „Despre ziua de azi”, vă spuneam că e prima oară în ultimii 500 de ani când „Planeta Mică” e pe punctul să piardă hegemonia asupra lumii.
Pe 22 martie 2023, în „EXISTĂ SCHIMBĂRI”, comentam fraza lui Xi către Putin: „acum există schimbări care nu s-au mai întâmplat de o sută de ani”. Și vă atrăgeam atenția că Xi vorbea la prezent, nu la viitor.
Pe 25 august 2023, în „BRICS+ și Planeta Mică”, după Johannesburg: „Planeta Mare se mărește!”
Pe 11 septembrie 2023, în „10 Septembrie 2023, ziua când apusul a apus oficial”, după G20-ul de la New Delhi (pardon, din Bharat!): „nimeni de pe Planeta Mare nu mai tremură când spune americanul ceva… totul se negociază, ca de la egal la egal”.
Iar pe 11 octombrie 2025, în „QUO VADIS? Despre sfârșitul «democrației» și zorii «societății magice»”, vă spuneam cum oligarhia financiară pune mâna pe informație, pe știință și pe inteligență (naturală și artificială) în ceea ce am numit „Planeta Mică”, adică „lumea anti-BRICS”.

Atunci, toate astea păreau „nebunie”. Unii m-au catalogat, alții m-au cenzurat. Și, ca să fiu corect, nu toate „profețiile” mele s-au împlinit la data la care le pusesem eu… dar direcția a fost exact aceea.
Pentru că nu era nicio profeție. Era o simplă constatare: istoria o scriu cei care au resursele, și naturale, și umane… și cărora nu le e rușine să le folosească.

„PLANETA MARE” A ÎNVINS

Ce s-a semnat la Shenzhen? Mare lucru nu, v-am spus-o: o declarație de câteva rânduri, fără Ucraina, fără Iran, fără vreun angajament care să coste ceva.
Dar victoria „Planetei Mari” nu stă în hârtie. Stă în loc, în masă și în ordinea scaunelor.
În 2022 vă vorbeam despre „Certificatul de Naștere al Lumii Multipolare”. La Shenzhen, certificatul a primit, în sfârșit, și ștampila. Și ștampila au pus-o toți trei… inclusiv cel care, timp de 35 de ani, a avut monopolul ștampilelor și care refuza să "parafeze" această nouă realitate de netăgăduit! La Shenzen nu a mai avut încotro...
„Planeta Mică” n-a dispărut. Doar că nu mai e „întreaga lume”, dar poate încă să se autointituleze "Lumea Civilizată". A devenit ce era de fapt: o parte a lumii… și nu cea mai mare. Doar "cea veche"!

ATENȚIE însă! Faptul că „Planeta Mare” a învins NU înseamnă că a învins „binele”. V-am spus-o tot din 23 iunie 2022: lumea care vine nu va fi mai bună, va fi ALTFEL. Altfel corect politică, altfel orientată… dar la fel de liberticidă.
Pentru cei mici, pentru noi, oricare ar fi planeta pe care ne-a lăsat istoria, schimbarea nu va fi deloc spectaculoasă la capitolul drepturi și libertăți. Singura schimbare majoră va fi pentru noi, europenii, rămași la marginea „Planetei Mici”, la masa copiilor, cu reînarmarea pe datorie și cu o Uniune care nu mai întreabă pe nimeni. O vom duce mult mai greu… și riscăm să trecem și printr-un război care nu e al nostru.

De aceea, pentru noi, românii, întrebarea nu mai e „cine a învins?”. Asta s-a văzut.
Întrebarea e alta: cine va hotărî de acum înainte pentru noi? Noi înșine… sau tot alții, la o masă la care nici măcar nu suntem invitați?

Răspunsul meu e același de patru ani:
POPORUL TREBUIE SĂ AIBĂ ULTIMUL CUVÂNT.
Închei și de data asta prin a vă invita să vizitați https://atreiarepublica.ro/ și să cumpărați cartea „A treia republică”, o carte care oferă românilor un început de soluție, o speranță și o perspectivă de a evada dintr-un viitor sumbru pe care alții vor să ni-l scrie și să ni-l impună.

Comentarii

Spuneți-vă părerea — comentariile oaspeților apar după aprobare.