19 noiembrie 2026
DESPRE „SURPRIZĂTOAREA” LUME NOUĂ
Mă scuzați, vă mai rețin câteva secunde cu unele „mici” observații legate de întâlnirea Xi–Putin–Trump. În opinia mea, ele sunt chiar mai importante decât Yalta sau non-Yalta și decât o posibilă, sau chiar probabilă, împărțire a sferelor de putere. Da, chiar mai importante decât împărțirea feliilor de lume, căci, așa cum am văzut, o asemenea împărțire nu durează mai mult de 50–80 de ani. Iată de ce Trump a avut dreptate când a spus că „cei trei lideri fac cu adevărat istorie”, o istorie mai mare și mai amplă decât o perspectivă de juma’ de secol, sau chiar de un secol. Iată de ce:
E prima oară în istorie când un imperiu (global) pierde hegemonia asupra lumii, renunțând fără un război total la dominarea sa absolută (sper să rămână valabilă această concluzie și în lunile care vor veni!). Cu alte cuvinte, e sfârșitul Primului Imperiu Global, al cărui Hegemon au fost timp de 36 de ani SUA. Va urma o perioadă de multipolarism… apoi puterea se va recoagula într-un singur pol… să vedem care și când!
Istoria nu cunoaște un asemenea precedent. Hegemonia s-a predat întotdeauna pe câmpul de luptă. Spania Habsburgilor a pierdut-o în Războiul de Treizeci de Ani, pecetluit la Westfalia în 1648. Franța lui Ludovic al XIV-lea și apoi a lui Napoleon a pierdut-o după un secol și ceva de războaie cu Anglia, încheiat la Waterloo. Iar Marea Britanie a cedat-o Americii abia după două războaie mondiale care au lăsat-o falită. Nota de plată a achitat-o la Bretton Woods, în 1944, și umilința a primit-o la Suez, în 1956. Roma însăși nu a „renunțat”: a fost călcată în picioare. Uniunea Sovietică s-a prăbușit, ce-i drept, fără să tragă un foc, în 1991… dar ea nu era hegemonul lumii, ci doar jumătatea ei. Jumătatea care pierdea. Dacă americanii coboară cu adevărat de pe tron fără un război mare, va fi o premieră absolută. Deocamdată.
E prima oară în istoria erei noastre (de la Roma încoace) când nicio țară din „vechea Europă” nu a stat la masa marilor „împărați” ai acestei lumi.
Să ne uităm la mesele de până acum: Westfalia (1648), Utrecht (1713), Congresul de la Viena (1815), Congresul de la Berlin (1878), Versailles (1919). Europa nu doar stătea la masă, ci era masa. Ea împărțea lumea, de cele mai multe ori fără să-i întrebe pe ceilalți. Chiar și la Yalta, în februarie 1945, când Europa ieșea în ruine din cel mai mare război al ei, Churchill era acolo, al treilea în fotografie. Chiar și la Malta, în decembrie 1989, Bush și Gorbaciov s-au întâlnit în apele Europei și au vorbit despre Europa. Acum masa a fost în China. „Vechea Europă” s-a adunat, în aceeași zi, la Berlin, în jurul lui Merz, al lui Macron și al premierului britanic, ca să-și facă „coaliția celor dispuși”… la masa copiilor. (Rusia? Rusia a stat la masă, dar ea n-a fost niciodată „vechea Europă”, nici în ochii Europei, nici în ochii ei. E Eurasia.)
Și, mai important cred, e prima oară de la Gingis Han încoace când un „non-alb” a stat în capul mesei împăraților lumii (chiar dacă masa a fost rotundă, ea a avut un cap), când un „non-alb” a fost dirijorul lumii.
În 1206, kurultaiul l-a proclamat pe Temugin „Gingis Han”. Vreme de câteva generații, el și urmașii lui au ținut cel mai mare imperiu continuu din istorie, de la Pacific până la porțile Europei Centrale. Au trecut, în 1241, și pe la noi. Apoi, timp de cinci secole, lumea a fost scrisă de albi: 1492, Vasco da Gama, imperiile coloniale, apoi America. Nu că n-ar fi existat pretendenți. China dinastiei Ming a trimis, între 1405 și 1433, flotele lui Zheng He până în Africa, iar apoi le-a oprit prin decret imperial. China dinastiei Qing producea încă, pe la 1820, aproape o treime din bogăția lumii, și totuși a fost umilită în Războaiele Opiului. Turcii au bătut la porțile Vienei în 1683 și au fost respinși. Au fost mari, NU au condus lumea. La Shenzhen, masa a fost rotundă, cu cei trei așezați la distanțe egale… dar Xi a stat la mijloc, ca gazdă, cu americanul în stânga și rusul în dreapta. Tot el a dat tonul: „când marile puteri sunt în pace, lumea e în siguranță; când se ciocnesc, lumea e în haos”. Cine vorbește așa din capul mesei nu mai e un invitat. E stăpânul casei.
Toate astea vor aduce schimbări majore în lume la nivel economic și politic… cert! Pentru cei mici, pentru noi, la nivelul vieților noastre, oriunde ne-am afla în lume, schimbările nu vor fi nici pe departe „spectaculoase” din punctul de vedere al drepturilor și libertăților. Ba dimpotrivă: deși fiecare propagandă poate spune altceva, atitudinea fiecărei noi puteri față de supușii ei e suspect de asemănătoare. Singura schimbare majoră va fi pentru noi, europenii, care o vom duce mult mai greu… și care riscăm să trecem și printr-un război. Dar despre asta vom vorbi altădată…
Închei și de data asta prin a vă invita să vizitați https://atreiarepublica.ro/ și să cumpărați cartea „A treia republică”, o carte care oferă românilor un început de soluție, o speranță și o perspectivă de a evada dintr-un viitor sumbru pe care alții vor să ni-l scrie și să ni-l impună.


Comentarii
Spuneți-vă părerea — comentariile oaspeților apar după aprobare.