10 aprilie 2026

Ziua în care Dumnezeu moare pentru ca omul să Învieze

Astăzi este ziua în care Dumnezeu în care a murit. Da, în Vinerea Mare, Domnul Iisus moare și este așezat, ca orice muritor, într-un mormânt. Noi știm, Dumnezeu prin Fiul Său moare pentru a omorî moartea, pentru a da omului posibilitatea de a se îndumnezei, fiind „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, pe toate umplându-le, Acela ce ești necuprins”. Și, de aceea, moartea lui Dumnezeu Însuși este, paradoxal pentru rațiunea umană, aducătoare de speranță și fericire prin Învierea Lui pe care o știm și o așteptăm chiar în momentele în care cântăm „Astăzi a fost spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape. Cu cununa de spini a fost încununat Împăratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbraca cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii. Cu sulița a fost împuns Fiul Fecioarei! Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arată-ne nouă și slăvita Învierea Ta.” Deci plângem și mergem cu trupul Domnului la groapă deși știm că El va învia… de fapt că el înviază în fiecare zi, în fiecare clipă când este săvârșită liturghia, tot așa cum plângem și ne jelim și când ne ducem apropiații la groapă, deși știm că și ei înviază prin Domnul, nu-i așa?

Interesant este însă cum alege Domnul să moară pentru om… printr-o pedeapsă cruntă, rușinoasă, la care a fost condamnat în urma unui proces aparent nedrept.

De ce spun că procesul a fos „aparent” nedrept?

Pentru că acel „proces” nu avea cum să aibă un altfel de deznodământ. Și Domnul știa asta, căci scris este că mult înainte de judecată Sa, Iisus le-a spus apostolilor Săi:

„Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni și de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învieze.” (Luca 9, 22), sau „Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze.” (Marcu 8: 31), „De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe de la bătrâni și de la arhierei și de la cărturari și să fie ucis, iar a treia zi să învieze.” (Matei 16, 21), „Și suindu-Se Iisus la Ierusalim, a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici, și pe drum le-a zis: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte. Și-L vor da neamurilor, ca să-L batjocorească și să-L biciuiască și să-L răstignească, iar a treia zi va învia.” (Matei 20, 17-19) sau „Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau. Și luând iarăși la Sine pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da păgânilor. Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia.” (Marcu 10, 32-34).

Deci Dumnezeu știa - ceea ce e absolut firesc - în detaliu ce urma să se întâmple: știa de trădarea lui Iuda, știa de mărturiile mincinoase, știa de judecată viciată de interese, formalism și de ideile preconcepute ale fariseilor și bătrânilor Iudei în frunte cu Ana și Caiafa, știa de lașitatea lui Pilat care urma să se spele pe mâini de orice responsabilitate… tot așa cum știa și de trădarea lui Petru - „Iar Iisus i-a zis: Zic ție, Petre, nu va cânta astăzi cocoșul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoști.”

„CĂ NU MĂ CUNOȘTI” - lipsa CUNOȘTERII este cauza tuturor acestora - și a trădărilor și a slăbiciunilor sau falselor judecăți, o lipsă a omului cunoscută de Dumnezeu și care nu putea fi înlăturată decât printr-un eveniment epocal: moartea și învierea Sa, eveniment în urma căruia omul urma să cunoască Adevărul și să devină Liber („Iar Iisus i-a zis: Zic ție, Petre, nu va cânta astăzi cocoșul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoști. (…) Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr. Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi.” (Ioan 8: 32, 36, 37)

Să însemne asta că înțelepții și bătrânii știutori ai legii vechi care l-au condamnat la moarte pe Domnul Iisus erau dinainte condamnați să greșească și să trimită la moarte pe Dumnezeul Înomenit - doar Iisus știa că va urma și „farsa judiciară” și chinurile și moartea… și Învierea. Deci știa și felul în care vor judeca și sentința pe care o vor da judecătorii Lui. N-au avut oare aceștia nicio șansă să se salveze de crima de a-l trimite la moarte pe Fiul lui Dumnezeu? Personal, individual fiecare avea LIBERTATEA, posibilitatea efectivă de a nu greși (astfel cum a fost cazul lui Nicodim, un fariseu, fruntaș al iudeilor, „învățător al lui Israel” (Ioan 3,10) și membru al sanhedrinului, care a crezut că Iisus este Mesia, Hristosul, Mântuitorul și care acum este pomenit în rândul Sfinților bisericii alături de bogatul Iosif din Arimateea), însă colectivitatea fariseilor era NECESAR să greseșască, o necesitate fundamentată pe nebunia înțelepciunii lumii ăsteia, dar și pe necesitatea mântuirii prin împlinirea celor prorocite. Și iată că NECESITATEA împlinirii economiei divine a înfrânt LIBERTATEA personală majorității celor din Sinedriu, astfel cum o anunțase deja Domnul Iisus. Dar nu a anulat-o: Nicodim fiind exemplul pe care Dumnezeu ni-l dă în acest sens!

Pentru a face „cuvântul Său să încapă în noi”, pentru aceasta a fost nevoie și de judecată strâmbă - însă conformă cu „logica lumii”, și de bătăi, și de cununa de spini, de cruce, de moarte. Și mai ales, a fost nevoie să infirme prin cunoașterea Adevărului Învierii înțelepciunea și știința rațională „a acestui veac”: „Căci scris este: «Pierde-voi înțelepciunea și știința celor învățați o voi nimici». Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este cercetătorul acestui veac? Oare n-a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înțelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred, prin nebunia propovăduirii.” (I Corinteni 1: 19-21).

Înfierea și Învierea sunt pentru cei în care încape Cuvântul Domnului, pentru cei care cunosc Adevărul și care devin liberi de limitele strâmte și formale ale „înțelepciuni lumii acesteia” și a „științei celor învățați” cărora Domnul le spune „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați.”

De aceea, azi suntem chemați să nu privim cu ochii minții și ai rațiunii mormântul Domnului, privire ce ne-ar aduce doar tristețe și disperare, ci cu ochii inimii, ai Cunoașterii, inima fiind singura unde „încape” Cuvântul Lui și Lumina Învierii Lui, cea care ne va face să înțelegem cuvântul ce se va citi mâine noapte: „Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.”, (Ioan 1: 12,13), ascultând și cunoscând cuvântul Domnului potrivit căruia „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață.” (Ioan 5: 24).

De aceea să fim curajoși ca Nicodim și să opunem LIBERTATEA noastră de a alege Calea, Adevărul și Viața NECESITĂȚII lumii acesteia de merge spre moarte și distrugere prin false și nedrepte judecăți, prin crime odioase săvârșite zi de zi în numele unor „juste cauze” și în „apărarea unor legi” de dânșii făcute și interpretate.

Înfierea și Împărăția lui Dumnezeu se iau cu credință, cunoaștere… dar și cu mult curaj: „împărăția cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea.” (Matei 11: 12).

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre cele veșnice · Subtemă: Despre Înviere și Sfintele Paști