10 august 2024

Prea târziu. Sau prea devreme

Schimbatul tastelor unui computer nu va duce nici la îmbunătățirea și cu atât mai puțin la schimbarea sistemului de operare. Tot așa cum cel mai virtuos pianist din lume pus la clapele unui pian dezacordat nu va reuși nici să interpreteze o partitură în mod coerent și armonic și nici nu va reuși să acordeze, „din fuga clapelor”, pianul.

Iată de ce am fost și voi rămâne convins că soluția pentru reformarea unui sistem disfuncțional, pentru rectificarea și îmbunătățirea acestuia este „rescrierea” sistemului însuși, și nu doar schimbarea „operatorilor” acestuia.

Simpla schimbare a „operatorilor” respectivului sistem pervertit, virusat, devenit nefuncțional și chiar nociv, nu poate duce la rectificarea sistemului ci, cel mai probabil, la pervertirea și „virusarea” operatorilor, chiar și când aceștia, ab initio, sunt de bună credință.

Fără „rescrierea sistemului de operare”, sau măcar fără stabilirea unor obiective clare, coerente și prinse într-o viziune sintetică care să aibă ca scop o reformă profundă a Statului, orice „schimbare” nu este nimic altceva decât ceea ce impecabil Poetul a sintetizat prin versurile „Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă,”…

Este motivul pentru care personal am crezut că o resetare și o „upgradare” a „sistemului”, trebuie făcută din afara sistemului, direct de către beneficiarii „sistemului” - de către cetățeni direct! și doar în interesul acestora. Și cum „sistemul” virusat și nefuncțional, „pianul dezacordat” de care vă vorbesc este însuși statul român, am crezut că cel care trebuie să reseteze sistemul, să acordeze pianul de sine și pentru sine este însuși cetățeanul român, acel „simplu cetățean” din stradă.

Ca „simplu cetățean”, alături de voi, de „simpli cetățeni”, am încercat să fac acest lucru acum trei ani cu #LegeaSuveranității (momentul nașterii conceptului de „suveranism” în România), acum doi ani cu #LegeaSolidarității și anul ăsta, după doi ani și jumătate de ample discuții și consultări publice, alături de unii dintre cei mai mari specialiști în drept ai vremurilor noastre, am propus #ConstituțiaSuveranității.

De mai bine de o lună v-am tot vorbit despre această din urmă și v-am explicat cât am putut de sintetic cum modificările propuse duc la întărirea și garantarea drepturilor cetățeanului român, la limitarea puterii și a influenței asupra societății a serviciilor de informații, la mărirea puterii Parlamentului și diminuarea puterii Președintelui, la întărirea democrației și garantarea independenței justiției, la apărarea suveranității și sporirea avuției naționale.

Și v-am invitat să deveniți voluntari pentru această.

Desigur, am înțeles că Sistemul în funcțiune, pervertit și virusat cum e, și operatorii săi, pervertiți și virusați la rândul lor, vor reacționa și vor respinge ca pe un corp străin orice propunere de schimbare, orice încercare de acordare a pianului prea uzat să mai sune armonios. Ceea ce s-a și întâmplat. #LegeaSuveranității a fost trântită brutal în Parlament în 2022 de #CoalițiaTrădării, iar anul acesta Consiliul Legislativ și-a data arama pe față și s-a făcut de râs prin avizul dat pentru #ConstituțiaSuveranității. Dar la toate astea mă așteptam.

Ce nu m-am așteptat a fost să nu primesc niciun sprijin, ba nici măcar un semn de la niciunul din marii lideri care propovăduiesc suveranismul, lideri luminați, dealtfel, ale căror nume nici nu sunt vrednic să le rostesc. Căci da, am fost și, smerit, am cerut sprijin și am oferit necondiționat întreg proiectul de revizuire a Constituției fiecăruia dintre aceștia, nesolicitând nimic, absolut nimic de ordin personal în schimb (și toate astea le-aș putea proba, dacă ar avea vreun sens, cu întreaga corespondență trimisă acestora, corespondență rămasă fără răspuns).

În aceste condiții, cum voluntari s-au oferit mai puțin de 1.000 de cetățeni până la această dată și cum aceștia, în răstimpul rămas, cu toată bunăvoința și cu toate eforturile pe care le-ar putea face, nu ar fi în stare fără structurile unor partide mari să strângă cel puțin 500.000 de semnături în sprijinul proiectului #ConstituțiaSuveranității, nu rămâne decât să vă mulțumesc tuturor celor care ați mai putut să sperați și ați mai vrut să credeți că putem schimba în bine țara asta.

În special vă mulțumesc vouă, vă știți voi (și dacă îmi veți permite vreodată vă voi numi pe fiecare în parte într-o postare viitoare), cei care ați muncit în ultimii doi și jumătate pentru a da o formă juridică unui vis, unui proiect de țară ideală. Dar și vouă, celor care v-ați oferit voluntari și v-ați asumat o muncă imensă, precum și celor care au semnat deja formularele de susținere a proiectului de revizuire a Constituției.

Cu toții știm, am fost și suntem convinși, că ceea ce am făcut este singura cale de a mai salva acest neam, această țară. Cuvintele pot părea mari, dar nu sunt. Viitorul va confirma acest fapt, iar faptul că proiectele noastre rămân ca un martor peste timp în Monitoarele Oficiale în care au fost publicate, va demonstra acest lucru: orice lucrare de restaurare a statului român va urma fără dubiu această cale și, poate, cine știe?, va folosi chiar și aceleași cuvinte pentru a îmbrăca singurele idei și principii care ne pot asigura continuitate, prosperitate și demnitate ca națiune.

Dar pentru noi, cel mai probabil, nu va mai conta.

Ce contează însă este faptul că, în totală bună credință și absolut dezinteresați, împreună am făcut ceea ce am crezut: am împreună lucrat întru bine și adevăr. Și pentru asta, acum, la sfârșitul lucrării noastre, vă mulțumesc încă odată!

În rest, pentru a mai face ce trebuia făcut… e prea târziu. Sau prea devreme!

Doar pentru a spera și a crede nu e niciodată nici prea târziu! și nici prea devreme!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre legile de care avem nevoie · Subtemă: Despre Legea Suveranității