28 iulie 2024

Citius, altius, Fotius!

FESTIVITĂȚILE DISOLUȚIEI LUMII VECHI, TRANSUMANISMUL - CITIUS, ALTIUS, FOTIUS! (Mai rapid, mai sus, mai puternic!)

Evident, „ceremonia” de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris, o monstruozitate de un kitch grotesc, nu este rezultatul accidental al minții rătăcite al unui frustrat de orientare sexuală „corect politică”. Nicidecum!

Din presa corect politică (http://culturaladubă.ro/!) aflăm că „La 42 de ani, Jolly este considerat un rebel al teatrului francez, pentru care “scena de teatru este prea mică”, după cum spune criticul de teatru francez Joëlle Gayot în Le Monde. Așa că Sena și centrul Parisului au devenit platforma sa pentru un show care a fost discutat îndeaproape cu președintele Franței, Emmanuel Macron. Thomas Jolly a fost desemnat încă din 2022 director artistic al celor 4 ceremonii care marchează Jocurile Olimpice și Jocurile Paralimpice din Paris 2024. Pe atunci, președintele Paris 2024, Tony Estanguet, declara “acordând direcția artistică a ceremoniilor lui Thomas Jolly este o alegere curajoasă, dar în acord cu viziunea noastră.”

Jolly, cunoscut ca fiind un reprezentant al minorității LGBTQ+, s-a născut într-un sat din Normandia, într-o comunitate în care s-a simțit constant respins.”

Reiau: „UN SHOW CARE A FOST DISCUTAT ÎNDEAPROAPE CU PREȘEDINTELE FRANȚEI” , „THOMAS JOLLY A FOST DESEMNAT ÎNCĂ DIN 2022 DIRECTOR ARTISTIC” și „Tony Estanguet, declara “acordând direcția artistică a ceremoniilor lui Thomas Jolly este o alegere curajoasă, dar ÎN ACORD CU VIZIUNEA NOASTRĂ.”

Aceste informații ne spun că ceea ce am văzut trebuie luat foarte în serios, fiind vorba despre „un act artistic” care „A FOST DISCUTAT ÎNDEAPROAPE CU PREȘEDINTELE FRANȚEI” ȘI CARE „ESTE ÎN ACORD CU VIZIUNEA” OLIGARHIEI ANTITRADIȚIONALE CARE CONDUCE DESTINELE „LUMII CIVILIZATE”.

Cu alte cuvinte tot ce ne-a fost prezentat de-a lungul a 4 ore (din care am văzut doar o scurtă sinteză în online) nu a fost deci un „simplu act artistic” ci o veritabilă agendă politică a „vestului democratic”ce se va încerca să fie impusă la nivel mondial și o acțiune de o amploare fără precedent de inginerie socială. La fel cum a fost și ceremonia de deschidere a Olimpiadei de la Londra din 2012, cea care ne „profețea” în detaliu venirea plandemiei în 2020. O să încerc să le punctez pe scurt, o analiză detaliată putându-se atinge pe zeci de pagini, și știm bine că răbdarea e puțină și timpul s-a scurtat pentru fiecare dintre noi.

Cele mai șocante scene - cele care blasfemiează Cina cea de Taină - Domnul Iisus fiind înlocuit de o femeie obeză cu aură, iar apostolii de niște travestiți și femei cu barbă (o blasfemie asumată public de organizatori!), și o ridiculizează pe Maria Antoaneta, regina martirizată la 1793 de demenții „revoluționari francezi” (cei de la care a pornit toată sminteala lumii moderne) și care a fost prezentată cântând cu propriul cap tăiat în mâini, arată clar că decreștinarea Europei și ștergerea și denaturarea istoriei continuă să fie punctele de continuitate ale procesului de disoluție a lumii occidentale. Dacă mai punem totul și în contextul modului de prezentare al „actului artistic” - o maimuțăreală penibilă față de care până și subcultura cartierelor pare a fi un vârf al creației umane - arată că și cultura occidentală se află sub același asalt al forțelor antitradiționale. Ce ne propun ca alternativă „arhitecții lumii de mâine”: nimicul, grotescul și… sexul anal. Este „proiectul de lume” al unor degenerați care vor duce nu doar la extincția civilizației europene dar care, în contextul proiectului politicii „INTRUZIUNE” (o „intriuzine” care însă nu i-a încăput și pe sportivii din Rusia și Belarus care nu au avut permisiunea să participe la festivitățile de deschidere - mai bine pentru ei!) și al acceptării popoarelor lumii să invadeze Europa, vor avea ca finalitate dispariția omului alb.

Dar toate astea sunt chestiuni „programatice” care nu mai au niciun element de noutate, doar forma grotescă și virulența atacului mai pot surprinde. Căci printre chestiunile abjecte și scârboase despre care tocmai am vorbit, special aduse în spectacol pentru a atrage atenția publicului așa cum face un șmenar „maradonist” cu victimele sale, altele cred că sunt elementele programatice nou expuse publicului:

Omul fără chip, cel cu care a început „spectacolul” (fiind așezat în fața a trei copii într-o barcă!!!) și cu care s-a și încheiat, este „omul nou” al vremurilor noastre: un om depersonalizat, care nu va mai avea „chipul lui Dumnezeu”, fiind lipsit de ochi, gură și urechi - un om fără personalitate și care nu se mai exprimă și nici nu mai vede sau aude altceva decât „programul - sistem de operare” care îi este „instalat” și pe care îl execută orbește. Este omul-mașină, este „noul om” rezultat în urma „Convergenței bio-digitale” cel despre care ni se spune deci de ani că „poate avea un impact profund asupra economiei, ecosistemelor și societății noastre. A fi pregătiți să-l susținem, gestionând în același timp riscurile cu grijă și sensibilitate, va modela modul în care navigăm în considerații sociale și etice, precum și îndrumăm conversațiile de politică și guvernanță.”

Iată cum despre Convergența BioDigitală se vorbește însă deschis de foarte multă vreme. Se vorbește deschis însă în medii închise. Unul dintre cele mai ample studii făcute publice datează chiar din 2002 și poate fi găsit în arhiva Președintelui Obama de la Casa Albă (https://obamawhitehouse.archives.gov/sites/default/files/microsites/ostp/bioecon-%28%23%20023SUPP%29%20NSF-NBIC.pdf) și vorbește deschis despre “Tehnologii convergente” pe care le definește ca fiind combinația sinergică a patru mari domenii „NBIC” (nano-bio-info-cogno) ale științei și tehnologiei, fiecare dintre acestea progresând în prezent într-un ritm rapid: (a) nanoștiințe și nanotehnologie; (b) biotehnologie și biomedicină, inclusiv ingineria genetică; (c) tehnologia informației, inclusiv calculul și comunicațiile avansate; (d) știința cognitivă, inclusiv neuroștiința cognitivă.”

Încă din 2002 la Casa Albă se vorbea despre “The Potential for Gene Therapy as a Validation / Delivery Platform” - “Potențialul terapiei genice ca platformă de validare / livrare”… sună cunoscut? Se vorbea de “Deep learning” (Cunoștințele predate se vor baza pe concepte oferite de nano, bio, informații și științe cognitive, iar aceste concepte vor fi introduse la începutul procesului de predare K-12. Educația științifică de înaltă calitate va fi pusă la dispoziția majorității studenților.), ba chiar și despre faptul că “Comunicarea vizuală ar putea completa comunicarea verbală, înlocuind uneori limbajul vorbit atunci când viteza este o prioritate sau îmbunătățind vorbirea atunci când este necesar pentru a exploata capacitățile mentale maxime (Horn 2002; Hewlett Packard 2002).” (“Visual communication could complement verbal patul de communication, sometimes replacing spoken language when speed is a priority or enhancing speech when needed to exploit maximum mental capabilities (Horn 2002; Hewlett Packard 2002).)

Toate astea au fost expuse publicului din lumea întreagă în mod „plastic” în spectacolul de la Paris. Publicul trebuie pregătit să facă loc „omului nou”, să devină „omul nou” așa cum este acesta desenat de doctrina transumanistă.

Iar această perfectă „simbioză om-mașină” a fost îndelung prezentată în tot Parisul de acel veritabil cavaler al apocalipsei care călărea pe un calul mecanic pe luciul Senei. Imaginea șocantă a fost îndelung prezentată de zecile de camere plasate pe malurile fluviului tocmai pentru a se întipări în mentalul colectiv, privitorul fiind încurajat să accepte, sau chiar să solicite o astfel de convergență și simbioză cu „mașina”. Dar mesajul merge dincolo de această:

„Și m-am uitat și iată un cal galben-vânăt și numele celui ce ședea pe el era: Moartea; și iadul se ținea după el; și li s-a dat lor putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie și cu foamete, și cu moarte și cu fiarele de pe pământ. Și când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiați pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care au dat-o.” (Apocalipsa 6: 8-9)

Și ca totul să se „lege” până în sfârșit, sigur nu lipsit de semnificație este faptul că flacăra olimpică arde sub un imens glob. Desigur, ni s-a spus că aceasta este o trimitere la balonul fraților Montgolfier… însă eu văd mai degrabă un foc ce este gata gata să înghită o sferă… o Planetă (acum sunt aproape convins că, imediat după Olimpiadă, peste războiul din Ucraina va fi aruncat tot „gazul” pe care îl mai au la dispoziție adevărații și necunoscuții conducători ai „lumii civilizate”)!

Toate aceste elemente simbolice (nu uitați că tot spectacolul „A FOST DISCUTAT ÎNDEAPROAPE CU PREȘEDINTELE FRANȚEI” și că acesta „ESTE ÎN ACORD CU VIZIUNEA” organizatorilor!!!) nu sunt doar rodul unei imaginații bolnave a unui dezaxat. Nicidecum! Cred că amprenta regizorului LGBTQ s-a limitat de fapt la maimuțăreli, cântăcioși și dansuri stradale. Restul… restul a venit de la niște maeștri ai mesajelor subliminale și ale ingineriei sociale!

Da! Coerența și consecvența antitradițională și antiumană a mesajului acestei „festivități” mă fac să fiu convins că această regie este mai mult decât una a unui spectacol kitch de deschidere a unor jocuri olimpice. De la Paris, de fapt, ni s-a comunicat regia viitorului desenat de regizorii disoluției lumii noastre și de artizanii „noii umanități”: a trans-umanității!

Post scriptum:

Las mai jos linkul cu Festivitățile de deschidere al JO de la Paris (salvați-l, se pare ca va dispărea în curând!): https://www.youtube.com/live/j-Ou-ggS718?și=VGBjrOcdSSqbcZzq

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre războiul de la graniță · Subtemă: Despre pace și negocieri