4 iulie 2024

Ultimul „4 Iulie”?

Dincolo de sarcasmul sărbătoririi quasi-globale (în special în coloniile complet lipsite de orice formă de independență) a zilei independenței hegemonului, evoluția evenimentelor în ultimii ani și în special în ultimele luni, ne îndreptățesc să punem public această întrebare: este acesta ultimul „4 iulie”?

În afară de habotnicii și preoții cultului american, este imposibil să nu vezi semnele evidente ale decăderii accelerate ale „Imperiului”… și nu de ieri de azi! Doar că, asemenea oricărei căderi, și alunecarea în abis a imperiilor se face cu o viteză crescândă, din ce în ce mai accelerată.

Căci da, și în istorie se manifestă accelerația gravitațională!

Or, alunecarea spre neant a imperiului american a început chiar înainte ca acesta să-și fi atins apogeul, căci erodarea, viermele putrejunii era prezent în măruntaiele imperiului înainte chiar ca acesta să-și fi atins climaxul: corupția endemică fardată gros cu multă cultură a nimicului consumerist cu accente de violență gratuită, o formă grosieră, inițial fără fond doctrinar (în afara „excepționalimsului american” intensiv cultivat în orice formă de manifestare „culturală”) care în ultimii 20 de ani a îmbrăcat forma „corectitudinii politice” și a „intruziunii” curcubeu-eco-friendly.

Ca în cazul tuturor imperiilor, corupția metastaziată este elementul care declanșează căderea. Această corupție este cea care a făcut ca datoria americană să se cifreze la niște numere imposibil de citit, datoria fiind atât de mare încât costul dobânzilor a ajuns să fie mai mare decât bugetul apărării (unele „guri rele”, dar bine informate, spunând chiar că acestea vor dubla în curând bugetul DoD!). Nu mulți știu că aproape în spatele fiecărui dispozitiv citat în contextul belic actual (F 35, F 22, M1 Abrahms, Bradley, Patriot, et caetera) au fost unele scandaluri de corupție înnăbușite în fașă: costuri astronomice, producții întârziate, calitate discutabilă. Bun, așa cum am zis, scandalurile au fost înăbușite în fașă și acoperite cu strălucirea „succesului” „modelului american”, succes bazat pe visul inoculat maselor de bulele care, rând pe rând, sunt umflate spre câștigul „aleșilor” și sărăcirea maselor. Dar toate lasă efecte… căci dezechilibrele nu (mai) pot fi fardate la Holywood.

Și cum corupția instituțională și morală este în supraproducție la hegemon, acesta a început un export masiv în colonii: Bechtel, Microsoft, Exxon și foarte multe altele sunt doar câteva modele de succes de export american, export care a subjugat economic și a drenat finanțele coloniilor până la epuizare. Și ca să fie platoul complet, coloniile trebuie să participe la efortul de război finanțând țara agresată prin cumpărarea mega producțiilor americane despre care am vorbit mai sus.

Și toate, absolut toate ar fi fost mai ușor de înghițit și deci „sustenabile” prin „finanțarea de către colonii” dacă modelul ideologic și cultural propovăduit de „cea mai mare democrație a lumii” ar mai fi fost cât de cât coerent și înghițibil. Căci dacă „nimicul” cultural american cu care a cucerit lumea propovăduia „libertatea”, „consumul”, Coca-Cola, blugii, Mec-ul și Mac-ul, rock-pop-rapul și libertinismul sexual (dar încă straight!) - au fost pilonii cultului americanismului și a excepționalismului american, începând cu 2001, odată cu nevoia păstrării uni-polarității lumii, paradigmele modelului cultural s-au transformat radical, coloanele de rezistență devenind „siguranța” și „controlul” cetățeanului (spre binele lui, evident!) care au înlocuit deja obsoletul consecpt de „libertate”, „consumul” a fost înlocuit treptat cu „responsabilitatea și cumpătarea eco” iar libertinajul sexual substituit cu fluiditatea sexuală și „de gen”.

Greu… greu să convingi cu noile „modele culturale”. Motiv pentru care seducția a fost înlocuită cu forța și implicarea directă și, nu de puține ori, brutală (vezi „povestea” tristă a referendumului de demitere a lui Băsescu) în ce mai era o aparență de democrație în colonii. Marionete stupide și abjecte de genul Borris Johnson, Macron, Scholtz, Iohannis (și lista poate continua și va continua cu alte nume dar cu același profil de slugi perfecte) sunt cozile de topor cu care sunt controlați cei din colonii, cei care, dacă se mai visau „aliați”, s-au trezit la adevăratul lor statut, acela de vasali fără drepturi și libertăți.

Dar toate pe lumea au un sfârșit. Chiar și timpul imperiilor unice. Chiar și timpul.

Iar sfârșitul hegemoniei americane nu putea fi mai întruchipat decât prin decrepitudinea degenerscentă a lui Biden. Biden este simbolul perfect al Americii actuale. Nu putea fi unul mai bun: un corupt decrepit, inconștient și iresponsabil.

Căci nu, nu trebuie căutat într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat: Biden este persoană care va închide un ciclu istoric. America după „domnia” lui Biden nu va mai fi niciodată America de dinaintea lui, asta vă asigur! Și nu, asta nu e numai „meritul” lui Biden, ci e suma tuturor erorilor care au culminat cu Biden.

Faptul că de 80 de ani SUA nu a mai câștigat niciun război (dacă nu luăm în considerare victoria asupra Serbiei lui Miloșevic) spune tot. Și explică miza enormă, mereu crescândă a războiului din Ucraina: pierderea războiului din Ucraina va însemna apusul oficial al primului și (probabil) ultimului unic imperiu mondial.

Și cum cred că războiul e pe sfârșite, totul urmând a se tranșa în următoarele 6-8 luni… cred că și acest „4 iulie” ar putea fi ultimul.

Ce înseamnă „ultimul 4 iulie”?

Înseamnă că în maxim un an SUA va trebui să se „reinventeze” ca o țară parteneră, egală (chiar dacă poate „prima între egale”), înseamnă că va trebui să renunțe la dogma „excepționalismului american”, înseamnă că SUA va trebui să reînvețe ce înseamnă responsabilitatea și răspunderea și poate chiar smerenia… toate, mă încăpățânez să sper, ar putea să se întâmple sub „domnia” lui Trump.

Sau nu… și pentru menținerea iluziei excepționalismului americanurmând a fi luate măsuri într-adevăr excepționale! și atunci „ultimul 4 iulie” ar putea să însemne ceea ce spun în sens strict cuvintele scrise: ultimul 4 iulie!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre războiul de la graniță · Subtemă: Despre NATO, SUA și escaladare