20 noiembrie 2021

Despre doi eroi plecați

M-am întors.

Nu știu pentru câtă vreme, dar va fi suficient pentru a face ceea ce trebuie.

Și azi trebuie să vă vorbesc despre eroi.

Căci săptămâna asta am pierdut doi oameni pe care eu i-am considerat de ani de zile ca fiind niște eroi: Dragoș Dumitriu și Mihai Făgădaru.

Doi oameni minunați, atât de speciali și în același timp atât de diferiți unul de celălalt încât doar vremurile excepționale în care trăim i-au putut așeza unul alături de celălalt în tranșeele din care se luptă în apărarea Adevărului. Doi oameni care au îmbrăcat asumat cămașa morții și s-au angajat total în războiul împotriva minciunii și a subversiunii, mânuind magistral, dar în moduri, locuri și stiluri atât de diferite, sabia cuvântului de sub coiful mântuirii.

Nu, nu îi știu din “viața reală”, în viața aia în care avem toți căderi și slăbiciuni, frici și micimi, păcate, mai multe sau mai puține. Îi știu doar de pe “câmpul de luptă”, de pe altarul pe care au ales absolut dezinteresat să se sacrifice.

Actele lor de eroism au fost nenumărate… aproape intraseră în normalitate în ultima perioadă, fiind făcute cu naturalețea gestului firesc, încât aproape păreau banale: Dragoș iar a scris un articol în care a disecat minciuna propagandei progresiste, Mihai iarăși a ieșit în stradă și a ținut un discurs prin care L-a adus pe Dumnezeu în inimile luptătorilor pentru libertate… Da, amândoi făcuseră din eroism o “banalitate”! “Banalitate” care ne va lipsi enorm, care ne lasă mai săraci și mai lipsiți de apărare în fața forțelor smintelii și ale subversiunii.

Curajul și dăruirea lor nu erau depășite decât de generozitatea și iubirea pentru poporul ăsta. Și nu exagerez cu nimic, vă rog să mă credeți.

Și, ca o ironie a sorții, amândoi și-au sfârșit zilele în spital, în spitalele alea lipsite de medicamente, spitalele alea devenite în prezent antecamere ale morții.

Și cum asta nu ar fi suficient, memoria lui Mihai este martirizată în fel și chip în ultimele zile de haitele abjecte de necrofagi din presa propagandei urâciunii pustiirii. Mizeria umană a coborât până acolo încât în presă a fost publicată și înregistrarea audio pe care a făcut-o Mihai cu ultimele sale gânduri și dorințe înainte cu câteva ore înainte de a trece la Domnul.

Oamenii ăștia au fost marginalizați, anatemizați, batjocoriți în fel și chip în timpul vieții de Propagandă antinațională. Și-au asumat asta. Cum și-au asumat și riscul ca și după moarte să fie ironizați sau diabolizați. Știau, și au acceptat să lupte până la capăt, într-o luptă în care știau că nu există nici cununi de laur și nici recunoștință publică. Au luptat până la capăt. Au luptat doar pentru țară și pentru Dumnezeu. Ca niște Eroi.

Și tocmai d-aia sunt sfâșiat de durere… Cert, vor rămâne vii în memoria și în rugăciunile noastre. Apoi, când nici noi nu vom mai fi, vor rămâne în ecteniile pentru eroi, pomeniți fiind și pururea fericiți alături de cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, de cei prigoniți pentru dreptate și de făcătorii de pace.

Să ne dea și nouă Domnul puterea și curajul de a urma exemplul și calea pe care Dragoș și Mihai au urmat-o.

#FițiEroi!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre lume și imperii · Subtemă: Despre lume, în general