24 august 2021

Despre Nimic

Despre Imperiul Nimicului și nimicnicia Lumii Nimicului.

M-am întors.

M-am întors din ultimul surghiun virtual, acolo unde am fost pedepsit pentru faptul că am afirmat o evidență istorică: “Afganistanul Este o lecție aspră pentru toate marile puteri care au trecut pe acolo…”

A fost suficient pentru a încălca “standardele comunității”. Căci adevărul este dincolo de “standardele comunității” virtuale.

Standarde care “pas cu pas” sunt copiate și implementate și în comunitățile și societățile noastre, alea care cică sunt reale…

Și dacă tot vorbim despre realitate, despre adevăr…

Adevărul este că asistăm la declinul ultimului Mare Imperiu. Forța militară, oricât de urieșească ar fi, singură nu poate cuceri teritorii, populații.

Adevăratele cuceriri sunt alea care se fac cu arma culturii, civilizației, sau mai nou, a propagandei.

Cu ce ne-au cucerit pe noi americanii și aliații lor? Cu gloanțe? Cu tancuri sau cu avioane?

Nicidecum. Noi am fost cuceriți de iluzia libertății, de visul traiului bun. Adică de nimic material, concret. Propriile proiecții și visării au fost armele de ocupație ale “partenerilor noștri strategici”.

În realitate nu ne-au dat nimic. Doar au luat.

Dar n-a contat: visăraia noastră a fost mereu alimentată de propagandă iminenței “binelui”, de luminița de la capătul tunelului, de minciuna instituționalizată.

Ce am pierdut? Tot! Tradiții, cultură, populație, resurse… tot! Nu detaliez, le știți prea bine.

Ce am pus în loc? Nimicul. Nimicul scump, plătit cu credite pe viață… vertijul abisului a cuprins societatea în ansamblul său, primele prinse în mrejele sale fiind ceea ce numim “intelectualitatea”.

Visăraia, comoditatea și lenea mentală au cuprins ca un cancer întreaga societate.

Cine să își mai dea seama că pojghița de staniol frumos strălucitor numită “democrație” a rămas o formă foră fond, în care se ascundea Marele Nimic al lumii post moderne, al Lumii Nimicului?

Formă care în ultimii ani a devenit din ce în ce mai hidoasă, mai străină de ceea ce ni se povestea că va fi.

Procese electorale trucate (și nu vorbesc despre ce se întâmplă la noi în țărișoară, ci mă uit peste baltă, la deja intratul în istorie Caz Trump), libertăți trunchiate, sluțite până la infirmitate, justiție controlată și ideologizată, acces la muncă restricționat și condiționat, copii tratați de nimic, cu nimic și pentru nimic… cu forța, sminteala și promiscuitatea, incertitudinea sexuală, iminența controlului total asupra populației prin intermediul “Inteligenței artificiale”…

Societatea vestică, “atlantică”, a rămas un spectru, un moroi care își neagă propriul trecut, propria tradiție, singurul său scop fiind impunerea Nimicului înlăuntrul și în afara sa!

Cancel Culture. Build Back Better. Sau în limbaj biblic - urâciunea pustiirii, întunericul cel mai din afară… Lumea Nimicului.

Toate ne arată, fără perdea, că suntem parte din Imperiul Nimicului și viețuim în Lumea Nimicului, chiar și ca o colonie de margine.

Cu ce să mai convingă, cu ce să mai vrăjească Imperiul Nimicului? Până și ambalajul “democratic” cu fundițe pe care era scris de-o șchioapa “Drepturile omului” cu care se împacheta nimicul a devenit hâd, sinistru… a devenit nu doar de nevândut, dar chiar și imposibil de primit “cadou”.

Astea sunt explicațiile înfrângerilor pe care le-a suferit și le va mai suferi imperiul Nimicului.

Cât despre noi… cei ce suntem subiecți și supuși ai Imperiului Nimicului. Credem că dacă “zburăm sub radar”, dacă nu ieșim în evidență, vom scăpa.

Și aici greșim! Nu putem scăpa decât dacă devenim nimic.

Căci așa cum remarca un prieten, “radarul” bate din ce în ce mai jos, până vom ajunge nu să zburăm, ci să fim fericiți dacă vom mai merge și de-a bușilea.

Nu credeți? Uitați-vă la ce se întâmplă în Lumea Nimicului cu viroză de care scapă cu viață 99,9% din cei afectați, dar care afectează viața a 99,9% din populație. Populație care renunță de bună voie la tot… pentru Nimic. De frică nimicului care le poate pune în pericol viața plină de… nimic, renunța la tot, devin nimic.

Semn că cei 0,1% care conduc Imperiul Nimicului sunt pe care să ne… nimicească.

Nu, eu unul nu am să accept să fiu parte din nimicul toxic al lumii ăsteia, chit că ar fi să ajung mai repede în fața Celui în care singur recunosc că sunt nimic!

Știu că nu contează.

Nimic nu mai contează îl Lumea nimicului.

Nimic, mai puțin Adevărul!

Pe care suntem obligați să îl mărturisim.

Căci Adevărul este Totul!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre vremea fricii · Subtemă: Despre propagandă, cenzură și frică