18 iulie 2021

Marea, tărâmul libertății

Marea,

Ultimul tărâm al Libertății și Normalității.

Prietenii mei mai vechi știu deja ca Marea e marea și nesecreta mea iubire. Iubire devenita deja pasiune în aceste zile în care doar pe mare mai ești liber, o libertate imposibil de pus în cuvinte. Doar pe mare, departe în larg, mai ești ferit de duhul negației al “Noii Normalități”, de prostia și lașitatea celor care populează “Minunata lume nouă” care s-a întins ca o ciuma pe tot uscatul.

Nu va voi glosa mai mult pe aceste teme, atât de cunoscute vouă, prietenilor mei.

Va voi spune punctual doar “breaking-news”-urile ultimei mele ieșiri pe mare.

În primul rând, pe 12 Iulie, în chiar ziua în care Macron anunța obligativitatea vaccinării pentru anumite categorii profesionale în Franța, intr-un mic golf de pe o insula nelocuită, de pe vasul de cel puțin 60 milioane euro care, evident, total accidental se învecina cu bărcuța noastră, seară, de la terasa aflată la “etajul” 3 al vecinilor noștri am putut auzi clar și fără dubiu imnul regal al Franței, urmat de aplauze și câteva scandări hotărâte: “FREXIT! FREXIT!…”

Nu știu în ce cheie trebuie citită această informație, voi reflecta. Dar până atunci m-am gândit ca e important sa aveți informația “nudă”.

Cert e însă ca trei sau patru zile mai târziu și francezii “obișnuiți” au ieșit în strada. Cred ca primul semn pe care ar trebui sa-l intuim e ca societatea întreaga, de jos până sus, a ajuns la limita răbdării.

În al doilea rând, nu am cum sa nu va spun uluiala pe care am simțit-o atunci când am văzut peste 200 de tineri foarte tineri, veniți din toată lumea la Yacht Week, care însă s-au conformat orbește consemnului de a nu dansa. Căci da, guvernul grec, în înțelepciunea lui, a interzis orice formă de dans în Grecia, dansul favorizând CoVid-ul… se știe!

Revin, 200 de tineri au stat o săptămâna, sejur pe care au plătit cel puțin 2000€ de persoană, fără sa danseze în vreun loc public. Și când mă refer la dans nu vorbesc despre vreun vals sau tango. Nu, vorbesc despre dansul asta contemporan, asta “minimalist”, asta strict individual în care stai în colțul tău, cu un pahar în mâna și dai din cealaltă mâna și din picior de parcă te-a lovit subit o criză de Parkinson. Da, și acest “dans” este strict interzis, e CoVid-friendly și absolut incorect politic. Motiv pentru care tinerii, toți cei peste 200 de tineri, au stat ca niște stane de piatră și au consumat alcool, mult alcool.

Asta e semn ca viroză de frică i-a afectat cel mai tare pe tineri… pe lumea de mâine. Adică ăștia sunt pe punctul sa câștige meciul.

Nu în ultimul rând trebuie sa va mărturisesc o altă premieră: la întoarcerea în Atena am încercat sa intram intr-un restaurant. Unul ceva mai fițos, așa, ca pentru masa de rămas bun.

Nu am putut.

Motivul: pe terasa nu erau locuri și înăutru… nu eram vaccinat, nu aveam permis covidian de liberă trecere.

Am plecat. Fără discuții.

Și nu regret ca am plecat.

Singurul regret e ca am plecat de pe mare. Ultimul tărâm al

Libertății și normalității.

Marea.

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre vremea fricii · Subtemă: Despre vaccinare și efectele ei