19 octombrie 2020

Casta securiștilor

CÁSTĂ, caste, s. f. (La hinduși, egipteni sau la alte popoare orientale) Grup social închis, endogamic, strict delimitat de altele prin origine comună, ocupații, privilegii; p. ext. grup social închis care își păstrează privilegiile. ◊ Expr. Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. – Din fr. caste.

Mi-aduc aminte cum în zilele revoluției aproape toți cetățenii României exultau la ideea că au în sfârșit libertate. Ce se înțelgea pe atunci despre libertate? Nu mare lucru, cam același lucru ce înțelege și azi majoritatea populației: emisie non stop a televiziunii în mod color, magazine în care să poți găsi carne, pepsi și banane, căldură în calorifere (bun, cu sloganul asta a câștigat și Mucușor alegerile și după 30 de ani!) și… scăparea de sub teroarea securității care era identificată de cele mai multe ori în mod greșit cu partidul comunist sau cu o gardă pretoriană lui Ceaușescu (asta contemporanul nu o mai înțelege, el dorind mai multă “siguranța”).

De ce în mod greșit? Știți deja și nu voi insita. Doar pentru cei mai tineri voi spune că Ceaușescu a fost “detronat” și omorât cu și de Securitate.

Tot din acele zile mi-aduc aminte cum securiștii (și familiile lor) dispăruseră. Căci îî cam știam care sunt prin cartier… au dispărut săptămâni întregi. Pentru mine, copil fiind, era un semn că se făcuse dreptate. Nu înțelegeam eu foarte multe la vârsta aia, dar știam că de securiști trebuie să te ferești în fel și chip: să muți telefonul în altă cameră, să dai drumul la robinetul cu apă când asculți Europa liberă, să zâmbești fals și să te comporți bizar atunci când ofițerul de securitate al cartierului ne vizita (da, periodic primeam vizite din partea tovarășului Piloiu, care se interesa și lua pulsul “intelectualității subversive” cu posibile deviații de ostilitate la adresa regimului).

Dar mai știam că ei, securiștii, erau niște oameni aparte, privilegiați. Nu-i știam pe părinți, evident, dar mă raportam strict la copiii pe care îi știam doar din vedere, copii cu care nu mă puteam juca, nu puteam fi prieten cu ei… erau dina altă “clasă socială”! Iar eu eram prea sărac pentru a fi primit în cercurile lor.

Mereu bine îmbrăcați - înțepați și încrezuți, cu fețe cam ca ale useriștilor de azi, fericiții posesori ai unor videorecordere - motiv pentru care schimbau casete video între ei (un video recorder era mai scump decât o Dacie, iar schimbul de casete era un act aproape de noblețe, asta o precizare pentru cei mai tineri) dar și a unor jocuri electronice, băutori nu doar de Pepsi după pohta inimii dar chiar și de cutii de Cola, cu care unori ieșeau să se laude pe stradă… ce mai, altă lume!

Eh, după loviluție, toate frustrările mele sperăm să fie răzbunate. Ei și ai lor trebuiau să fie pedepsiți pentru frigul, foamea și teroarea prin care trecuserăm. Dispariția lor mă încredința că dreptate fusese făcută…

Până când s-au întors! Adică peste câteva săptămâni… nu mai mult de două! Era semnul clar că totul revenize la “normal”. La normalitatea lor… căci peste alte câteva săptămâni, dar nu mai mult de două luni, au apărut și primele Jeep-uri Grand Cherokee și mașini germane “jmechere”. Ghiciți unde… normal, tot la ei. Apoi, după primul an am descoperit că tot părinții lor erau și primii afaceriști de succes (și nu mă refer la buticari sau bișnițari de blugi), afaceriști cu afaceri d’alea adevărate de import export… apoi ei, copiii, au dispărut. Pe afară, pe la “studii”. Sperăm, în naivitatea mea, că vor rămâne acolo… dar nu, mulți dintre ei sunt noii mari oameni de afaceri de succes… iar alții au început să activeze prin servicii ca specialiști.

De ce toată povestea asta?

Pentru a întelege de ce Băsescu, de ce Orban, de ce Rafila, de ce Burduja, de ce Hurezeanu, de ce Cioloș, (și enumerarea poate continua pe zeci de pagini), de ce toți ăștia cu pedigree bun și înstelat sunt cine sunt și sunt unde sunt.

Pentru a înțelege cum din 1945 încoace a început a se constitui o categorie socială specială determinată mai întâi pe origini sănătoase (la începutul terorii comuniste securiștii erau invariabil aleși dintre cei mai săraci și mai mișei, mai ticăloși membri ai satelor și orașelor, genul ăla care ar fi torturat-o și pe mă-sa ca să parvină, niște veritabili Shudras sau paria a societății românești ante-comuniste), apoi aceeași categorie de persoane se diferențieau prin ocupația lor (erau ăia care te supravegheau și dacă greșeai aveau dreptul să te ridice cu Volga sau cu Dacia neagră de pe stradă), pentru ca în final să se distanțeze de restul populației prin privilegii (ai au fost cei care au avut acces la banii și afacerile regimului comunist și apoi la funcțiile și demintățile regimului “democrat-european”).

Da, fără doar și poate securiștii constituie o castă, în adevăratul sens al cuvântului, după toate elementele prevăzute în DEX.

Dacă vom pune la socoteală și faptul că transmiterea securismului se face pe linie de sânge dar și faptul că de generații încoace ei se iau și se încuscresc între ei - pentru a “securiza” averile și privilegiile, desigur - aveți deja dovada irefutabilă că în România suntem în fața nașterii primei caste din epoca modernă.

Spun castă și nu tagmă sau breaslă pentru că membrii castei securiste nu au aceleași îndeletniciri, ei activând în diferite domenii, în toate domeniile: unii sunt șomeri profesioniști, alții doctori sau economiști specilaizați, alții magistrați sau avocati, alții bancheri sau mari oameni de afaceri, dar de fiecare dată ajungând în pozițiile cheie ale țării, toți puși să conducă destinele populimii prin hățurile politice sau economice, întotdeauna bazându-se pe forța militarizată imensă ce le stă în spate - SRI, SIE, STS, SPP, DIE … în fine, fiecare cu familia lui.

Și da, dacă România arată cum arată și e ce e se datorează doar acestei nocive caste a securiștilor. Căci, în mod evident, ei au fost și interlocutorii cei mai avizați ai “partenerilor strategici”, tot ei au fost în pozițiile cheie pentru a distruge economia și înstrăina resursele… tot ei sunt actuala elită politico-financiară a României.

Ei sunt în tot și toate, ei sunt totul în această țară.

În fapt, dacă nu ești de acolo, nu ești deloc. E motivul pentru care tot felul de “venetici” puși pe căpătuială (așa, gen Ciolacu) speră să parvină și ei prin dobândirea unor “studii” la “Academiile” lor, prin obținerea unor diplome care atestă că au făcut declarație de credință castei conducătoare, că au devenit catehumenii acestei veritabile “oculte naționale”.

Eh, dacă și acum vă mai întrebați de ce un șomer a ajuns prim ministru, de ce fiul unui torționar - reprezentantul României la OMS, sau de ce Cioloș a fost comisar european și acum e șef peste un partid european în PE… acum aveți un răspuns: ei sunt băieții noștri cu stele în frunte. Pentru ei merită să muncți și să plătiți impozite, să-i onorați și să le espectați indicațiile! Ei sunt cei ce sunt meniți să vă conducă, ei, cei din casta securiștilor.

Și pentru că tot suntem în pandemie… o concluzie se impune: cea mai mare molimă a mileniului pentru România nu e coVidul… ci securismul! Pentru ăsta nu se va inventa nici vaccin și nici antidot vreodată!

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre vremea fricii · Subtemă: Despre propagandă, cenzură și frică