18 octombrie 2020

Tragismul românului autentic

Românul autentic are ceva de un profund tragism în existența sa și, în același timp, o asumare senină a condițiilor sale limitative, a dramelor sfâșietoare pe care le trăiește.

La ieșirea de la biserică l-am reîntâlnit pe acest trubadur al melancoliei ce rătăcește fără picioare, mânat doar de mârțoaga lui în zona Snagovului pentru a cânta și a dărui urările și binecuvântările sale oricărei persoane. Tuturor! Oricui.

Aparent cerșește. Aparent! Căci nu cere niciodată niciun ban. Dacă i se oferă, primește. Și o face cu atâta demnitate și smerenie în același timp încât te face să simți ca participi și tu la lucrarea sa de bine vestire și binecuvântare.

Urările sale pe străzile goale sunt de o sinceritate zdrobitoare, dureroase ca o ectenie spusă intr-un templu păgân și pustiu!

Cine știe ce înaltă funcțiune se ascunde sub coviltirul căruței rătăcitoare, în spatele rătacitorului fără picioare?

“Să vă dea Dumnezeu sănătate!” vă spun și eu alături de trubadurul din Snagov.

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre școală, sănătate și sărăcie