13 aprilie 2020

Ușile, ușile! Cu înțelepciune să luăm aminte

Povestire de pandemie.

Anul asta, de Florii am primit un dar extraordinar: am fost printre puținii privilegiații care am fost la Liturghie. La nivel global!

Sa va spun cum:

Duhovnicul mamei mele, cu prilejul spovedaniei și împărtășaniei particulare de care ne-am bucurat la domiciliu, mi-a făcut enorma favoare de a mă primi ca Voluntar la biserica de lângă casa copilăriei mele. Ce poate fi mai nobil și mai normal, până la urmă, decât sa fii Voluntar Domnului în Casa Lui?

Totuși această normalitate își avea Obârșia intr-un gest extraordinar, căci Am înțeles de la bun început ca gestul părintelui a fost dincolo de “normalul situației”, acesta asumându-și sacrificial de-a dreptul riscuri mari față de autorități și aveam sa descopăr ca și față de... protoierie (Unitate administrativă bisericească în componența căreia intră mai multe parohii)!

Duminica dimineața, pe străzi absolut pustii, până la biserica din centrul Capitalei am trecut pe lângă vreo 5-6 biserici, toate strașnic păzite de forțele de ordine: polițiști și jandarmi la poarta fiecărei biserici.

“Cert, îmi spuneam, dacă va fi Poliție la ușa bisericii voi trece mai departe spre cel mai apropiat magazin”, căci la acel moment primisem doar binecuvântare sa fiu Voluntar, Contractul, pe care-l aveam în buzunar, urmând a fi semnat la sfârșitul Liturghiei.

Odată ajuns la biserica aflată peste drum de o mare secție de Poliție, am constatat surprins ca nu era niciun Politist la poarta Casei Domnului. Doar ca ușa cea mare și grea a bisericii, din spatele căreia se auzeau cântările de început ale utreniei, era închisă! iar întârziasem... nu mult, dar suficient!

Bat de mai multe ori, destul de tare și insistent, dar nimic... niciun răspuns.

Dau sa plec resemnat învinovățindu-mă, nu înainte de a fi dat un mesaj părintelui. La nici câțiva pași făcuți de poarta bisericii, am primit un răspuns: “Am deschis. Va aștept!”.

Am făcut cale întoarsă și am văzut cum un alt Voluntar al Domnului a ieșit din biserica pentru a mă întâmpina. A închis cu grijă poartă de la intrare și apoi ușa cea grea a bisericii cu o cheie ce semăna cu cea pe care mi-o imaginez a fi în mâna sfântului Petru.

Înăuntru... 5 oameni în strană și cei doi preoți în altar. Probabil, cea mai emoționantă și mai Misterioasa Liturghie la care am participat vreodată. Senzația de ilegalitate nu o mai simțisem în biserica. M-am simțit până acum troglodit, idiot, închinătorii la moaște, retrograd, reacționat și toate celelalte Etichete, asumate pe de-a-ntregul, pe care lumea le-a pus cu generozitate pe spatele creștinilor. Numai ilegalist, infractor nu.

La sfârșitul liturghiei dau sa mă duc la împărtășit. Preotul din ușa altarului îmi

Face un semn din cap. Nu înțeleg ce voia... când, o mâna nevazuta, m-a tras din fața treptelor altarului:

“Nu se poate acum - se transmite live pentru credincioșii care nu pot fi cu noi. Împărtășania, după...” Am plecat resemnat, mulțumit totuși de promisiune.

Întâmplarea a făcut ca imediat după otpust la ușa din dreapta altarului s-au auzit niște bătăi insistente. Toți Voluntarii am tresărit: mi-am dat seama ca niciunul din noi, cu excepția unicului angajat cu acte în regula, nu aveam contractele semnate. Am fugit cu toții spre ușa cea mare și grea, pe lângă care prin ușița de la pangar se poate urca spre clopotniță, singurul loc unde ne-am fi putut ascunde. Nu a mai fost nevoie... la ușa din altarul bisericii era Vasile, un alt voluntar al Domnului.

După această emoție, m-am împărtășit și... am așteptat îndelung semnarea contractului meu de voluntariat.

Degeaba: după o lungă așteptare, în care începusem sa resimt acut frigul fin biserica, Parintele paroh mi-a spus scurt:

“Nu pot! Ordin de la protoierie...”

Nu știu dacă a spus sau nu adevărul... cert e ca biserica, instituția, nu mai coincide cu Biserica, trupul Domnului: pare sa se dedubleze, sa se înstrăineze de acesta. Dar despre asta va voi spune câte ceva alta data, după Învierea Domnului!

toate astea vi le-am spus doar pentru a înțelege și mental, nu doar sufletește, ca ilegalitatea, represiunea este starea naturală a creștinului, neînțeles și urat de lume, și nu doar de cea modernă... doar cuvântul cretin, (CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s.m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ** (Om) stupid, absurd. - Din fr. crétin.), vine din deformarea neintaplatoare frantuzescului « chrétien »... cuvânt care nu a apărut în epoca modernă.

A fi creștin înseamnă a-ți asuma ca nu faci parte din lume, ca lumea este împotriva a tot ceea ce simți, ce gândești. Însemna ca îți asumi a fi Voluntar într-un război pe care profanul l-a declanșat de la început împotriva Dumnezeirii, o revoltă a timpului împotriva Eternității, a morții în fața Vieții.

De aceea Domnul spune: “Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște” (Ioan 15: 18,19)

Da, sunteți de partea bună a baricadei!De aceea această asumare a merită orice risc: bani, libertate, viața!

Căci ce preț poate fi prea mare pentru a deveni prin Voluntariat și Sacrificiu de sine un prieten al Domnului?

“De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.

Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți, și roadă voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veți cere în numele Meu” (Ioan 15:15,16)

Atât pentru acum! Voi mai reveni pe subiect în curând!

Până atunci:

Fiți Voluntarii Domnului și veți fi prietenii Lui!

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre vremea fricii · Subtemă: Despre bisericile închise