14 iunie 2019

Inconsecvența ca și consecvență a ticăloșitei

Ministrul Tudorel Toader, acest “monument viu” al justiției din România, după ce a fost coautor al dispozițiilor referitoare la recursul compensatoriu prin care În mod justificat s-a statuat ca “se consideră condiții necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene”,

“în particular”, în cauze mai puțin sonore și departe de ochii presei, își infirma explicit “convingerile” în procesele civile prin care se solicitau despăgubiri civile pentru condițiile de executare a pedepselor în penitenciarele din România.

“În dezacord cu cele reținute prin sentința criticată arătam ca Ministerul Justiției, prin acțiunile sale, nu a încălcat art 3 CEDO și a îndeplinit măsurile pozitive impuse de acest articol, astfel a elaborat OMJ 433/2010 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate...”, spune în Apelul său Tudorel Toader prin Sofia - Mariana Moț.

Dacă e așa, de ce a mai fost necesară Legea 169/2017 prin care s-a reglementat Recursul compensatoriu?!?

În treacăt fie spus, în sentința pe care o atacă Tudorel Toader, tribunalul în mod corect a concluzionat ca „respectivele condiții de detenție a reclamantului, în special supraaglomerarea din celulele în care a fost cazat sunt contrare art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (2) din Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate adoptate prin O.M.J. nr. 433/2010, art. 82 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și reprezinta tratament degradant potrivit dispozițiilor art. 3 CEDO. De altfel, supraaglomerarea a fost recunoscută implicit și de parate prin depunerea statisticilor din care reiese numărul ridicat de detinuti incarcerati într-o singura celula.

De asemenea, încălcarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate sunt de natură sa fi afectat drepturile subiective ale apelantului-reclamant.”

Ca urmare a acestor constatari, Tribunalul în mod corect a reținut ca „respectivele condiții de viață pe care reclamantul a trebuit sa le suporte în perioadă de detenție au adus atingere demnității sale și i-au inspirat sentimente de umilință, incalcand art. 3 din Convenție.”

Cu toate astea... TuDorel... a considerat necesar să atace cu apel o Sentința prin care fuseseră stabilite despăgubiri de doar 1.000€... se pare ca prea mult pentru suferințele indurate 3 ani de zile de către un cetățean român în regimul concentraționar al penitenciarelor din România!

Ticăloșia... ca politică de stat!

Post script: m-ar bucura o bine meritată și necesară explicație dată de Dl Tudorel Toader, căruia se pare ca această postare i-a trezit interesul și m-a onorat cu urmărirea contului meu de fb.

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre justiție și magistrați