3 mai 2019

„Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat“

Această pericopă din Epistola către galateni a sf. ap. Pavel se cânta atât în liturghia pascală, în toată săptămâna luminată dar și la fiecare mare praznic împărătesc.

E o cântare frumoasa, majestuoasă și triumfala, menită a trezi în credincios mandria și responsabilitatea identificării, a “îmbrăcării” în Hristos, constientizarea filiației cu Dumnezeul pe care este îndemnat de către Fiul Însuși sa îl cheme “Tatăl nostru care ne ești în ceruri...”

Citatul mai larg din Epistola clarifică sensul versetului citat:

“Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință.” (Galateni 3: 26-29).

Cântarea împlinea și amintea catehumenului, “celui chemat” (aspirantului la botez) înalta demnitate la care era adus în urma botezului, căci “celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.” (Ioan 1: 12-13)

Trebuie amintit ca în primele 4 secole creștine, de când datează cântarea, întelesul și existența “catehumenatului”, botezul nu se primea în pruncie, ci la vârsta la care putea fi conștientizată această “demnitate”, de regulă în floarea vârstei. Și asta doar după ce adultul care aspiră la dobândirea calității de creștin (numit catehumen sau “chemat”) primea timp de luni sau chiar ani învățătura creștina (cateheză). Abia după această lunga perioadă de pregătire spirituală sub atenta îndrumate a unui duhovnic - părinte spiritual, numai și numai dacă era vrednic, primea botezul.

Botezul era primit la sărbătorile mari, dar în special la Învierea Domnului și la Botezul Domnului (Boboteaza), în perioada imediat următoare fostul catehumen proaspăt botezat purtând haine albe, imaculate... de unde și numele de “săptămâna luminată” de care încă ne bucurăm.

Această bună rânduială s-a modificat cu timpul după Edictul de la Milan (313) și mai ales după anul 376 când creștinismul a devenit religie de stat în Imperiul Român de Răsărit. De atunci botezul s-a “democratizat”, simpla naștere din părinți creștini fiind un Argument suficient pentru dobândirea privilegiului de a fi “fii ai lui Dumnezeu”, cum spunea Ap. Pavel.

Cu toate astea în liturghia răsăriteană avem în continuare un moment care amintește importanța botezului și faptul ca primirea acestuia este un privilegiu, nu un drept. E vorba de Ectenia de după citirea Evangheliei, care încheie liturghia cuvântului și deschide liturghia euharistică, prilej cu care “catehumenii” (sau “cei chemați”) sunt poftiți sa părăsească biserica, ei nefiind Calificați pentru a asista la sacrificiul euharistic: “cei chemați ieșiți, nimeni din cei chemați sa nu rămână”). După acest moment, cei puțini, cei aleși puteau (și pot) cânta heruvicul, spunând “Noi cei ce pr heruvimi întruchipăm...”, apoi făcând declarația de credință prin rostitea crezului - “Cred într-unul Dumnezeu...”, asistând la moartea și învierea Domnului prin euharistie și sa afirme, apoteotic la sfârșitul liturghiei, ca sunt fii lui Dumnezeu: “Tatăl nostru care ești în ceruri...”.

Acum, în zilele noastre, mai toți suntem botezați din pruncie... ne mai având niciun merit deosebit Pentru a ajunge la acest privilegiu. E banal sa fii botezat azi.

Cu toate astea, aceste “rămășițe” liturgice ar trebui sa ne facă sa conștientizam calificarea excepțională (inițierea virtuală - am putea altfel spune) pe care am primit-o prin Botez. Ar trebui sa ne cutremuram în fața demnității de a-i întruchipa pe heruvimi la euharistie și privilegiului de a fi devenit “fii ai lui Dumnezeu”. Iar pe cler și pe preoți ar trebui sa i facă sa-și amintească importanța lor fundamentală și datoria pe care o au de a catehiza poporul de hristoși inconștienți pe care ii pastoresc.

Așa sa ne ajute Dumnezeu!

Hristos a înviat!

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre cele veșnice · Subtemă: Despre Biserică, în cetate