26 octombrie 2018

În pre-ziua alocuțiunii de la Sinaia

În pre-ziua alocuțiunii pe care voi fi onorat sa o susțin în cadrul Dezbaterilor de la Sinaia, îndrăznesc să vă plictisesc cu ce am spus în primăvară cu privire la problemele statului de drept în zilele noastre - despre efectele “supra-statalității” și “para-statalității” asupra “statului de drept”. Și despre “cozile de topor” “infra-statale” ale alogenilor și subversiunea acestora (probleme care au rămas actuale în pofida trecerii unui an, cu bune și rele):

“Eu cred că în momentul de față statul de drept se confruntă cu două probleme majore, una dintre ele fiind mai veche și una mai nouă. Cele două presiuni care se pun asupra statului de drept vin din direcții opuse. Una dintre direcții vine din exteriorul statului, asupra statului de drept. Cealaltă e din interiorul statului.

Cea din exteriorul statului. Observăm că suntem într-o nouă fază, cu totul necunoscută până acum globalizării. Avem în față niște ipoteze pe care, până acum, nu le-am avut și nu au putut fi tratate din punct de vedere istoric. De asta avem o presiune a unei parastatalități asupra statalității și a statului de drept și această parastatalitate pune presiune printr-un mijloc indirect – suprastatalitate voiam să spun – prin infrastatalitate, prin intermediul unor organizații, care se numesc non-guvernamentale, deci nestatale, prin însăși definiția lor. Această suprastatalitate lucrează în interiorul statului și al statului de drept prin aceste mecanisme infrastatale. În același timp, mobilul și motivele acestei presiuni exterioare asupra statului și al statului de drept sunt aceleași, în mare parte. E vorba de resurse, naturale, umane, jocul e același. În schimb, avem noi actori pe această scenă, în această bătălie. Avem actori, pe care vă rog să-mi permiteți să-i numesc parastatali, care sunt tot noi în această lume și istorie, de asta nu pot fi încadrați foarte clar într-un capitol al istoriei și să facem un paralelism.

Acești noi actori parastatali sunt multinaționale, care au interese divergente față de statul de drept și care pun presiune pe acest stat de drept, oricare ar fi el. Că vorbim de România, în mod evident, asta ne doare, asta e problema pe care o dezbatem. În schimb, acești actori parastatali, spre deosebire de implicarea statelor în jocul internațional public, unde există un drept internațional public, unde există niște reguli, e adevărat foarte laxe – că acolo pe dreptul internațional public puterea, dreptul e al celui tare, este cel mai important – în cazul instrumentelor și organizațiilor parastatale, noi observăm că aceste organizații au implicare și intră direct în contact cu statalitatea fiecărui stat și cu statul de drept implicit. Cum asta ? Ei sunt subiect de drept, într-un fel, al statului în care își desfășoară activitatea. Sunt subiect de drept care intră în contact direct cu autoritățile și acolo iarăși subminează, în mod direct, statalitatea și dreptul de drept, intră în contact cu instanțele de judecată, unde prin presiunea pe care o pun asupra judecătorilor, care sunt formați la tot felul de școli de vară, pun presiune asupra statului de drept prin intermediul instanțelor judecătorești. Atunci ne întrebăm care e șansa unui cetățean când se bate cu o instituție parastatală, care e protejată în statul său și de toate statele ? În mod evident, aici e una dintre marile probleme ale statului de drept din momentul acesta.

O a doua perspectivă pe care vreau s-o supun atenției e o luptă mai veche, e adevărat, a statului de drept, care vine din partea unor actori interni. Aici e vorba de subiecte atinse pe larg de iluștrii mei antevorbitori. E vorba de acele instituții care sunt, nu secrete, ci opace, nu sunt transparente, și care aveau tot felul de pacte de colaborare cu instituții transparente ale statului. Aici e vorba de o subminare a statului de drept.

O altă problemă pe care vreau s-o ating punctual e legată de dreptul cetățeanului de a cunoaște legea, pentru că primul pas pe care un stat de drept trebuie să-l facă e pasul spre conformare al cetățeanului și nu spre control și pedepsire. Controlul și pedepsirea sunt două noțiuni care nu sunt specifice statului democratic și de drept, motiv pentru care, pentru a fi posibilă conformarea, ar trebui să se întâmple câteva evenimente, pe care aici, în fața dv., îmi permit să le solicit ca cetățean și, abia apoi, ca avocat. O sintetizare și simplificare a cadrului legislativ. E o necesitate imperioasă a zilelor noastre, în România post-modernă.

Pentru că vorbim de România post-modernă, mai avem o problemă de neconceput într-o epocă a informației, și anume, lipsa de acces a cetățeanului la cadrul legislativ.

A fost o dezbatere, acum câțiva ani, cu privire la problema dacă Monitorul Oficial trebuie să fie public sau cu acces plătit. Din câte îmi amintesc, guvernul Ponta a avut o idee strălucită, să rămână plătit. Cu alte cuvinte, cetățeanul, pentru a se conforma legilor pe care este prezumat că le cunoaște, trebuie să plătească bani, alții decât impozitele plătite deja. E o enormitate, o chestiune contrară regulilor elementare de drept și a regulilor fundamentale ale cetățeanului, de a fi informat cu privire la legea al cărei subiect este.

O să vă spun ultima chestiune pe care voiam s-o ating și care este, e adevărat, o frustrare a practicianului de drept, a avocatului. Suntem în continuare noi, ca reprezentanți ai cetățeanului, puși pe o treaptă inferioară acuzării, cu care trebuie să avem, teoretic, arme egale, cu care ar trebui să discutăm de la egal. Eu, cetățean sau avocat al cetățenilor – eu sunt doar o mască a cetățeanului atunci când sunt avocat – eu trebuie să-mi pot exercita drepturile și să mă apăr, așa cum spune Convenția, de pe același plan, pe picior de egalitate cu acuzatorul meu. În toate instanțele în care mergem și avem de-a face cu procurorii suntem cu cel puțin 30 cm sub aceștia. Iar când se ridică în picioare – vreau să vă spun asta, pentru că e un paradox, procurorul este un magistrat debout, cum spune în franceză, spre deosebire de magistrații assis, care stau jos, pe scaun, pe toată durata procesului. Magistrații debout, care sunt procurorii, atunci când se ridică pentru a pune concluzii, ei sunt deasupra judecătorului. Ei practic, sunt pe același nivel cu judecătorul. Și când se ridică în picioare, vorbesc de deasupra acestuia. Atunci să ne mirăm de soluțiile date în instanțele penale ? În mod clar, nu.

Sunt multe probleme care trebuie tratate imediat. Unele sunt noi, la care profesorii noștri de drept, pe care-i respectăm și de la care așteptăm soluții, trebuie să găsească noi pârghii pentru a le rezolva.

Probabil că dacă problemele pe care le-am discutat legate de presiunea din interior și de micile sau marile probleme ale statului de drept din interior, probabil că presiunea suprastatalității și a organismelor parastatale sunt chestiuni care constituie elemente de novație în drept, probleme grave cu care profesioniștii dreptului trebuie să se confrunte și să găsească soluții. Vă mulțumesc.”

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre justiție și magistrați