2 februarie 2018

Vasile Voiculescu

CCXXXV

Mă lupt să scap iubirea de pătimașul trup,

Să n-o mai sorb cu ochii, să n-o mai mușc cu gura,

Din lațu-mpreunării sălbatice s-o rup,

S-o curățesc de carne, ca de pe aur zgura;

Să te ador în suflet; doar duhul să-ți aleg-

O veșnică-mbinare a doua raze line...

Dar cum te-arăți, mă-ntunec... și sufletul întreg

Se face ochi, piept, brațe... zbucnite către tine,

Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ți cad;

Din nou vremelnicia își cască-n mine-abisul.

Rostogolit pe dâre de flăcări, ca-ntr-un iad,

Mă-ntorc, cântând în carne...Mă doare numai visul

Că mai presus de fire, putând să o răstoarne,

Iubirea e sămânța eternității-n carne.

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre viață, printre rânduri