29 aprilie 2017

Despre răbdarea lui Iov

"Câte taine dezghiocate și mărturisite: Dumnezeu îl ridică din nou pe Iov din mișelie și-i dă înapoi bogăția părăduită; anii trec, și Iov e blagoslovit cu alte vlăstare, pe care așijderea le iubește... Doamne! "Cum poate el, oare, să mai iubească pe noii născuți, când ceilalți copii nu mai sunt, când ceilalți i-au fost luați? Oare când își aduce aminte de ei mai poate el să fie fericit cu aceștia din urmă, așa cum era odinioară între ai săi, mai poate să fie cu adevărat fericit, oricât de dragi i-ar fi cei odrăsliți acum?" Da, poate, firește că poate: e însăși marea taină a vieții ce preschimbă cu timpul durerea de demult în blândă și înduioșată bucurie; În locul clocotitoarei tinereți se așterne bătrânețea, cu blajina ei seninătate... Și peste tot pogoară adevărul divin, ce mângâie, împacă și apleacă inima spre iertare." F.M.D.

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre mare, drum și libertate