23 octombrie 2016

Liniște! S-aud a frunzei tânguire

Ș-apoi s’arunc mirat doar o privire

La pomul ce își scutura verzimea

Golindu-se acum de orice formă,

Un Hieroglif celest lipsit de sinea

Ce-n lume e arhetipală schemă…

Și-n iminența sfârșitului ce vine

Lăsa-mă-voi și eu acum de mine:

Goli-mă-voi de dorurile multe,

Uita-voi tot ce-aici mă ține,

Lipsindu-mă de voile deșarte.

Și așa, golit de mine-n tine,

Asimt început de nesfârșire!

Vezi postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor. Linkul de mai sus e refăcut din identificatorul fotografiei atașate, iar unele postări nu mai sunt publice — Facebook le-a șters, restricționat sau mutat — așa că poate răspunde „Această pagină nu este disponibilă”. Dacă se întâmplă, căutați postarea după textul ei pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre viață, printre rânduri