3 februarie 2016

De unde atâta dor de moarte

Când doar o clipă ne desparte?

Căci clipa-ceea ce tot fuge,

Cătând mereu a o străpunge,

Se-ascunde în fiecare ceas,

Și dusă-i printr-a clepsidrei sas.

Și ce e glasul ăst’ ce vine

Din istmul strâmt până la mine?

De vreme nici că îmi mai pasă

Să vină moartea acuma, lasă

Mormânt să pună-ndat’ pecete

Noian de vise să încete’!

Să fi-amor de plenitudini,

Liman în ferme certitudini?

Sătul de limitele-mi strâmte

Visez la aripe nefrânte,

Și cât în van în inimă o stea

Cu mintea sa m-agăț de ea.

De unde atâta dor de moarte

Când moartea este’n tot și toate?

De unde, Andra TicaRau?

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre viață, printre rânduri · Subtemă: Despre viață, printre rânduri