16 ianuarie 2012

Avocatul “diavolilor”

sau

Pledoarie pentru “ultrași”

Văd în ultimele zile o unanimitate radicalizată, a mass mediei și a multor oameni politici din opoziție, paradoxal pe aceeași poziție cu slugoii puterii, împotriva celor ce au fost etichetați drept “huligani”, “golani”, “ultra-și” etc. O delimitare formală de acțiunile acestora poate fi justificată de rațiuni politice sau chiar penale, însă de aici până la stigmatizarea tinerilor ce s-au luptat prin centrul capitalei cu o putere pe care ei o consideră abuzivă și totalitară și care le fură tinerețile și speranțele, e o cale lungă, foarte lungă, cale care nu poate fi justificată decât de o trăsătură de caracter foarte groasă la mulți dintre conaționalii noștri - lașitatea și spiritul de turmă.

O să încerc în cele ce urmează să îmi duc menirea de avocat dincolo de sala de judecată și o să încerc să îi apăr în fața celor ce vor citi aceste câteva rânduri pe “diavolii” care vin să tulbure “liniștea” celor ce stau acasă sau prin studiourile tv.

Mai întâi trebuie să spun că i-am văzut: sunt tineri de 17-25 de ani, ieșiți de pe băncile școlilor unui sistem de învățământ total bulversat, disperați de lipsa de perspectivă, de soluții de viitor și care din acuta lipsă a banilor sunt frustrați de lipsa elementului feminin din viața lor... Toate acestea i-au determinat să părăsească scaunul comod din fața computerelor unde până mai ieri căutau câte un job mizer sau jucau în rețea sau socializau prin intermediului “chat-ului” și facebook-ului. Totodată am vorbit cu unii din ei și am constatat că pot să articuleze mai bine decât mulți politicieni galonați motivul pentru care sunt nemulțumiți, motivele pentru care au ieșit în stradă.

În ceea ce privește înclinația evidentă către violență trebuie spus că este un rezultat al unei combinații specifice vârstei de testosteron în exces și lipsă de ceea ce noi “adulții” numim “raționalitate”, și nu trebuie să uităm că tocmai acesta este motivul pentru care toate armatele lumii, din totdeauna, au fost formate tocmai din această categorie de persoane. Mai mult, 80% din crucile de pe mormintele din cimitirele eroilor revoluției consemnează o tristă realitate: revoluționarii din 89 erau foarte tineri, aveau aceeași vârstă ca cei ce manifestează de azi, același nivel înalt de testosteron și frustrare: ei, aceeași tipologie umană, au făcut și în ’89 ceea ce mai numim încă Revoluția.

Dar motivele reale pentru care acești tineri (mult prea violenți în bună parte) trebuiesc nu doar iertați, ci chiar priviți cu o anumită simpatie, este faptul că au tradus nemulțumirile a 90% din populația țării în singura limbă pe care o înțelege primata inferioară (și am motivele mele personale pentru care pot să-l cataloghez așa) care conduce de prea mult timp această țară: violența. Violența politicilor președintelui, alături de violența de limbaj sau de comportament a acestuia, nu au făcut decât să confirme că singură - violența extremă este din păcate singurul mod în care acesta putea înțelege că a depășit ultimele limite de suportabilitate a poporului pe care trebuia să-l reprezinte, nu să-l umilească.

Pentru a completa “peisajul” voi mai aduce un argument: provocarea autorităților, a jandarmilor. Doar obsesia pentru “fluiditatea traficului” a făcut ca manifestanții, pajnici sau războinici, să sporească zi de zi, de la oră la oră în număr și nervozitate. Interdicția ocupării Pieței Universității, piață care “aparține” manifestanților - după cum ei înșiși o proclamă, a făcut ca în 15 Ianuarie tot centrul Bucureștiului să fie blocat și a dat naștere la violențe greu de imaginat până mai ieri. Dar ce contează atâta vreme cât cârmaciul ...

În plus, doar acești tineri, luați la bulane de jandarmi și la înjurături de mass media, au reușit să facă public la nivel mondial protestul puținilor români care au avut curajul să iasă din casă să-și spună supărările. Vă asigur că în lipsa acestor violențe (regretabile din cele mai multe puncte de vedere) protestul celor 1500-2000 de români ar fi rămas absolut necunoscut mapamondului, și ne-ar fi confirmat pe plan mondial statutul de “viermi” (dat de un senator al puterii) al acestui popor care nu a fost în stare până în acest moment să formuleze un protest articulat și hotărât față de abuzurile și nesimțirea unei puteri autoritare. Dacă Atena a ars pentru eliminarea celui de-al 14-lea salariu, dacă Londra a fost zguduită de creșterea cu câteva procente a taxelor pentru studenți și dacă în general marile capitale au tremurat în fața unor proteste mult mai radicale decât cel din zilele noastre, nu este atunci absolut firesc și chiar onorabil că reacționăm asemenea celor în a căror familie am intrat în fața unor abuzuri incalificabile ale puterii (și pentru motive de timp nu le voi enumera aici) și chiar în fața pericolului de a ne pierde libertatea și democrația (a se vedea comasarea alegerilor, regionalizarea, votul prin corespondență etc)? Acesta este motivul pentru care în fața acuzelor că aceștia sunt plătiți de putere eu o să spun direct că nu cred în această ipoteză. Care ar fi fost interesul lui băsescu să blocheze Bucureștiul și să facă vizibil tocmai din Tokyo sau Washington faptul că este detestat de cei care l-au ales, că nu mai are legitimitate în a reprezenta acest popor care-l vrea cu disperare plecat?

Da, cred, și îmi asum această convingere, că acești “diavoli” au dreptul să fie judecați drept de populație dar și de justiție! Pe scurt, astea sunt motivele pentru care mă declar public avocatul acestor “ultrași” sau oricum veți vrea să-i numiți, și, mai mult, deși nu voi încuraja niciodată încălcarea legii, voi spune că voi apăra absolut gratuit orice persoană ce va fi pusă sub acuzare pentru presupusa săvârșire a unor infracțiuni cu prilejul manifestațiilor din centrul capitalei ce au avut loc în aceste zile.

Caută postarea pe FacebookArhiva Facebook nu păstrează adresele permanente ale postărilor, iar această însemnare nu are fotografie din care adresa să poată fi refăcută. Butonul de mai sus deschide direct căutarea după o frază din text, pe pagina autorului.

Temă: Despre țară și fărădelege · Subtemă: Despre proteste și societatea civilă