Luju.ro – Avocatul Dan Chitic a sustinut exceptia de neconstitutionalitate in procesul in care Sorin Rosca Stanescu cere anularea condamnarii

avocat dan chitic

Avocatul Dan Chitic a sustinut exceptia de neconstitutionalitate sesizata de ICCJ in procesul in care Sorin Rosca Stanescu cere anularea condamnarii din dosarul Rompetrol pe motiv ca nu a beneficiat de doua cai de atac ordinare. Argumentul forte al avocatului Dan Chitic este decizia CCR nr. 19/2016: „Hotararile pronuntate in prima instanta anterior intrarii in vigoare (…) sunt supuse cailor de atac prevazute de legea veche” (Concluziile)

Curtea Constitutionala a analizat, in sedinta de marti 6 decembrie 2016, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) si (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Codului de procedura penala. Este vorba despre exceptia ridicata de Sorin Rosca Stanescu la ICCJ, in procesul in care fostul senator solicita admiterea recursului in casatie declarat impotriva hotararii definitive din dosarul Rompetrol (decizia CAB nr. 1156 din 07.10.2014).

Condamnat fara a beneficia de recurs, intr-un proces inceput pe vremea cand legea penala prevedea ca inculpatul are dreptul la doua cai de atac ordinare (apel si recurs) si finalizat dupa intrarea in vigoare a noilor coduri penale (1 februarie 2014), prin care, asa cum bine stim, legiuitorul a amputat un grad de jurisdictie, Sorin Rosca Stanescu a fost reprezentat in fata Curtii Constitutionale de avocatul Dan Chitic (foto), din Baroul Bucuresti.

Dispozitiile criticate la CCR prevad ca „Apelurile aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a Codului de procedura penala se solutioneaza de catre aceeasi instanta, potrivit dispozitiilor din legea noua privitoare la apel” (art. 10 alin. 1 din Legea nr. 255/2013), respectiv ca „Deciziile pronuntate in apelurile solutionate potrivit alin. (1) si (2) sunt definitive, in conditiile art. 552 alin. (1) din Codul de procedura penala” (art. 10 alin. 3 din Legea nr. 255/2013). De asemenea, art. 552 alin. (1) Cpp spune ca „Hotararea instantei de apel ramane definitiva la data pronuntarii acesteia, atunci cand apelul a fost admis si procesul a luat sfarsit in fata instantei de apel”.

In esenta, avocatul Dan Chitic solicita Curtii sa ia act de propria jurisprudenta (in special, decizia CCR nr. 19/2016), in care chiar judecatorii constitutionali au stabilit ca „hotararile pronuntate in prima instanta anterior intrarii in vigoare a legii procesual penale noi sunt supuse cailor de atac, termenelor si conditiilor de exercitare prevazute de legea veche”. In cazul lui Sorin Rosca Stanescu, este vorba despre sentinta TMB nr. 726/28.08.2012, definitiva la CAB prin decizia din octombrie 2014 mai sus-amintita.

Cererea de sesizare a CCR a fost admisa de ICCJ la 12 aprilie 2016 (detalii aici).

Prezentam in continuare Notele-Concluzii formulate de avocatul Dan Chitic in sustinerea exceptiei la Curtea Constitutionala:

„Plecand de la premiza continuitatii si consecventei jurisprudentei Curtii Constitutionale a Romaniei, anterior invocarii prezentei exceptii de neconstitutionalitate, am luat act de jurisprudenta existenta referitor la dispozitiile a caror neconstitutionalitate o invocam, si anume Decizia 631/11.11.2014, Decizia 24/03.02.2015 si 627/08.11.2015.

Totodata, in formularea Cererii care face obiectul judecatii onorantei Curti am avut in vedere si solutia adoptata de instanta constitutionala in Dosarul 942D/2015, si anume Decizia CCR nr. 19 din 19.01.2016, care, in a sa motivare, obligatorie potrivit Deciziei CCR nr. 1/1995, mentioneaza in mod expres ca ‘21. In ceea ce priveste ipoteza pusa in discutie de catre autorul exceptiei, in prezenta cauza, si anume problema competentei in cazul in care inculpatul dobandeste calitatea de deputat sau senator dupa solutionarea cauzei in prima instanta, Curtea constata ca, potrivit art. 8 din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, „Hotararile pronuntate in prima instanta dupa intrarea in vigoare a legii noi sunt supuse cailor de atac, termenelor si conditiilorde exercitare ale acestora, prevazute de legea noua. Per a contrario, hotararile pronuntate in prima instanta anterior intrarii in vigoare a legii procesual penale noi – in cauza, fiind vorba de Sentinta penala nr. 726 din 28 august 2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – sunt supuse cailor de atac, termenelor si conditiilor de exercitare prevazute de legea veche….

Avand in vedere uniformitatea jurisprudentei anterioare acestei ultime decizii cu privire la caile de atac in materia procesual penala, dar si elementul de noutate introdus in jurisprudenta de aceasta ultima Decizie in ordine temporala, va solicitam sa luati act din aceasta noua perspectiva de conflictul constitutional dintre dispozitiile art. 10 alin. (1) si (3) din Legea nr. 255/2013 si cu urmatoarele dispozitii din Legea fundamentala:

art. 1 alin. (5) privind suprematia Constitutiei in Romania: ‘ARTICOLUL 1. Statul roman. (5) in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.‘;

art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii: ‘Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.’;

art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind egalitatea cetatenilor in fata legii: ‘Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.‘;

art. 24 alin. (1) din Constitutie, privind dreptul la aparare: ‘Dreptul la aparare este garantat‘;

art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).

Astfel, ‘in raport de criticile formulate‘ va solicitam sa constatati ca niciuna dintre exceptiile anterior invocate NU a avut in vedere situatia de drept si de fapt existenta in prezenta speta. Cert, Curtea Constitutionala nu este chemata sa judece spete concrete si nici sa dea indicatii in ceea ce priveste ‘modul de aplicare si interpretare a prevederilor de lege criticate’ insa trebuie sa corecteze imediat orice formulare legala ambigua, limitand astfel orice posibilitate de interpretare si aplicare arbitrara a legii.

Din perspectiva interpretarii per a contrario data de Curte dispozitiilor art. 8 din Legea 255/2013 prin Decizia 19/2016, interpretare logico-sistemica corect fundamentata, este evident ca situatiile enumerate de dispozitiile legale subsecvente articolului 8, si deci inclusiv dispozitiile art. 10 alin. (1) si (3), nu sunt subscrise situatiei strict avuta in vedere de Curte, si anume ‘hotararile pronuntate in prima instanta anterior intrarii in vigoare a legii procesual penale noi – in cauza, fiind vorba despre Sentinta penala nr. 726 din 28 august 2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – sunt supuse cailor de atac, termenelor si conditiilor de exercitare prevazute de legea veche‘. Daca nu ar fi fost asta intentia expresa a legiuitorului, acesta nu ar fi introdus in mod expres in textul legal ‘Hotararile pronuntate in prima instanta dupa intrarea in vigoare a legii noi sunt supuse cailor de atac, termenelor si conditiilor de exercitare ale acestora, prevazute de legea noua‘ sintagma ‘dupa intrarea in vigoare a legii noi‘, facand astfel o diferentiere clara in modul de aplicare a legii procesual penale in functiune de momentul cand aceasta a fost pronuntata.

Daca legiuitorul nu ar fi vrut sa introduca niciun fel de diferentiere, textul legal ar fi sunat simplu: ‘Hotararile pronuntate in prima instanta sunt supuse cailor de atac, termenelor si conditiilor de exercitare ale acestora, prevazute de legea noua.’ Textul legal si interprtarea Curtii dau concretete si sunt in acord cu dispozitiile art. 3 din aceeasi Lege care prevede ca ‘Legea noua se aplica de la data intrarii ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu exceptiile prevazute in cuprinsul prezentei legi‘.

Cu alte cuvinte, Legea 255/2013 NU prevede si NU reglementeaza sub niciun aspect situatia avuta in vedere de Curtea Constitutionala, lasand astfel loc arbitrariului si fiind sub acest aspect si din acest punct de vedere o dispozitie legala lipsita de previzibilitate si predictibilitate, desi ‘termenul „lege” utilizat in art. 7 din Conventie implica cerinte calitative, inclusiv cele de accesibilitate si previzibilitate‘ (cauza Pletchkov c. Romaniei, 2014)

Pentru acest motiv, pentru a evita arbirtariul aplicarii dispozitiilor legale, daca legea nu prevede in mod expres sau prevede de o maniera care lasa locul unor aplicatiuni vadit neconstitutionale ale legii, Curtea Constitutionala este chemata sa transeze constitutionalitatea textelor criticate din punctul de vedere al lipsei de previzibilitate si predictibilitate al acestora, tocmai avand in vedere aparitia unor situatii lasate la interpretarea arbitrara a instantelor de judecata, astfel cum s-a intamplat in cazul nostru, atata vreme cat ‘ar fi contrar art. 16 alin. (1) din Constitutie sa se pretinda uniformitate acolo unde exista diferente clare si obiective de situatie sau, dupa caz, de regim juridic aplicabil‘ (decizia CCR 782/2009).

Pentru acest motiv, extinderea aplicatiunii dispozitiilor art. 10 alin. (1) si (3) asupra situatiei avute in vedere de Curte in Decizia 19/2016, si anume, asupra hotararilor pronuntate in prima instanta anterior intrarii in vigoare a legii procesual penale noi este neconstitutionala, atata vreme cat dispozitia procesual penala nu prevede in mod clar si lipsit de echivoc care sunt caile de atac pe care le au la indemana justitiabilii care se gasesc in situatia expres mentionata. Plecand de la premiza ca ‘situatiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire de tratament trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational‘ (Decizia CCR 86/2003 si 366/2014), va rugam sa luati act de existenta unei diferente esentiale intre persoanele avute in vedere de interpretare CCR si cele expres mentionate in Legea 255/2013 (si anume, momentul pronuntarii hotararii in prima instanta), fapt care justifica si impune o deosebire de tratament intre acesi subiecti de drept.

Astfel, tocmai avand in vedere ca ‘principiul aplicarii imediate a normei procesuale este de sorginte legala’ (Decizia CCR 141/2005), legiuitorul trebuia sa prevada expres modul de aplicare a normei procesual penale pentru fiecare categorie de justitiabili, fara a lasa la latitudinea instantelor de judecata extinderea efectelor unor norme procesuale asupra unor categorii de persoane neavute in vedere in mod expres in vedere de lege, cu atat mai mult cu cat trebuie avut in vedere faptul ca ‘judecatorul nu se poate substitui legiuitorului si sa creeze un nou regim represiv ad-hoc‘ (Scoppola c. Italiei), fapt care ar incalca in mod evident principiul separatiei puterilor in stat.

Pentru toate aceste motive, desi normele de drept procesual penal sunt de imediata aplicatiune din punct de vedere temporal, ele sunt mai intai de toate de imediata si stricta interpretare, aplicarea lor neputand fi extinsa arbitrar, atata vreme cat ‘legea penala nu trebuie sa fie extensiv interpretata in detrimentul acuzatului, de exemplu, prin analogie’ (Kokkinakis c. Greciei).

Pe cale de consecinta, extinderea aplicarii dispozitiilor art. 10 alin. (1) si (3) din Legea 225/2013 asupra unor situatii care nu au fost avute in vedere de lege, astfel cum rezulta din interpretarea logica si sistematica data acesteia de catre CCR in Decizia 19/2016, este neconstitutionala avand in vedere si aspectele deja invederate in Exceptia invocata, aspecte pe care le vom relua in parte in cele ce urmeaza:

In doctrina s-a aratat ca ‘din principiul aplicarii imediate a legii procesual penale rezulta ca aceasta este numai activa si niciodata extraactiva, adica nu se va aplica in trecut la acte si la raporturi trecute; nu mai poate avea eficienta asupra unui act procesual efectuat anterior intrarii ei in vigoare (…) ceea ce s-a facut sub imperiul legii anterioare nu se mai poate desface prin legea noua; actele procesuale efectuate sub legea veche, dupa normele acesteia, isi pastreaza valabilitatea lor originara, si deci toate efectele legale‘ (Traian Pop, Drept procesual penal, Vol. I, Ed. Tipografia Nationala S.A., Cluj, 1946, p. 210).

Textul de lege invocat prejudiciaza ireversibil regulile fundamentale de drept privind aplicarea in timp a legii procesual penale si principiul strictei legalitati a procesului penal intrucat dispozitiile tranzitorii prevazute in Legea nr. 255/2013 ar deveni inaccesibile si imprevizibile.

Or, reglementarile care incalca dreptul la libertate si siguranta al persoanei trebuie sa fie accesibile si previzibile. Cu privire la conditia accesibilitatii, instanta europeana a subliniat ca sintagma ‘ingerinta prevazuta de lege‘ nu se refera numai la o simpla trimitere la dreptul intern, ci vizeaza si ‘calitatea legii‘, aceasta trebuind sa fie compatibila prevederile art. 8 din Conventie, adica sa protejeze persoana impotriva interferentelor arbitrare ale autoritatilor judiciare. Din aceasta cerinta rezulta nu numai necesitatea ca legea sa fie accesibila persoanei vizate, ci, in plus, este necesar ca persoana sa fie capabila sa prevada consecintele legii respective.

In cazul de fata in mod evident s-a incalcat garantia accesibilitatii si previzibilitatii legii intrucat am fost lipsit de calea de atac a recursului, prevazuta de anteriorul Cod de procedura penala, sub imperiul caruia am fost trimis in judecata penala, in baza unui temei legal (art. 10 alin. 1 si 3 din Legea nr. 255/2013), care nu era previzibil la data inceperii judecatii.

Activitatea de legiferare presupune ca reglementarea relatiilor sociale prin lege si prin celelalte categorii de acte normative se realizeaza cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului romanesc, Constitutia consacrand in art. 1 alin. (5) principiul constitutional al suprematiei acesteia. Autoritatile cu competente normative au obligatia conformarii prevederilor constitutionale, legale si principiilor de drept atunci cand elaboreaza acte normative, precum si asigurarea calitatii legii, in sens larg.

Calitatea legii presupune ca in procesul de elaborare a actelor normative sa fie indeplinite doua conditii: accesibilitatea si previzibilitatea. Cele doua notiuni sunt utilizate, atat in cadrul controlului de conventionalitate exercitat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cat si in cadrul controlului de constitutionalitate exercitat de catre Curtea Constitutionala, aceasta din urma facand trimitere, in repetate cazuri, la jurisprudenta CEDO.

Notiunea de previzibilitate a fost definita chiar de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 61/2007 (M. Of. nr. 116 din 15 februarie 2007), ca fiind posibilitatea pe care o ofera celor interesati insasi norma juridica de a-si reprezenta consecintele punerii ei in opera ori cele ce deriva din incalcarea sau ignorarea ei. Asa cum s-a subliniat in doctrina ‘previzibilitatea s-ar polariza astfel in jurul ‘urmarilor’ efectivitatii normei‘ (I. Deleanu, „Accesibilitatea” si „previzibilitatea” legii in jurisprundenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale Romane, Dreptul nr. 8/2011, p. 60).

In aceeasi lucrare se arata ca in considerentele mai multor decizii ale Curtii Constitutionale ce au avut in vedere ‘calitatea legii’, exprimata in general prin sintagma lege ‘accesibila si previzibila’, judecatorii Curtii au facut referire la sintagma ‘clara, precisa, previzibila si predictibila’, atribute chiar aritmetic indicate prin evocarea ‘celor 4 conditii’.

Cu privire la notiunea de predictibilitate, plecand de la definitia termenului, autorul arata ca aceasta semnifica ‘posibilitatea destinatarului normei de a prevedea rezonabil evolutia reglementarii, norma juridica inscriindu-se astfel sub cupola imperativului securitatii juridice, iar ca o varianta a acesteia, sub imperativul principiului increderii legitime, ca asteptarile lui, derivate din reglementare, nu vor fi deturnate sau nu vor fi substantial modificate. Pe scurt, increderea destinatarului reglementarii in stabilitatea acesteia pe o perioada rezonabila si previzibila‘. In final se se subliniaza faptul ca insasi Curtea sugereaza o astfel de abordare atunci cand a afirmat ca ‘modificarile succesive ale reglementarii au afectat caracterul previzibil al normei‘.

Accesibilitatea legii priveste, in principal, aducerea la cunostinta publica a acesteia, care se realizeaza prin publicarea actelor normative. Exista insa si o alta semnificatie a notiunii de accesibilitate, asociata exigentei previzibilitatii legii, si anume aceea care priveste modul de receptare a continutului actelor normative de catre corpul social, in sensul de intelegere a acestora. Norma juridica trebuie sa fie clara, inteligibila.

Norma criticata prin prezenta exceptie, este insuficient accesibila, precisa si previzibila, in sensul in care s-a exprimat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in numeroase decizii referitoare la statul roman, dintre care citez cauza Arsenovici impotriva Romaniei, Hotararea din 7 februarie 2008, definitiva la 7 mai 2008, care a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 325, din 18 mai 2010, conform careia principiul legalitatii presupune existenta unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile in ceea ce priveste aplicarea lor.

Mai mult, Curtea Europeana a aratat ca ‘chiar si in conditiile in care legea este accesibila si previzibila’, ea trebuie sa aprecieze daca ‘modalitatea in care dreptul intern este interpretat si aplicat produce efecte conforme cu principiile Conventiei’, daca normele sunt ‘suficient de accesibile, precise si previzibile in aplicarea lor’.

Pentru toate aceste motive, rog Onorata Curte Constitutionala sa admita exceptia de neconstitutionalitate ridicata de subsemnatul in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Penala in Dosarul nr. 2280/1/2015 al acelei instante si sa constate ca dispozitiile art. 10 alin. (1) si (3) din Legea nr. 255/2013 sunt neconstitutionale.”

*Cititi aici integral Notele Concluzii depuse de Sorin Rosca-Stanescu prin avocatul Dan Chitic, privind exceptia de neconstitutionalitate a art. 10 alin. (1) si (3) din Legea nr. 255/2013

Sursa: Lumea Justiției

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *