Luju.ro: „LOVITURA LUI ROSCA”

“Dupa ce a admis in principiu recursul in casatie formulat de Sorin Rosca Stanescu impotriva sentintei CAB de condamnare in dosarul “Rompetrol”, ICCJ a sesizat CCR privind neconstitutionalitatea art. 40 alin. (1) si (2) si art. 48 alin. (2) din CPP: Dupa data dobandirii calitatii de senator ar fi trebuit sa fiu judecat de ICCJ… Retinerea cauzei de catre CAB s-a datorat caracterului neconstitutional al actualelor prevederi de procedura penala” (Exceptia)

Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis cererea formulata de fostul senator PNL, jurnalistul Sorin Rosca Stanescu (foto), de sesizare a Curtii Constitutionale a Romaniei cu exceptia de necunostitutionalitate a unor articole din Codul de procedura penala. Decizia a fost luata in cadrul recursului in casatie formulat de Rosca Stanescu impotriva deciziei din 7 octombrie 2014, prin care judecatoarele Cristina Craiu si Mihaela Nita de la Curtea de Apel Bucuresti l-au condamnat in dosarul ”Rompetrol” la 2 ani si 4 luni inchisoare cu executare pentru savarsirea infractiunii de utilizare a informatiei privilegiate si constituire de grup infractional organizat, recurs admis in principiu in data de 9 aprilie 2014. Asa cum am precizat la acea data, admiterea in principiu a recursului in casatie este o victorie importanta obtinuta de Rosca, reprezentat de avocatul Dan Chitic, in condtiile in care mai toate cererile de recurs in casatie au fost respinse de instanta suprema. Iar decizia ICCJ arata ca exista reale probleme in deciza de condamnare la inchisoare a fostului senator PNL.

Astfel, primul termen din recursul in casatie a avut loc in 28 aprilie 2015. Cu aceasta ocazie, Inalta Curte a respins cererea lui Rosca Stanescu de suspendare a executarii pedepsei, dar a admis cererea de sesizare a CCR cu privire la exceptia de necunstitutionalitate a unor prevederi din noul Cod de procedura penala. Este vorba despre art. 40 alin. (1) si (2) din noul Cod de procedura penala, referitor la competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie in ceea ce priveste infractiunile savarsite de senatori, si art. 48 alin. (2) din noul Cod de procedura penala, referitor la competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului.

Rosca Stanescu a aratat, prin intermediul avocatului Dan Chitic, faptul ca textele respective din Codul de procedura penala se afla in stare de contencios constitutional cu anumite prevederi din Constitutia Romaniei. Si anume cu art. 1 alin. (5) privind suprematia Constitutiei in Romania, art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind egalitatea cetatenilor in fata legii, si art. 72 alin. (2) teza finala din Constitutia Romaniei, care statueaza ca in cazul deputatilor si a senatorilor, competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Art. 40 – “Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie” – alin. (1) si alin. (2) preveder urmatoarele:

(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta infractiunile de inalta tradare, infractiunile savarsite de senatori, deputati si membri din Romania in Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si de procurorii de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

(2) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de curtile de apel, de curtile militare de apel si de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie”.

Art. 48 – “Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului” – alin. (2) prevede urmatoarele:

(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute la art. 40 alin. (1)”.

Art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, privind suprematia Constitutiei in Romania, stabileste:

In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”;

Art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind egalitatea cetatenilor in fata legii, prevede:

Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari“;

Art. 72 alin. (2) din Constitutie, privind imunitatea parlamentara, stabileste:

(2) Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine inaltei Curti de Casatie si Justitie”.

Sorin Rosca Stanescu: “Consider ca retinerea cauzei in vederea judecarii in apel de catre Curtea de Apel Bucuresti, dupa data la care subsemnatul am dobandit calitatea de senator (19.12.2012) s-a datorat caracterului neconstitutional al actualelor prevederi de procedura penala”

In continuarea sesizarii catre CCR, Sorin Rosca Stanescu a amintit calendarul judecatii din dosarul in care a fost condamnat:

La data de 28.08.2012, Tribunalul Bucuresti pronunta in prezenta cauza Hotararea penala nr. 726/2012 ;

In data de 09.12.2012 subsemnatul sunt ales parlamentar in colegiul uninominal 2 din Circumscriptia electorala nr.16 Dambovita, mandatul meu fiind validat la data de 19.12.2012;

La data de 01.02.2014 intra in vigoare noul Cod de procedura penala;

La 06.03.2014 s-a inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti cauza, pentru judecata in apel;

Intre 04.04.2014 si 09.09.2014 au loc cercetarea judecatoreasca si dezbaterile;

La data de 07.10.2014, Curtea de Apel Bucuresti pronunta Decizia penala nr. 1156/2014, prin care subsemnatul sunt condamnat penal”.

In acest context, Rosca Stanescu a precizat urmatoarele:

Consider ca retinerea cauzei in vederea judecarii in apel de catre Curtea de Apel Bucuresti, dupa data la care subsemnatul am dobandit calitatea de senator (19.12.2012) s-a datorat caracterului neconstitutional al actualelor prevederi de procedura penala care, intr-o interpretare neconstitutionala, fortata dar netemeinic imbratisata de Curtea de Apel Bucuresti, conduc la concluzia ca, daca inculpatul dobandeste calitatea de senator dupa ce prima instanta s-a pronuntat in cauza, competenta de solutionare a cailor de atac nu revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ci instantelor ordinare, conform prevederilor generale de competenta.

O astfel de situatie atesta conflictul constitutional dintre prevederile noului Cod de procedura penala, redate mai sus, si prevederea constitutionala, expresa si fara echivoc, de la art. 72 alin. (2) teza finala care, dincolo de orice interpretare, dispune ca ‘Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie’”.

Rosca Stanescu invoca o decizie a CCR din 2003

De asemenea, Sorin Rosca Stanescu a facut trimitere si la o decizie mai veche a Curtii Constitutionale a Romaniei. Este vorba despre Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003, care prezinta similitudini cu cazul de fata:

Pe langa interpretarea legico-juridica a textelor din Constitutie si din noul Cod de procedura penala, in sustinerea prezentei exceptii intelegem sa invocam Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003 a Curtii Constitutionale, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.178 din 21 martie 2003.

Se poate observa ca exista o reala similitudine intre dispozitiile din noul Cod de procedura penala aflate in disonanta constitutionala si cele din anteriorul Cod de procedura penala, astfel incat ubi eadem est ratio, ibi eadem solution esse debet!

Fara a avea pretentia originalitatii, redam argumentele retinute de Curtea Constitutionale in Decizia nr. 67/2003, argumente care isi mentin validitatea si actualitatea si in prezent, in conditiile in care dispozitiile relevante din Constitutia Romaniei nu au suferit modificari cat priveste formularea textelor fundamentale invocate (mai putin renumerotarea, art. 69 devenind art. 72).

Curtea constata ca prin art. 69 alin. (1) din Constitutie, sub titulatura de Imunitatea parlamentara, au fost reglementate doua categorii de masuri de protectie a deputatilor si senatorilor, pe durata exercitarii mandatului, impotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natura sa le stirbeasca independenta in indeplinirea misiunii cu care au fost investiti de electorat si sa submineze prestigiul Parlamentului. (…)

Cea de a doua masura de protectie consta in stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie, in cazul deputatului sau senatorului trimis in judecata penala. Caracterul protector al acestei norme se releva in aceea ca parlamentarul trimis in judecata este scos de sub jurisdictia instantei careia i-ar reveni competenta potrivit regulilor generale – fiind aparat in acest fel de presiunile si de vrajmasiile locale – si i se da posibilitatea de a fi judecat de Curtea Suprema de Justitie (in prezent Inalta Curte de Casatie si Justitie – n.n.), care, in raport cu pozitia pe care o detine in sistemul judiciar, prezinta cele mai inalte garantii de independenta si impartialitate.

Avand in vedere faptul ca art. 69 alin. (1) din Constitutie nu face nici o distinctie, rezulta ca textul se refera la toate cazurile in care un parlamentar este judecat in timpul exercitarii mandatului sau pentru o fapta penala sau contraventionala, indiferent de data la care a fost sesizata instanta – inainte sau dupa dobandirea de catre faptuitor a calitatii de deputat sau senator.

Acest inteles al prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie rezulta, in egala masura, din scopul reglementarii, caci ar fi lipsit de ratiune sa se admita ca legiuitorul constituant a urmarit asigurarea unei judecati impartiale numai pentru parlamentarii trimisi in judecata in timpul exercitarii mandatului, iar nu si pentru cei ce se afla in curs de judecata in perioada exercitarii mandatului, in temeiul unor actiuni judiciare pornite anterior.

In aceste conditii, asa cum se retine si in punctul de vedere comunicat de Avocatul Poporului, prevederile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala pot fi considerate constitutionale numai daca sunt aplicate in sensul ca schimbarea calitatii persoanei fizice in parlamentar atrage, in mod obligatoriu, stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie.

Prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutia Romaniei, privind competenta Curtii Supreme de Justitie, constituie norme de procedura penala cu statut constitutional. Pozitia suprema a Constitutiei in ierarhia actelor normative are drept consecinta si faptul ca legile si celelalte acte cu caracter normativ nu trebuie sa contravina Legii fundamentale.

Pe de alta parte, Curtea constata ca este intemeiata si opinia instantei de judecata care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, in sensul ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala contravin principiului egalitatii in drepturi a persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica, prevazut in art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Tot astfel cum principiul inviolabilitatii parlamentare, consacrat prin prima teza a art. 69 alin. (1) din Constitutie, apara, deopotriva, mandatul parlamentar, independenta Parlamentului, dar si persoana titularului mandatului, norma de competenta materiala stabilita prin teza a doua a aceluiasi text constitutional este menita sa apere nu numai mandatul senatorului sau deputatului judecat pentru o fapta penala, ci si persoana parlamentarului aflat in situatia de inculpat intr-un proces penal.

Or, in conditiile in care membrii Parlamentului au acelasi statut juridic, compus din aceleasi drepturi si obligatii, judecarea unora dintre acestia de catre Curtea Suprema de Justitie, iar a altora de catre instante inferioare – luand in considerare numai data trimiterii in judecata, irelevanta sub aspectul protectiei judiciare la care sunt indreptatiti in mod egal toti parlamentarii – este vadit discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a penala in Dosarul nr. 4.733/2001 al acelei instante si constata ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat Curtea Suprema de Justitie in cazurile in care sesizarea instantei a avut loc anterior datei dobandirii mandatului de parlamentar‘.

Similitudinea este evidenta, mai putin un detaliu procesual: dobandirea calitatii de parlamentar a survenit in cursul ciclului procesual, intre momentul pronuntarii sentintei la fond si momentul inceperii judecatii in apelCu toate acestea, dispozitia constitutionala isi mentine vigoarea, astfel incat dupa data dobandirii calitatii de senator ar fi trebuit sa fiu judecat de Inalta Curte de Casatie si Justitie”.

Sursa: LUJU.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *